6,333 matches
-
președinți de fundații, ONG-uri, trusturi media, avocațiale, antreprenoriale, sportive, juridice, meseriaș-oculte ș.a.m.d. Printre toți m-am pierdut, am strâns mâini în neștire, cu sfielnică vanitate, am surâs complice, ne-am dat coate amiabil ori ne-am întors cuminte spatele. Am bârfit apăsat, așa cum se cade-n Valahia cârșelnică, infinit câr co tașă, ideea organizatorilor cu cravata roșie (pionieratul Mediafax, cuplat mental, de unii, cu portocaliul „șoi milor patriei“, iar de alții cu nostalgia cravatei cu inel), legată volens-nolens
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
comunismului româ nesc, o vrednică pereche în demnitatea culinară. Pot să râdă cu gura până la urechi de chestia asta campio nii neosocialismului dâmbovițean, ea rămâne o realitate cu acute rezonanțe în memoria noastră sufletească. În rest, că tot am trecut cuminte de Paști, să ne fie de bine ! 19 aprilie 2012 P.S. La dilema din titlu văd că n-am mai ajuns. Ea rămâne pe veci, am senzația, o indecidabilă. Cine ar putea să cuantifice cu justă măsură cât este artă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pe subiectivitatea autorului - și alte 44 (articolele dedicate unor apariții editoriale) altă dată. Când va suna ceasul următorului volum din bie tele mele întâmplări, asta numai bunul Dumnezeu și mila editorială ar putea-o spune. Până atunci, să fim sănătoși, cuminți și (dacă se poate) veseli! Dan C. Mihăilescu, septembrie 2012 Dan C. Mihăilescu Despre omul din scrisori: Mihai Eminescu ISBN 978 973-50-2456-7 170 pag., 2009 Nici pătrundere directă pe ușa de onoare, dar nici strecurare cvasiilicită pe scara de serviciu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
până la atingerea noroiului lunecos de dedesubt. Fiecare pas, o mică victorie. Între Motrosca și Lărgeanca era un fel de canal care aștepta de mult timp să primească și un pod. Tocmai în acel loc era îngămădită sumedenie de zăpadă, derdeluș cuminte sub care nimeni nu ar fi ghicit mișcarea apei topite. Și la mijlocul canalului m-am trezit scufundat până la piept, cu picioarele rupte de năvala puhoiului subteran. Partea de sus țintea spre casă, partea de jos era împinsă către Dunăre. Conform
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
familia o să mă împodobească cu beteală, globulețe și beculețe multicolore, lumânări, artificii și dulciuri. Iar când se vor duce cu toții la culcare, va sosi bătrânul Moș Crăciun, care pe furiș, va așeza pe covor sub crengile mele cadouri pentru copiii cuminți. Când se vor trezi din somn, se vor bucura nespus și toată familia îmi va cânta: „O, brad frumos/ O, brad frumos/ Cu cetina tot verde!” Cât voi fi de important și de fericit, încheie arogant, convins că nimeni nu
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
pentru smerenia și credincioșia ei. De câteva ori încercase să intre în vorbă cu ea, dar aceasta sfioasă, conștientă de poziția ei socială, îl evitase. Tânărul Constantin le-a spus părinților, că de o asemenea soție are el nevoie: credincioasă, cuminte, harnica, blândă și nu de o domnișoara bogată, plină de ifose și pretenții. Fiind toți trei de acord, d-na Smărăndița a invitato pe Măriuca cu frățiorii ei, în ziua întâia de Crăciun, după Sfânta Liturghie la ei la masă
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
-o abia azi după amiazi. Dacă-i scrii, scrie-i că-l felicit - eu n-am nici vreme nici dispoziție; și nu voi avea-o mult timp de a mă ocupa de aceasta. Te sărut și te rog, să fii cuminte și iartă-mă că nu pot veni. Aș fi dorit din tot sufletul să te văd, dar mi-e cu totul peste mână. Poate la toamnă... Dar să nu mai vorbesc, nu de toamnă, ci nici de ziua de mâni
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
culcat? Și cum vorbești tu cu mine la o oară în care eu dorm dusă? Știi mata c-aseminea aberăciuni (vorba lui Suciu), nu-ți parmite Mâța sau, după cum îmi zici tu, Momoțica ta! Știi tu că dacă Mițu nu-i cuminte, apoi și Mâța se va necuminți și m-oi duce și eu pe la teatru, las' că la preumblare merg în toate zilele - mai cu seamă în costumul cel nou; mă admiră toți bărbații și-mi fac complimente. Un fapt sau
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
