4,744 matches
-
populare la Frata și Cătina. Îi sunt apropiați tribunii Vasile Simonis din Sărmașu, Ioan Dan din Silivașu de Câmpie, preotul Vasile Turcu din Cătina. La 11 octombrie 1848, ca urmare a unei trădări făcută de preotul român Grigore Elekeș, un detașament maghiar înarmat îi arestează pe conducătorii adunării pregătite a avea loc la Bărăi, îi predă unui tribunal, care în urma unei anchete severe, de o zi și o noapte, îi condamnă la execuție prin spânzurare. Moartea celor două căpetenii ale Revoluției
Alexandru Bătrâneanu () [Corola-website/Science/311136_a_312465]
-
și s-a angajat în cadrul Miliției locale. După zece ani, avea gradul de căpitan și fusese numit în funcția de șef al secției urmărire penală în cadrul Miliției din orașul Riga. Înainte de căderea Uniunii Sovietice, el avea gradul de maior al Detașamentului pentru acțiuni speciale (OMON) al Miliției din orașul Riga și îndeplinea funcția de locțiitor al șefului Direcției de urmărire penală a Miliției din capitala letonă. El a participat la o tentativă de lovitură de stat împotriva noilor autorități ale Letoniei
Vladimir Antiufeev () [Corola-website/Science/311170_a_312499]
-
dezorganizarea spatelui frontului german, fiind vizate în special șoselele, căile ferate și telecomunicațiile. Programul partizanilor a fost stabilit în directivele Sovnarkom-ului URSS și ale CC al PC al URSS de pe 29 iulie 1941 și în alte documente care au urmat. Detașamentele de partizani erau grupuri diversioniste formate în teritoriile ocupate de Axă, care atacau căile de comunicație, mijloacele de telecomunicație, mici subunități și distrugeau stocurile de alimente, combustibil și diferite alte materiale ale inamicului. Aceste directive au fost reiterate de Stalin
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
opunea germanilor”. Există istorici care consideră că declanșarea războiului de partizani a fost o hotărâre exclusiv militară și politică, care urma să servească intereselor URSS, fără a se lua în calcul starea de spirit a populației din teritoriile ocupate. Primele detașamente de partizani, formate în special din soldați ai Armatei Roșii și din localnici, comandați de ofițeri ai Armatei Roșii sau de activiști locali de partid, au început să fie organizate încă din primele zile ale războiului: detașamentul "Starasielski" al maiorului
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
teritoriile ocupate. Primele detașamente de partizani, formate în special din soldați ai Armatei Roșii și din localnici, comandați de ofițeri ai Armatei Roșii sau de activiști locali de partid, au început să fie organizate încă din primele zile ale războiului: detașamentul "Starasielski" al maiorului Dorodnih din regiunea Jabinka (23 iunie 1941), detașamentul Vasili Korj în Pinsk (26 iunie 1941) și altele. Primii partizani care au fost decorați cu ordinul Erou al Uniunii Sovietice pe 6 august a fost detașamentul comandanților Pavlovski
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
ai Armatei Roșii și din localnici, comandați de ofițeri ai Armatei Roșii sau de activiști locali de partid, au început să fie organizate încă din primele zile ale războiului: detașamentul "Starasielski" al maiorului Dorodnih din regiunea Jabinka (23 iunie 1941), detașamentul Vasili Korj în Pinsk (26 iunie 1941) și altele. Primii partizani care au fost decorați cu ordinul Erou al Uniunii Sovietice pe 6 august a fost detașamentul comandanților Pavlovski și Bumajkov. De-a lungul anului 1941, baza socială a mișcării
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
ale războiului: detașamentul "Starasielski" al maiorului Dorodnih din regiunea Jabinka (23 iunie 1941), detașamentul Vasili Korj în Pinsk (26 iunie 1941) și altele. Primii partizani care au fost decorați cu ordinul Erou al Uniunii Sovietice pe 6 august a fost detașamentul comandanților Pavlovski și Bumajkov. De-a lungul anului 1941, baza socială a mișcării de partizani a fost formată din soldații Armatei Roșii rătăciți de unitățile lor depășite sau distruse în timpul înaintării rapide a germanilor, din soldați ai batalioanelor sovietice de
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
anului 1941, baza socială a mișcării de partizani a fost formată din soldații Armatei Roșii rătăciți de unitățile lor depășite sau distruse în timpul înaintării rapide a germanilor, din soldați ai batalioanelor sovietice de distrugeri și din comuniști și komsomoliști locali. Detașamente de partizani, specializate în eliminarea personalului german, acțiuni diversioniste și în organizarea rezistenței au fost infiltrate în teritoriul controlat de germani din vara anului 1941. Grupurile de rezistență urbană erau organizate astfel încât să completeze activităților unităților de partizani, care lucrau
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
