4,964 matches
-
cosmos. În această nouă concepție transformările interioare ale omului se regăseau și în cosmos, de aceea era necesar ca echilibrul să fie instaurat între cele două părți. Participațiunea determină devenirea primei lumi în cea de-a două cum, de asemenea, devenirea macrocosmică transformă omul. În acest context al relațiilor reciproce dintre lumi orice omului i se atribuie puteri foarte mari în coordonarea și mișcarea lumilor. Cea de-a doua concepție este cea a omului aflat în centrul universului între dumnezeire și
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a avut o mult mai amplă extindere la nivelul populației simple, atât datorită existenței unor similitudini de imagine între tradiția populară și cea a magiei demonologice. Aceasta pornește de la ideea animistă identificând în cadrul acesteia entități existențiale, care o susține în devenirea sa. Cunoașterea și stăpânirea, atât cât îi este omului cu putință, a acestora devine scopul magiei demonologice. Dar chiar și această formă de magie a fost clasificată în pozitivă și negativă (albă, neagră). Linia dintre cele două este destul de firavă
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
sa. Pornind de la aceste două premise s-a construit o nouă imagine asupra ideii principale de Dumnezeu și a modului în care putem să realizăm legătura cu acesta. Însă momentul Reformei nu a fost întâmplător, el este rezultatul unei continue deveniri a imaginii asupra divinității. În primele secole de creștinism imaginea proiectată de creștinism era una simplă, dar asta nu înseamnă că nu au existat direcții teologice diferite. Acestea au avut un caracter constructiv, astfel încât datorită diferitelor opinii s-au realizat
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
depășească această barieră. Astfel, capacitatea noastră de a cunoaște își pierde din eficiență prin existența unei bariere ce pe parcursul vieții devine din ce în ce mai amplă și mai dificil de trecut. Idolii nu sunt construcții înnăscute, pasive, ci se află într-o continuă devenire amplificându-se prin educație. Este foarte dificil să îi eliminăm din mintea noastă ei identificându-se prin efectul de virusare cu totul cunoașterii. Singura șansă pentru a cunoaște "realitatea" constă în eliminarea virușilor după identificare, lucru care este foarte dificil
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
nefiind legat de obiect. Lumea ideilor este primordială având rolul de întemeiere. Ea reprezintă esența. Lumea ideilor este nemișcată, putând fi privită ca o lume parmenidiană. Ea nu poate fi supusă transformării spre deosebire de lumea sensibilă. Nu se află sub spectrul devenirii. Concepția aristotelică a ειδος-ului este cu totul diferită. Statutul formei nu este unul transcendent, el este strâns legat de substanță. Nu există formă separată de materie excepție făcând doar universalul - primul motor. Continuându-l pe Platon, Aristotel va folosi conceptul
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cauza formală a lucrurilor, ca răspuns la întrebarea: "de ce?"18. În acest caz forma poate fi privită nu doar ca o cauză formală, ci și ca una finală. Statutul acesteia devine metafizic. 3. Forma mai poate fi considerată drept "scopul devenirii"19 și, prin aceasta, ca și în cazul anterior cauză finală. Este scop al existenței, naturii și mișcării. În acest caz forma nu poate fi privită ca esență a mișcării. Forma este nemișcată, devenirea este treptată. Un obiect ia forma
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
mai poate fi considerată drept "scopul devenirii"19 și, prin aceasta, ca și în cazul anterior cauză finală. Este scop al existenței, naturii și mișcării. În acest caz forma nu poate fi privită ca esență a mișcării. Forma este nemișcată, devenirea este treptată. Un obiect ia forma doar în momentul în care devenirea s-a finalizat. Fiind cauză a mișcării, dar nemișcată forma este și Primul Motor, cel care mișcă lumea, dar și scopul acestei mișcări. 4. Forma mai este ceea ce
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și în cazul anterior cauză finală. Este scop al existenței, naturii și mișcării. În acest caz forma nu poate fi privită ca esență a mișcării. Forma este nemișcată, devenirea este treptată. Un obiect ia forma doar în momentul în care devenirea s-a finalizat. Fiind cauză a mișcării, dar nemișcată forma este și Primul Motor, cel care mișcă lumea, dar și scopul acestei mișcări. 4. Forma mai este ceea ce definește și delimitează materia nedefinită 20, un fel de cadru macrocosmic al
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
