10,108 matches
-
timp au călătorit împreună, samuraiul a simțit întotdeauna că Velasco era străin, diferit de ei, japonezii, și multă vreme nu s-a putut apropia de el. Simți un foșnet slab. Își ridică fața și o văzu pe Riku stând pe coridor. Umerii ei tremurau în amurg. Se străduia să-și stăpânească simțămintele copleșitoare. — Nu-ți face griji! zise el blând către soția sa. Trebuie să ne socotim binecuvântați că neamul Hasekura n-a fost zdrobit și că Yozō și ceilalți supuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca și data trecută cu capul plecat în podele. — Hasekura Rokuemon a trecut la o credință păgână și din această pricină i se poruncește să apară degrabă în fața Sfatului Bătrânilor pentru o nouă judecată. Samuraiul își dădu seama că pe coridorul din spatele ușilor închise stăteau câțiva oameni ținându-și suflarea. Așteptau să-l prindă dacă el ar fi înțeles ce se ascundea în spatele acestei porunci și ar fi încercat să se împotrivească. După ce isprăvi de scris scrisoarea pentru soția sa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vă va însoți El. Se auzi dintr-o dată în spate glasul pierit al lui Yozō. — De aici încolo... vă va sluji El. Samuraiul se opri în loc, se uită înapoi și își plecă adânc capul. Apoi se îndreptă de-a lungul coridorului înghețat către sfârșitul călătoriei sale. Se hotărî ziua execuției. Cu o zi înainte, Velasco și Luis Sasada primiră permisiune specială să se spele și să se schimbe în haine de temniță noi sub supravegherea temnicerilor. După cum spuneau temnicerii, și acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să se căsătorească. Și totuși se căsătoriseră. Și-au petrecut noaptea nunții Într-un hotel din Boston. Amândoi fură dezamăgiți, dar Cornelia adormi În cele din urmă. Hubert nu putut Însă s-adoarmă și se-nvârti de câteva ori pe coridor În noul halat Jaeger, pe care și-l cumpărase special pentru voiajul de nuntă. În timp ce se plimba văzu toate perechile de pantofi, pantofi mari și pantofi mici, aliniate În fața camerelor. Văzând asta, inima Începu să-i bată frenetic și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
stinse. Se Întinse din nou sub pături. Se-ntoarse pe o parte și-și Închise ochii. Era adormit. Simțea cum vine somnul. Se ghemui sub pături și adormi. Capitolul 15 Pe Sam Cardinella l-au spânzurat la șase dimineața, pe coridorul Închisorii. Coridorul era strâmt și Înalt, cu șiruri de celule pe fiecare parte. Toate celulele erau ocupate. Deținuții fuseseră aduși acolo ca să fie spânzurați. Cinci dintre ei erau În celulele din față. Trei erau negri. Erau foarte speriați. Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Întinse din nou sub pături. Se-ntoarse pe o parte și-și Închise ochii. Era adormit. Simțea cum vine somnul. Se ghemui sub pături și adormi. Capitolul 15 Pe Sam Cardinella l-au spânzurat la șase dimineața, pe coridorul Închisorii. Coridorul era strâmt și Înalt, cu șiruri de celule pe fiecare parte. Toate celulele erau ocupate. Deținuții fuseseră aduși acolo ca să fie spânzurați. Cinci dintre ei erau În celulele din față. Trei erau negri. Erau foarte speriați. Unul dintre albi stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Eu mă duc să mă cațăr pe unul din poneii ăștia cât Îi aduni tu pe copii, Îi spuse Zurito. Din spate se auziră clopoțeii de pe catârii aduși să care taurul mort afară. Membrii cuadrillei, care urmăriseră spectacolul burlesc de pe coridorul dintre barrera și primele locuri se-ntorseseră și acum stăteau de vorbă, adunați În grup, sub bec. Un puști frumușel, Într-un costum argintiu cu portocaliu veni spre Manuel zâmbind: — Eu sunt Hernandez, spuse, Întinzându-i mâna. Manuel Îi strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
casă de pe stradă era pensiunea Hirsch. Nick urcă cele două trepte și sună. O femeie deschise ușa. — Ole Anderson e acasă? Vrei să vorbești cu el? — Da, dacă este. Nick o urmă, urcară un etaj și apoi merseră până-n capătul coridorului. Femeia ciocăni la o ușă. — Cine-i? Cineva vrea să vă vadă, domnule Anderson, spuse femeia. — Sunt eu, Nick Adams. — Intră. Nick deschise ușa și intră-n cameră. Ole Anderson stătea Întins pe pat, Îmbrăcat. Boxase la categoria grea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nimic nu ne spune că n-o să fie și el, spusei eu. — Ar fi trebuit să mergem la ei aseară. — O, da. Ar fi trebuit. Jucătorul, călugărița și radioul Pe la miezul nopții i-au adus și apoi toți cei de pe coridor l-au putut auzi pe rus toată noaptea. — Unde-i Împușcat? o Întrebă domnul Frazer pe sora de noapte. — Cred că În coapsă. — Și celălalt? — O, acela mă tem c-o să moară. Unde-i lovit? — În abdomen, de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
