5,260 matches
-
ascunzișuri. Cubanezii care au rezervoare mai mari, de fapt niște butoaie din plastic, îi lasă pe vecini să-și pună și ei rezerva de apă. Este o solidaritate revoluționară între oameni. Este cald și transpiri. Gras sau slab, prost sau deștept, nădușești. Doamne, cu 25 de litri de apă pe zi. De băut, de făcut mîncare, de spălat rufe, vase, de făcut duș... Dar acești oameni rîd, sînt veseli și au niște priviri... Cel care supraveghează corectitudinea distribuției apei este un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
chinuia, dar nu îndeajuns să-l determine să meargă la frigider. Lenevește în pat cu speranța că, totuși, va readormi. Creierul însă, ca și cum ar fi avut un sistem de relee, se activa din ce în ce mai mult pînă l-a făcut pe Raul deștept. Deștept în sensul nu de deștept ci în sensul de deșteptat. Sau, mai bine zis, treaz. Setea îl sîcîia în continuare dar și lenea nu se lăsa cu una, cu două. Dar Raul era un om căruia îi mergea vestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dar nu îndeajuns să-l determine să meargă la frigider. Lenevește în pat cu speranța că, totuși, va readormi. Creierul însă, ca și cum ar fi avut un sistem de relee, se activa din ce în ce mai mult pînă l-a făcut pe Raul deștept. Deștept în sensul nu de deștept ci în sensul de deșteptat. Sau, mai bine zis, treaz. Setea îl sîcîia în continuare dar și lenea nu se lăsa cu una, cu două. Dar Raul era un om căruia îi mergea vestea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
determine să meargă la frigider. Lenevește în pat cu speranța că, totuși, va readormi. Creierul însă, ca și cum ar fi avut un sistem de relee, se activa din ce în ce mai mult pînă l-a făcut pe Raul deștept. Deștept în sensul nu de deștept ci în sensul de deșteptat. Sau, mai bine zis, treaz. Setea îl sîcîia în continuare dar și lenea nu se lăsa cu una, cu două. Dar Raul era un om căruia îi mergea vestea că-i descurcăreț. Din analiza situației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
salut și-un praz verde. Povestea Mariei, născută prin Miroslava, nu este spectaculoasă. Era o fată micuță la trup, dar ideal proporționată. O păpușă din porțelan chinezesc. Totul la Maria era perfect și, mai ales, frumos. Pe deasupra, era și foarte deșteaptă. Dar Maria era dominată de un păcat și anume de păcatul trufiei. Nu se mulțumea cu ce are toată lumea, cu ceea ce face toată lumea. Maria dorea să iasă din comun, să uluiască, să se vorbească de ea. Băieții roiau în jurul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe aici femeile gîndesc că orice bărbat este divorțabil. Dacă pînă îți toarnă 2-3 plozi mai poți lupta cu rivalele care vor să-ți ia jucăria, după ce șarmul se mai tocește este greu să-ți mai ții jumătatea pe acasă. Deșteaptă, Veronica era cercetător la Universitate, iar "'guantanamera în sus și guantanamera în jos'' era un frecător de mentă cu hau-hau. Într-o zi, biata femeie a rămas cu plozii singurică. Nici o șansă să găbjească soțul alteia, nu era genul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a fost cursul vieții acestei Nuța. Dar să fiu sincer, mi-am adus aminte deseori, mai târziu, de chipul ei frumos de copilă de la țară. Acel chip standard de țărăncuță veritabilă. Mai era, printre colegele noastre, o fată de judecător. Deșteaptă, sofisticată și, cam atât. Nu-mi mai aduc aminte cum o chema. Sunt convins că au fost și altele. Dar, cum îți spuneam, nu-mi mai aduc aminte de ele. Cam astea sunt, dragă prietene de demult, amintirile ce mi-
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
n-are criterii să judece profesionalismul celorlalți și cu atât mai puțin să-l respecte. În mintea unui asemenea exemplar, succesul încetează să mai fie cuplat la ideea de înzestrare, de efort aplicat și pricepere tehnică. Ceea ce contează e manageriatul „deștept“ al relațiilor, descurcăreala „superioară“, „flerul“ combi natoriu. Restul sunt naivități vetuste, fandoseli. Omul fără meserie nu va fi niciodată înclinat să grădină rească buna evoluție a meseriilor, asanarea mediului social și juridic în care ele pot prospera. Insul care nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
care se joacă nebunește cu psalmii și cu toate cuvintele lumii, există seri și dimineți, oameni care merg la biserică fără evlavii osten tative și fără să negocieze cu Dumnezeul lor, există colinele Toscanei și Coasta Boacii, femei frumoase și deștepte, cărți, solidarități curate, taclale prietenești, coincidențe riguroase, savori melancolice, tigri albi. Dacă îți acorzi un cât de mic răgaz, dacă arunci, de jur împrejur, o privire odihnită, curioasă și nepătimașă, vei găsi destule argumente să te bucuri. Lucrurile (încă) funcționeazășarpanta