se referă la ideea de Dumnezeu. Dacă ideea de Creator ar fi în mine potența Lui atunci aceasta ar avea drept puncte de reper ideea de transformare spre mai bine. Dumnezeu nu poate fi privit ca potențialitate, el nu este devenire, transformare, în curs de desăvârșire. Acesta se manifestă în act ca infinit. Nu mai poate fi adăugat nimic desăvârșirii sale, așa că ideea de Dumnezeu nu provine din ego cum nu putem să naștem ceva infinit din finit, ceva desăvârșit din
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
condiției sau situației noastre, tocmai fiindcă ființa nu este nimic în afara așa-zisei ei "întâmplări", care are loc prin istoricizarea ei și a noastră"13. 3. O altă trăsătură foarte importantă este o consecință a primei caracteristici: negarea istoriei ca devenire. Tema privind sfârșitul istoriei devine una dintre caracteristicile fundamentale. Istoria nu mai reprezintă, așa cum e perspectiva hegeliană, forma de manifestare fundamentală a umanității. Sfârșitul istoriei nu se referă numai la terminarea curgerii existențiale (așa cum era văzută în perioada medievală și
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în structura sa clasică (așa cum este văzută de Gehlen ori Fukuyama). Sfârșitul istoriei pregătește intrarea în postistorie și prin aceasta civilizația occidentală se va transforma în mod radical atât ca civilizație, cât și ca politică. "Progresul devine rutină"14 și devenirea nemișcare a evoluției. 4. O consecință a celei de a doua trăsături este modul în care privim problematica adevărului. Acesta nu va mai avea suport metafizic, nivelul existențial nu mai este o formă fundamentală a acestuia. Adevărul devine non-metafizic. El
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
portretul acestuia;moduri de caracterizare: A. a. într-un paragraf, sau pagină etc. este descris fizic; b. în alt paragraf, sau pagină etc. este descris moral; B. a. caracterizare statică sau centripetă; b. dinamică sau evolutivă (1. dezvăluirea treptată a devenirii unui personaj; 2. este prezentat însuși procesul de transformare al personajului); C. a. caracterizare „plată” (care se suprapune celei statice) prezintă o singură trăsătură a personajului, considerată dominantă sau mai izbitoare din punct de vedere social; aceasta poate constitui o
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
cele două războaie mondiale, la nivelul tematicii și al problematizării. De aceea, considerăm că prin includerea acestor aspecte aparent teologice, studiul istoriei intelectuale românești nu se poate decât îmbogăți, înțelegând mai bine, într-o perspectivă comparatistă, rolul elitei în procesul devenirii unei națiuni. Introducere După decembrie 1989, cultura română văduvită de izolaționismul regimului comunist și supusă unei sistematice ideologizări, s-a aflat, în primii săi ani de recâștigare a libertății, sub semnul unui nou patos recuperator. Era vorba de restituirea unor
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Țuțea, un alt reprezentant al elitei interbelice, preocupat de problematica ecleziologiei creștine. Potrivit gânditorului român, Biserica reprezintă spațiul sacru care definește profilul uman, practica liturgică fiind singura "scară către cer"1. Cu alte cuvinte, Ecclesia oferă identitate ontologică, substanță și devenire. Pendulând între calea Domnului (Bossuet) și cetatea lui Dumnezeu (Augustin), homo christianus aspiră neîncetat la sotiria sa, prin setea de Absolut. În centrul cunoașterii stă Dumnezeu, Creator al tuturor unităților, orice parte și orice întreg fiind cuprinse în El. În
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
să definească noțiunea de cuvânt, de cuvânt al Domnului, plecând de la existența a priori a ceea ce numește "cultura Duhului"5. Dincolo de nivelul prim, cel de informație al cuvântului, el mai semnifică, în tradiția religioasă, și împărtășire, cuminecare. Cultura, ca o devenire a propriei cultivări există o cultură a păcatului, "o cultură smintită", tot așa cum există o cultură a pământului este în permanent acord cu vocea Tatălui ceresc, modelând existența umană. Această voce interioară se dezvoltă treptat prin trăirea cuvântului divin, contribuind
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
raportul dintre posibil și act, Nae Ionescu operează o distincție între domeniul existenței și domeniul transcendenței, al ființei. Posibilitatea nu reprezintă o trăsătură definitorie a existenței, iar transcendența nu închide în ea posibilitatea. De altfel, transcendența nu închide în ea devenirea, domeniul ființei. Mai mult chiar, aceste două domenii nu epuizează realitatea sau toate posibilitățile universului 4. Se știe că dincolo de realitatea concretă există o realitate transcendentă care este Dumnezeu. Dacă Dumnezeu intră și în domeniul existenței, atunci El nu poate