d'Artagnan, dar, în aceeași clipă, din șirul nesfârșit de vehicule s-a pornit un concert exasperat de claxoane. Eram din nou pe verde. Atunci încă zăpăcit, în loc să-l scutur puțin pe individul care strigase la mine, m-am întors cuminte la mașină și am demarat, în timp ce imbecilul mă blagoslovea cu un "nenorocitule" de care mi-aduc aminte până azi. Întâmplare lipsită de importanță, veți spune. Desigur. Numai că mi-a trebuit multă vreme s-o uit. Aveam, totuși, scuze. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
în liniște, nu știu. Ceea ce știu este că după un timp mă aflam...în sala tronului din palatul voievodal și că actele domnești se găseau la fel cum le-am lăsat noaptea trecută; cele citite într-o parte, celelalte ședeau cuminți pe rafturi în vrafuri colbăite...Am făcut câțiva pași spre masă, fără sfială. Mă simțeam ca acasă. Obișnuindu-mă cu lumina puțină de acolo, m-am așezat pe scăunelul știut și am început să răscolesc, privind din când în când
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Cele două veverițe - sau poate altele - s-au oprit pe o creangă. Cu ochii ca scânteile, priveau spre mine. Am avut impresia - pentru o clipită - că ele încearcă să mă liniștească: „Stai pe pace. El e moșneagul Martin. Îngăduitor și cuminte ca o oaie.” Această părere a venit ca o mângâiere pentru inima mea, care se zbătea să iasă din piept. În cele din urmă, m-am liniștit. Prudent, însă, m-am retras totuși la o distanță potrivită, de unde îl urmăream
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
oprit bătrânul. În mână ținea două undiți rudimentare. Ești gata? Mergem la pescutit. Să mergem, părinte - am răspuns eu potopit de gândul că în viața mea n-am prins măcar o broască, dară mite un pește. L-am urmat totuși cuminte pe poteca ce cobora lin și șerpuitor. Odată ajunși la pârâu, bătrânul a căutat un loc potrivit și, pe nepusă masă, m-a întrebat: Știi să pescuiești? „Iaca și întrebarea de care mă temeam” - mi-a fulgerat prin minte, dar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
toate - i-am răspuns plin de recunoștință. Călugărul a dat doar din cap, fără să spună nimic altceva. Călcând moale, s-a depărtat ca o umbră. Când un colț roșiatic de lună s-a ițit deasupra pădurii, eu ședeam deja cuminte sub pledul aspru, gândind la toate câte mi s-au întâmplat, unele înțelese, dar mai multe neînțelese. Mi-a trecut prin minte să rămân cât pot de mult treaz, să aflu ce face călugărul în fapt de seară. Dar abia
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
învață ele acolo, pe la școala lor? . . . Sau așa e felul ei! ... Tot lui Lică i-a venit ideea să o iau pentru Rim. S-a gândit bietul băiat și la mine . . . mă oboseam prea mult. . . Dar Rim! . . . Rim a fost cuminte și a primit. Are pe cineva lângă el când lipsesc . Când e vorba de îngrijiri mai serioase, tot eu duc, firește, greul . Dar e mai bine acum, mult mai bine! - Așa de bine, îneît eu credeam că-și reia ocupațiile
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dau bătălii de întrecere între ele, sau caută să se asocieze cu rivalele . Ce-1 interesa pe el duelurile lor! Avea sub coastă o durere încăpățînată și nu cuteza să facă dovada ei. Când se rupsese mariajul cu acea Elenă cuminte, care îl iubea, pare-se, pe când el căuta numai căsătoria de rezon, îi păruse rău. Apoi, în viața de certuri pe care o ducea cu Ada, își închipuise că ar fi tfost mai fericit cu cealaltă. Dar era măgulit că
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
îi era plăcută, dar și displăcută și o îndruma spre dorința unei libertăți mai prielnice. Uneori, în vreun acces de pasiune pentru Lică, gândea despre prinț: "De ce Dumnezeu n-a murit mai bine!" dar se întorcea repede la socoteli mai cuminți, li știa încă necesar; avea nevoie de el viu și, de ar fi fost posibil, chiar și sănătos. Maxențiu avea însă mereu un aer sinistru, care uneori o impresiona. Citeo-dată lupta dintre ei devenea mai acută. In toamna aceea doctorul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de ședințe și după ce Elena se crezuse obligată să reamintească de două ori lui Marcian despre vara lui, însoțise o dată, singură, pe artist, scu-zînd pe Maxențiu bolnav. Se prezintase ca o cunoștință veche, discretă și emisese fără pretenție unele idei cuminți în legătură cu audiția. De-acolo înainte putea veni oricând credea de folos. Despre Lică, firește, nici un cuvânt. Din acele raporturi situația lui se așeza de la sine. XIII Repetițiile urmau harnic și spornic, Rim însuși venea acum regulat. La început, prezența iui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dădea pe un tobogan de curcubeu, sărea și făcea tumbe pe norii pufoși. De dimineață până seara se juca plin de veselie. Când venea noaptea, lua câte un pumn de vise frumoase și le presăra pe pământ, mai ales copiilor cuminți. Îngerașul nu se odihnea niciodată. Îi plăcea prea mult cum adormeau copilașii de sub cerul înstelat. Într-o seară, se uita spre Pământ și i se părea că sunt și acolo tot atâtea stele ca acolo sus. Credea că au căzut