că mai târziu o să fie mort. — Da, e foarte posibil. — De aia vreau să-l Întreb acum. — L-a Împușcat pe la spate, vă zic eu, spuse traducătorul. — Of, la dracu’, spuse detectivul și-și băgă carnețelul În buzunar. Afară, pe coridor, detectivul și traducătorul stăteau În picioare lângă scaunul cu rotile al domnului Frazer. — Bănuiesc că și dumneata crezi că l-a Împușcat cineva pe la spate, nu-i așa? — Da, spuse Frazer. L-a Împușcat pe la spate. Ce te interesează atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
deja să treacă. Nu-i mai dau importanță. — Păi, să-ți treacă repede, atunci. — Asemenea. În noaptea aceea mexicanii cântară la acordeon și alte instrumente pentru Întregul pavilion și toată lumea era veselă și răsuflările acordeonului și clopoțeii și toba umplură coridorul. În acel pavilion era un călăreț de rodeo care, Într-o după-amiază fierbinte și prăfoasă, sub privirile mulțimii, ieșise din țarc călare pe Midnight, și acum avea spatele rupt, iar când avea să se Însănătoșească destul cât să iasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la o fermă - Își rupsese piciorul și i se fixase prost și acum trebuia rupt din nou ca să-l fixeze bine. Și mai era Cayetano Ruiz, un cartofor de orașe prăpădite, cu un picior paralizat. Domnul Frazer Îi auzea pe coridor cum râd și se bucură de muzica mexicanilor trimiși de poliție. Și mexicanii se distrau. Intraseră de două ori la domnul Frazer, foarte incitați, Întrebându-l ce vrea să audă, și după seara aceea se mai Întoarseră de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
grupe izolate: Munții Banatului, Poiana Ruscă și Munții Apuseni. Munții Banatului, plini de fier și de cărbuni ca nici un alt munte românesc, au o structură asemănătoare cu a Munților Cernei și Mehedinților, de care nu sunt despărțiți decât de un coridor îngust, pe care trece cale ferată între Orșova și Caransebeș, parcă ar fi un bloc imens despărțit de restul Carpaților și căzut în adâncime, pieziș, cu o latură mai cufundată spre seșul Tisei și cu alta mai ridicată spre Carpați
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
seșul Tisei și cu alta mai ridicată spre Carpați. Astfel, ca înfățișare, seamănă cu restul Carpaților vecini. Aceleași suprafețe netede și plaiuri, dar cea mai mare înălțime nu atinge nici 1500 m. Tot ca un bloc despărțit de Carpați prin coridorul Bistrei și tot bogată în minerale se arată și Poiana Ruscăi. Acest masiv rotund pare o cupolă, care nu atinge înălțimea de 1400m. Văile înguste radiază în toate părțile, iar înălțimile sunt netede ca șesul. Atât de netede, încât satele
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de pepene. În fiecare zi se distribuia o cantitate mică de hârtie igienică, Îndeajuns pentru cei care nu fuseseră blagosloviți cu un stomac deranjat. Se putea obține mai multă la cerere sau furând-o din cărucioarele cu consumabile aflate pe coridor și supravegheate de camere video. Vila cu vedere superbă era de fapt cel mai bun hotel din Întreaga regiune autonomă Naxi, dar pentru niște oameni care erau obișnuiți să stea În hoteluri care nu scădeau sub standardele lanțului Four Seasons
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
bătăi În bar Între cowboy pentru westernuri. Dacă cineva strănuta sau emitea alte sunete fiziologice involuntare, pereții ar fi tremurat gata să se prăbușească, iar sunetele cu pricina ar fi reverberat de sus până jos și de la un capăt al coridorului la altul. Exact În aceste cutii de rezonanță s-au refugiat prietenii mei. Walter a reușit să-i cazeze În ciuda faptului că Harry Încă nu apăruse și asta era Îngrijorător. De fapt, singurul care Își făcea griji era Walter. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