cu predilecție în zonele rurale. Rețelele partizanilor au fost dezvoltate neîncetat și au fost sprijinite prin trimiterea de activiști comuniști specializați în activitatea clandestină. La sfârșitul anului 1941, în teritoriile ocupate de germani activau mai mult de 2.000 de detașamente de partizani cu efective de peste 90.000 de luptători. Activitatea partizanilor nu a fost coordonată și aprovizionată corespunzător până în primăvara anului 1942. Pentru coordonarea operațiunilor partizanilor, a fost organizat Cartierul general al mișcărilor de partizani în mai 1942, în frunte
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
drumuri strategice străbăteau regiunea dinspre vest spre Moscova. Comuniștii din Belarus au început organizarea unităților de partizani chiar de a doua zi după emiterea primelor directive date de la centru. După unele estimări sovietice, în august 1941, luptau deja 231 de detașamente de partizani în spatele liniilor inamice. Până la sfârșitul anului 1941, fuseseră parașutate în sprijinul partizanilor din Belarus peste 437 de comandouri speciale cu peste 7.200 de luptători. Totuși, odată cu înaintarea liniei frontului spre est, condițiile aprovizionării unităților de partizani s-
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
întreprins numai acțiuni sporadice și de mică amploare, fiind preocupați în special de organizare și de recucerirea sprijinului populație și refacerea stocurilor de alimente și muniție. În conformitate cu unele date parțiale, la sfârșitul anului 1941, în Belarus acționau cam 100 de detașamente și 100 grupuri mai mici de partizani. La sfârșitul anului 1941, unitățile de securitate ale Grupului de Armate Centru germa cuprindea 4 divizii de securitate, 2 brigăzi SS și 260 de companii de servicii. Stoparea înaintării germanilor și victoria sovietică
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
odată cu venirea unui val de foști prizonieri de război sovietici, care fuseseră eliberați și lăsați la vatră în toamna anului 1941, dar care primiseră ordin să se prezinte în lagărele de concentrare în martie 1942. În primăvara anului 1942, micile detașamente de partizani s-au unit în brigăzi, odată cu creșterea experienței lor în luptă crescând și eficiența atacurilor. Coordonarea mai bună, creșterea numerică a efectivelor, reorganizarea structurilor și îmbunătățirea radicală a aprovizionării au dus la creșterea capacității de luptă a unităților
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
relațiilor dintre URSS și guvernul polonez în exil din aprilie 1943, situația s-a schimbat în mod radical. Constituirea forțelor partizanilor din vestul Belarusului a fost ordonată și dusă la îndeplinire în timpul anului 1943. Au fost constituite nouă brigăzi, zece detașamente și cinsprezece grupuri operaționale, formate în principal din partizani transferați din estul în vestul Belarusului. În decembrie 1943, în vestul republicii activau cam 36.000 de partizani. Se estimează că personalul transferat a fost de 10.000 - 12.000 de
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
început să oblige civilii ucrainieni să se alăture lor. Satele ai căror locuitori nu se înrolau în trupele de partizani erau supuse represaliilor dure. Pentru ucrainieinii simpli nu existau decât două opțiuni: moartea sau înrolarea într-una dintre tabere. Primele detașamente de partizani din Ucraina au apărut în regiunile Cernihiv și Sumi. Aceste detașamente, care aveau să devină niște forțe extrem de puternice, au fost formate sub conducerea a doi lideri de partizani care aveau să devină celebri: Mikola Popudrenko și Sidir
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
nu se înrolau în trupele de partizani erau supuse represaliilor dure. Pentru ucrainieinii simpli nu existau decât două opțiuni: moartea sau înrolarea într-una dintre tabere. Primele detașamente de partizani din Ucraina au apărut în regiunile Cernihiv și Sumi. Aceste detașamente, care aveau să devină niște forțe extrem de puternice, au fost formate sub conducerea a doi lideri de partizani care aveau să devină celebri: Mikola Popudrenko și Sidir Kovpak. În acest stadiu, detașamentele de partizani erau controlate și sprijinite de „Cartierul
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
au apărut în regiunile Cernihiv și Sumi. Aceste detașamente, care aveau să devină niște forțe extrem de puternice, au fost formate sub conducerea a doi lideri de partizani care aveau să devină celebri: Mikola Popudrenko și Sidir Kovpak. În acest stadiu, detașamentele de partizani erau controlate și sprijinite de „Cartierul general al mișcării ucrainiene de partizani” din Moscova. Detașamentele de partizani ucrainieni acționau în special în partea de nord-vest a țării, dar și în alte regiuni, iar efectivele lor au ajuns la
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
au fost formate sub conducerea a doi lideri de partizani care aveau să devină celebri: Mikola Popudrenko și Sidir Kovpak. În acest stadiu, detașamentele de partizani erau controlate și sprijinite de „Cartierul general al mișcării ucrainiene de partizani” din Moscova. Detașamentele de partizani ucrainieni acționau în special în partea de nord-vest a țării, dar și în alte regiuni, iar efectivele lor au ajuns la aproape 150.000 de luptători. În 1944, parizanii conduși Kovpak și Verșigora erau capabili să întreprindă raiduri