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
aduc din cer ,,cutia cu minuni”... Angelica și îngerașul Trăia odată o familie bogată, lângă poala unui munte semeț. Aveau de toate, dar cea mai mare bogăție a lor era Angelica, o fetiță blondă, cu părul numai inelușe, și foarte cuminte. Se juca deseori cu fel de fel de jucării, alerga prin grădinița de flori, se plimba prin pădure împreună cu mama ei povestindu-i mereu despre Dumnezeu. Într-o bună zi, Angelica părea așa de tristă! Mama credea că poate e
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
un strat gros, cât două trei plapume puse una peste alta, că doar așa sania lui Moș Crăciun putea să ajungă până la el. Brusc, își aminti că ar trebui să îi trimită o scrisoare, să îi spună că a fost cuminte, că a luat toate medicamentele, că a ținut regimul alimentar, că s-a rugat și seara și dimineața. Așa că fugi repede la frățiorul lui din clasa a III-a și îl rugă să scrie, că el era abia la primele
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
Savele, iată poezia acelei eliberări din Aiud și apărută în volumul Culegătorul de zări, (Ed. Agora, Iași-1997, Coleția “În duhul adevărului”, p. 48-50): “Eliberarea” - MOMENTE -1- În urmă, întuneric și scrâșnet de dinți- iadul ieșirii din minți; în față visuri cuminți - speranțele mele fierbinți; în suflet, cerul cu sfinți și rugăciunile pentru părinți, pentru frați, și-nainte de toate, pentru surorile mele asasinate. -2- Cu bocceaua la subsioară fac primul pas pe poartă, afară; ochii încep să mă doară și merg
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cum, înșelați de unii escroci, ai îndoieli serioase când se ivește un caz real de a ajuta pe cineva... De-aș fi fost mai în putere, sigur aș fi mers și eu în această plimbare spre mănăstiri, însă rămân acasă cuminte, în casa de care mă leagă atâtea și atâtea amintiri. După plecarea mașinii am pus totul la punct, urmând programul meu obișnuit. Mă bucur de liniștea și răcoarea de sub bolta de viță. Către orele serii sunt sunat de Doina Teodoru
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
spațioase, luminoase, cu unele materiale didactice ajutătoare. Bobocii au intrat deja în prima lecție din viața lor de școlari. Prin ușa întredeschisă privesc un tablou demn de imortalizat pe peliculă. O învățătoare urmărită stăruitor de lumina din ochii de copii cuminți și ascultători, ce-i sorb spusele cu dragoste și interes de cunoaștere. Surprinzându-mi apariția indiscretă, învățătoarea mă semnalează copiilor care, îndrumați, m-au aplaudat ca cel ce le vorbisem cu puțin timp în urmă, pentru ca la rândul meu să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
trebui să optez pentru o variantă sau alta... Pentru astăzi, 3 ianuarie 2010 am renunțat la vizita proiectată ca s-o văd pe sora mea, am renunțat când am văzut ce periculos era ghețușul de afară. Așadar am rămas băiat cuminte acasă și bine am făcut. Prudența nu strică nimănui. Până la ora 13 am trecut printr-un număr de pagini din „Jurnalul” meu fragmentat care, de câtva timp, a devenit jurnal zilnic. Am selectat prin subliniere unele însemnări care sper să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
ceva deosebit de trainic, ce se întemeia, pe acceptarea liber consimțită, și neimpusă de cineva, anume,în viața tuturor. SCLIPĂTUL Ca de obicei, pe la ora asta, Alina Teodora Ungureanu, de zece ani, și buna sa prietenă, Maria Toma, de unsprezece, reveneau, cuminți și liniștite, de la joaca de după amiază. Cum veneau, ele, pe alee, ținându-se de mânuțe și nameiscoțând nici un cuvânt, au izbucnit, spre surprinderea trecătorilor,într-un râs cristalin, molipsitor, privind, simultan,într o direcție anume, pe cer, unde, un ceva
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]