meu până atunci. Nu mai vedeam și m-am gândit că ar fi patetic să mor acolo. Și la spital țipam din toate puterile: «Nu vreau să mor!!» Asta mi-a spus cineva mai târziu. Voceam mea se auzea de pe coridor până la recepție. Persoanei respective i s-a făcut pielea de găină. Și acum mai aude ecoul cuvintelor mele în urechi. De fapt, la șase ani mă jucam într-un râu și am fost cât pe ce să mor înecat. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a caimac ținut în ulcele de pământ. Urcară o scară veche de lemn, fără balustradă, luminată din loc în loc. Vanghele stingea în urma sa opaițele adăpostite de nișele din zid. în spatele lor rămânea un întuneric negru și cleios. Sus era un coridor cu trei patru uși, ce dădeau probabil în odăile în care drumeții puteau rămâne peste noapte. Intrară în prima dintre ele, cu pereți văruiți, podea de scânduri, o masă lungă și două bănci de o parte și de alta. Se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
este cunoscută mica povestire Cei doi regi și cele două labirinturi, de Jorge Luís Borges. La porunca unui rege din insulele Babiloniei, arhitecții și magii ar fi construit un labirint deosebit de complicat și subtil. Oricine s-ar fi aventurat pe coridoarele lui s-ar fi pierdut pentru totdeauna. <ref id="20">Jorge Luís Borges, Cei doi regi și cele două labirinturi, în volumul Moartea și busola, traducere de Darie Novăceanu, Editura Univers, București, 1972, p. 306.</ref> Un oaspete venit de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fiecare labirint în parte, ignorând deocamdată ce spune Borges în alt loc, anume că labirintul desăvârșit pare să-l constituie lumea însăși. Primul dintre ele este construit astfel încât să ducă la rătăcirea definitivă a celui care s-ar vedea pe coridoarele sale. Absolut nimeni, nici măcar îndrăznețul rege, nu ar fi putut să-l străbată în așa fel încât să-i afle ieșirea. De altfel, regele Babiloniei, în dorința de a ridica un edificiu nemaivăzut, cheamă la el nu doar arhitecții timpului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
un edificiu nemaivăzut, cheamă la el nu doar arhitecții timpului, ci și magii de atunci. Odată ce aceștia trec la lucru, construcția atinge o complicație infinită. Nici măcar cel care a imaginat planul ei nu avea cum să știe unde duc acele coridoare lungi și nenumărate. Ceea ce regele a putut imagina, în orgoliul său imens, era totuși puțin față de ceea ce s-a născut sub ochii săi. Reperele simple nu lipsesc, scări și porți, ziduri și coridoare, însă ele nu te mai ajută ca să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
avea cum să știe unde duc acele coridoare lungi și nenumărate. Ceea ce regele a putut imagina, în orgoliul său imens, era totuși puțin față de ceea ce s-a născut sub ochii săi. Reperele simple nu lipsesc, scări și porți, ziduri și coridoare, însă ele nu te mai ajută ca să-ți urmezi drumul. Construcția imensă din piatră și bronz depășește orice înțelegere omenească (). Acest fapt nu l-a împiedicat pe rege să se bucure de o asemenea minune și să aștepte momentul sosirii
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și să aștepte momentul sosirii unui străin. Iar într-o bună zi străinul vine. Este un alt rege, care s-a încumetat să străbată deșertul și care, fără să știe ce-l așteaptă, acceptă invitația de a păși singur pe coridoarele ciudatei construcții. Cel de-al doilea labirint este realmente halucinant, pustiul nesfârșit cu nisipurile sale mișcătoare. Într-un asemenea labirint lipsește orice reper (). În consecință, nu zidurile vor ține omul prizonier acolo, ci tocmai absența lor. Iar prizonieratul este definitiv
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
obișnuit de întâmplări. Știau ceva despre străinul venit acolo, un maur, care se socotea rege peste triburile deșertului, însă nimeni nu și-a putut explica decizia acestuia de a construi o casă formată dintr-o singură încăpere și lungi, nenumărate coridoare. <ref id="23">Jorge Luís Borges, Moartea și busola, ed. cit., p. 294.</ref> Cum oamenii nu mai înțelegeau nimic, Allaby, parohul locului, . Mai multe aflase chiar de la Abenjacán, după ce l-a cunoscut. Construcția ar fi fost ridicată tocmai pentru
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de bronz, cu scări, uși și ziduri; acum, Atotputernicul a vrut să ți-l arăt pe al meu, care nu are scări pentru a le sui, nici porți pentru a le forța, nici ziduri care să-ți oprească mersul, nici coridoare să-ți obosească pașii.“ Într-adevăr, indeterminarea deșertului este desăvârșită. Nu se lasă cuprinsă în nici un fel, însă cuprinde imediat și cu totul pe cel părăsit acolo. Nu suportă limitele unui orizont de constituire, nici perspectiva unui anumit eu. Distincțiile
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]