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
de luptători. Și în alte regiuni rusești - Belgorod, Oriol, Kursk, Pskov și Smolensk - activitățile partizanilor au fost semnificative în perioada de ocupație germană. În 1943, Armata Roșie a început să elibereze regiunile apusene ale Rusiei și nord-estice ale Ucrainei. Numeroase detașamente de partizani au primit ordinul să deplaseze în regiunile centrale și vestice ale Ucrainei, care se aflau încă sub ocupația nazistă. Partizanii sovietici au operat și în statele baltice. În Estonia, partizanii au luptat sub conducereaq lui Nocolai Karotamm (un
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
început de cartierele generale belaruse sau ruse, pentru ca din ianuarie 1943 să se afle sub comanda directă a cartierului general de la Moscova, sub conducerea directă a lui Arturs Sprongis. Un alt comanadant vestit al partizanilor a fost istoricul Vilis Samsons. Detașamentul lui de 3.000 de oameni a devenit vestită pentru distrugerea a aproximativ 130 de trenuri militare germane. Există însă surse care contestă o asemenea realizare. În 1941, mișcarea sovietică de partizani din Lituania a fost inițiată de soldații ai
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
șapte civili găsiți acolo, inclusiv doi copii de șase luni, respecitv trei ani. Se poate considera că acțiunile partizanilor împotriva finlandezilor au fost ineficiente. Explicațiile acestei ineficiențe pot fi izolarea cartierului general de la Belomorsk, care nu putea menține legătura cu detașamentele de partizani de pe teren, slaba cunoaștere a regiunii de către partizani, ca și calitatea luptătorilor - între 10 și 20% dintre membrii detașamentelor de partizani erau foști pușcăriași eliberați din închisori și trimiși să lupte în spatele liniilor inamice. În plus, partizanii sovietici
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
au fost ineficiente. Explicațiile acestei ineficiențe pot fi izolarea cartierului general de la Belomorsk, care nu putea menține legătura cu detașamentele de partizani de pe teren, slaba cunoaștere a regiunii de către partizani, ca și calitatea luptătorilor - între 10 și 20% dintre membrii detașamentelor de partizani erau foști pușcăriași eliberați din închisori și trimiși să lupte în spatele liniilor inamice. În plus, partizanii sovietici nu erau pregătiți să lupte în condițiile specifice de teren și climă din Karelia. Patrulele finlandeze antipartizani s-au dovedit foarte
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
și trimiși să lupte în spatele liniilor inamice. În plus, partizanii sovietici nu erau pregătiți să lupte în condițiile specifice de teren și climă din Karelia. Patrulele finlandeze antipartizani s-au dovedit foarte eficiente, reușind să anihileze aproximativ două treimi dintre detașamentele trimise de sovietici în spatele frontului inamic. În plus, din zonele cu cea mai intensă activitate a partizanilor, populația civilă de etnie rusă a fost strămutată, o bună parte a acestora au fost internați în lagăre, ceea ce a făcut ca sprijinul
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
au colaborat neîncetat cu finlandezii. Un factor de reușită a luptei finlandezilor împotriva partizanilor din Karelia răsăriteană au fost așa-numitele „patrule cu rază lungă de acțiune” care operau în spatelel liniilor sovietice. Acestea au reușit să distrugă mai multe detașamente de partizani formate pe teritoriul sovietic și depozite ale acestora. Mulți dintre partizanii sovietici nu aveau experiență în lupta din păduri, spre deosebire de finlandezi care se mișcau și luptau într-un mediu familiar. Principala activitate a partizanilor care au acționat în
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
dintre aceste formații a fost „Rodina” (Patria mamă) care a luptat în Franța. De asemenea, în 1944, partizanii sovietici și-au oferit „ajutorul internaționalist” popoarelor din Europa Centrală ocupată de germani. A fost vorba de șapte formații și 26 de detașamente de partizani, care au luptat în Polonia și 20 de formații unite și detașamente care au luptat în Cehoslovacia. Situația din fostele teritorii răsăritene ale Republicii Poloneze, trecute sub controlul Ucrainei și Belarusiei sovietice după invadarea Poloniei de către Armata Roșie
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
asemenea, în 1944, partizanii sovietici și-au oferit „ajutorul internaționalist” popoarelor din Europa Centrală ocupată de germani. A fost vorba de șapte formații și 26 de detașamente de partizani, care au luptat în Polonia și 20 de formații unite și detașamente care au luptat în Cehoslovacia. Situația din fostele teritorii răsăritene ale Republicii Poloneze, trecute sub controlul Ucrainei și Belarusiei sovietice după invadarea Poloniei de către Armata Roșie, era similară cu cea din teritoriile ucrainiene și belaruse ocupate de germani. Au existat
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]