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ale lumii) - nu sunt premise promițătoare ale unei cariere „normale“, consistente și răsplă titoare. Ai suficiente motive să crezi că se încurajează mai curând șmecheria, nepotismul, abilitățile strict „sociale“, calitățile secundare. Nu „băieții capabili și serioși“ ajung vedete, ci „băieții deștepți“. În plus, au apărut „modele“ noi, cu două tăișuri: funcționarii „de firmă“, de pildă, cu un portret standardizat, zidit în lemnul limbajului corporatist, un soi de mutanți cordiali și aseptici, care trăiesc între computer, training-uri periodice, team-building-uri vesele și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
din punctul meu de vedere, tipurile de comportament cu adevărat reprobabile. Cel dintâi e ireligiozitatea totală, purtată cu panaș, alergică la orice mențiune a sacrului, mereu dispusă să polemizeze, să batjocorească, să stigmatizeze. Tineri sau maturi, „ateii militanți“ sunt programatic „deștepți“, „moderni“, „cu picioarele pe pă mânt“. Nu se lasă prostiți de babe demodate și intelectuali reacționari. Știu cum stă treaba, pentru că n-au întrebări, iar când le au, ele nu sunt decât pretextul unor ră spunsuri gata-făcute. Religia e, pentru
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
un ateu credibil. Ca să nu mai vorbim de aroganța juvenilă a unei autoevaluări, care își atribuie beneficiul independenței de gândire, ca și când cei care sunt de altă părere ar fi, toți, niște slugi decerebrate. Există, totuși, o lungă listă de băieți deștepți, de la Sfântul Augustin la Pascal, de la Toma de Aquino la Einstein și Heisenberg, toți destul de liberi și destul de cugetători, care n-au avut lejeritatea de a clasa contabilicește problema existenței lui Dumnezeu. Unii dintre ei au reușit chiar să găsească
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
urări“ se referă la bucuriile competitivității („satisfacție maximă și baftă la ciocnit ouă“) sau la fatalitatea chefului mocnit: „Poți să te maturizezi, să te cultivi, dar nu vei putea renunța niciodată la bunătățile mesei de Paști!“ Imaginația autorilor de mesaje „deștepte“ poate fi ilustrată indefinit. Avem de-a face, în fond, cu o involuntară subversiune a oricărui sentiment religios. Sărbătoarea creștină începe să semene a amuzament de club, iar Răstignirea și Învierea Domnului sunt reduse la scenariul roz al unui film
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
stradă, ca un judecător de instrucție cu delincventul mărunt. E rău, obraznic, sigur de sine, un soi de caporal baletând țanțoș dinaintea răcanilor. O a doua malformație a spiritului critic rezultă din practicarea lui ca specie a inteligenței. Cine e deștept dă tare! A fi de acord cu cineva și, în genere, a cultiva judecata afirmativă e un semn de moleșeală intelectuală, dacă nu direct de debilitate. În sfârșit, spiritul critic e adeseori manipulat ca expresie a libertății. Ne-am câștigat
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
jucătorilor noștri politici sunt manevrați de o dizgrațioasă inflație a Eului. Chiar - și mai ales - când nu dispun de un Eu prea bine conturat. Mulțumiți de ei înșiși, bine zidiți în certitudini auto-complezente, încântați să și etaleze calitățile proprii („băieți deștepți“, plini de umor, dar oricând gata de bătaie, hiper-descurcăreți, „mai mult sau mai puțin onești“, ca tot românul, autoritari și bășcălioși, oameni de partid, de gașcă, de comitet, una peste alta mereu îndreptățiți să ocupe orice funcție, să ne conducă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de prostată, creștere a colesterolului rău, boli de inimă. Ca să nu mai spunem că tot păsăretul e, potențial, plin de „salmonella“ și de „campylobacter“. Mai bine pește! E ușor digerabil, are iod, fosfor și potasiu (ceea ce te face frumos și deștept); să adăugăm avantajul paradoxal că o bucată de pește e cu atât mai bună cu cât e mai grasă, căci gră simea de pește e miraculos antioxidantă, „anti-aging“ etc. Da, dar are și dioxină, iar de când s-a stricat mediul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Capone du pauvre, încă perplex că e așa bogat, capabil mai curând să-și arate banii decât să-i folosească. În loc de urechi are o ghirlandă de celulare, în loc de creier, un iPod. A face afaceri e, pentru el, a fi băiat deștept, a fi șmecher, a ști să te învârți. Vorbește tare oriunde s-ar afla, e convertibil în femei și mașini, face cadouri scumpe și dă bacșișuri grase. Nu-l complexează nimic, nu i e rușine de nimic, nu înțelege ce
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
câteva note rapide, în perspectiva unei răbdătoare încercă ri viitoare: 1. Vorbitorul amuzant. Vrea să te distreze cu orice preț, deși n-are nimic de spus. E plin de glumițe, istorioare în doi peri, calambururi și grimase mucalite. E băiat deștept, tachinează „paradigma feminină a auditoriului“, enervează, în final, pe toată lumea. 2. Vorbitorul competent. Știe. Ascultă vag nerăbdător neroziile celorlalți și intervine decisiv, cu un aplomb mirandolian, pentru a tranșa lucrurile. E autoritar și enciclopedic. De la agricultură la teologie, nimic din
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
problema orientării spațiale a orbilor) care a reușit, în zece minute, să-și transforme publicul într-o adunătură de handicapați harnici, dispuși să execute toate manevrele de laborator la care îi invita. În sfârșit, printre înzestrările obligatorii ale unei conferințe deștepte se numără câteva scule și manipulațiuni sofisticate, în frunte cu procedurile tip „powerpoint“, care transformă totul într-un „show“ polimorf. Primești un print cu punctajul amănunțit al conferinței, același punctaj ți se proiectează și pe un ecran de lângă catedră, în timp ce
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Oblomov moare cu ochii la orizont, că utând cerul stelelor fixe, în vreme ce Stolz sfârșește cântând (prost) la vioară, în salonul conjugal. O boală letală: vanitatea Nu scapă nimeni. Sau aproape nimeni. Lovește în proști (care devin fuduli) ca și în deștepți (care devin proști). Smintește, în egală măsură, pe urâți și pe frumoși, pe talentați și pe netalentați, pe credincioși și pe atei, pe politicieni și pe „simplii cetă țeni“, pe laici ca și pe aparținătorii clerului. Reușește să transforme complexele
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
tată, frate, prieten și, probabil, iubită. Din instrument util, calculatorul portabil a devenit un substitut de personalitate, o excrescență schizoidă care își domină utilizatorul. Omul vrea să epateze, să etaleze cunoștințe fenomenale, să arate, mă-nțelegi, prostimii cât e de deștept. Vreți să auziți ceva despre Olympia (pronunție ezitantă), a lui Edouard (pronunțat cu un „d“ final sonor) Manet? Ascultați la mine! Urmează platitudinile curente, culese din Wikipedia și din alte cotloane digitale, de unde trebuie să rezulte că vorbitorul și-a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ceea ce face când nu citește: când reflectează, când stă de vorbă, când tace, când râde, când se roagă. În rest, aproape totul este permis, dacă dozajul e corect. În materie de lectură, sunt bune și nițică gurmandiză, și ceva amor deștept pentru literatură, și un pic de antrenament de specialitate, și oarecare zel sistematic, și, mai ales, focalizarea tenace asupra unui set de întrebări. Sin gura lectură cu adevărat inutilă și vinovată este lectura suspicioasă: profesionistul ei are psihologia mis tre
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mai mult, orice hermeneut poate „desco peri“ unghiuri de atac insolite, poate risca ingenioase tatonări printre rânduri. Cu condiția să nu creeze, prin efortul său inovator, un alt text și un alt autor. Adică să nu pretindă a fi mai deștept, mai talentat, mai profund decât însuși obiectul stră da niilor sale. Tot omul e pândit, astăzi, de cel puțin două maladii insidioase: suntem (mereu) foarte ocupați și vrem să fim (mereu) foarte inteligenți. Rezultatul e, în primul caz, o semnificativă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-l admire: va face grimase bolânde, va holba ochii, se va dezbrăca, va scheuna, își va arăta mușchii, va ieși cu pene pe stradă, va face șpagatul între două scaune, mă rog, va etala tot arsenalul lui de băiat frumos, deștept și dur. Iar cine se leagă de el o pățește. Insul se îndreaptă din șale amenințător și, desfigurat de ură, printre două citate „fine“, eventual în engleză (căci e un intelectual adevărat, nu ca idioții de intelectuali din restul lumii
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Ce știm azi și ce rămâne valabil la capătul a șapte sprezece ani de experiență? Când e bine să ai dileme? 1. Când participi la un dialog. Dialogul nu e posibil când unul din interlocutori adoptă tonul peremp toriu al deșteptului suveran. Nu poți discuta cu cineva care crede în indiscutabilul opiniei sale. Cine nu are în vocabularul său uzual expresii de tipul „cred că“, „poate“, „o să mă mai gândesc“ nu e pregătit să intre în dialog cu nimeni. Infailibilul, atotștiutorul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]