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de aceea, el nu va vorbi de contradicții date, ci de conținutul lor, văzând în această natură modalitatea constitutivă a gândirii și a realului. Gândirea caută mereu identitatea. Dimpotrivă, Lupașcu afirmă că gândirea trebuie să caute contradicția. Gândirea urmărește ființa, devenirea, legea contradicțiilor. Potrivit filosofului, gândirea trebuie să caute legea, ca antagonism al contradictoriilor. Totul, de la electron până la gândire, reprezintă energie. Este vorba de energii antagoniste care marchează un conflict creator. Principiul lupașcian fundamental nu este identic celui hegelian al contradicției
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
unitatea specifică concret/abstract, destinată Kairos.-ului, de deschidere a transcendenței către sufletul ființei. Ceea ce trebuie subliniat este faptul că fiecare secvență a acestui epistolar creștin de altfel, foarte concis reconfigurează toposul parenezei sau al trăitorului necunoscut care valorifică coordonatele devenirii sale. Opisul Arhimandritului Arsenie Papacioc poate fi socotit drept un substitut al îndemnului cu valoare patericală: "quiquid agis prudenter agas et respice finem" ("ai mereu în vedere sfârșitul"), o temă recurentă, nuanțată în legătură cu problematica destinatarului. Emitentul scrisorii investește destinatarul duhovnicesc
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și imaginile materiei, imaginile directe ale materiei. Vederea le numește, dar mîna le cunoaște. O bucurie dinamică le mînuiește, le frămîntă, le face mai ușoare. Aceste imagini ale materiei, noi le visăm substanțial, intim, îndepărtînd formele, formele pieritoare, vanele imagini, devenirea suprafețelor. Ele au o greutate, sînt o inimă". Doctrina filosofică a imaginației își propune să studieze cu prioritate raporturile dintre cauzalitatea materială și cauzalitatea formală. E o problemă care se ridică atît în cazul poetului, cît și al sculptorului - pentru că
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ai comunismului. Moscovici a precizat chiar de la început și a subliniat mereu faptul că reprezentările se nasc din anumite credințe care marchează viața socială a unei colectivități, funcționează în dependență de contexte culturale specifice, sunt marcate ideologic și încorporează istoria devenirii unui grup social, gândirea socială dominantă. Teoria lui Moscovici a născut o mișcare de idei puțin previzibilă în 1961, ea a depășit de mult granițele psihologiei sociale, „reprezentaționiștii” alcătuiesc astăzi o comunitate transfrontalieră, de aproximativ 600 persoane, care se întâlnește
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
model. Dacă atitudinea adultului este permisivă, copilul introduce personaje noi (de cele mai multe ori întâlnite în alte povești), modifică întâmplările, îmbogățește acțiunile, propune situații de prevenire a unor situații neplăcute. Copilul nu este o materie de modelat, ci o personalitate în devenire care se poate constitui în partener al propriei sale formări. Depinde de cadru didactic să ofere ocazii de dezvoltare și să construiască împreună cu familia condițiile experimentării acționale și socializării copilului. Pentru părinți copilul este sursă de bucurie, pentru națiune el
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Laura POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93140]
-
se revendică, direct, de la speculațiile filozofului francez asupra artei: În psihologia bergsoniana realitatea noastră lăuntrica e închipuita asemenea unui vrej șerpuitor ce crește împreună cu durata, un vrej care păstrează totuși - atrofiați, dar existenți - mugurii determinării sale, virtualități ale unei șovăitoare deveniri. Opera de artă e tocmai transpunerea în miezul acestor veleități de viață și prelungirea lor de existență imaginar [s.n.]2. Formularea de mai sus sintetizează unele observații vizând relația creației poetice cu viața, pe care Bergson le face, în singura
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
sau, mai curând noi am fi toți artiști, căci sufletul nostru ar vibră arunci fără încetare, în unison cu natura. Ochii noștri, ajutați de memorie, ar decupa, din spațiu și ar fixă, în timp, tablouri inimitabile. Privirea noastră ar sesiza devenirea sculptata în marmură vie a corpului uman, fragmente de statuie la fel de frumoase că și statuile antice. Am auzi cântând în adâncurile sufletului nostru, o muzică, uneori veselă, alteori de jale, totdeauna originală, melodia neîntreruptă a vieții noastre interioare [s.n.]. Toate
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Sub revoltă continuată a zidurilor, consolidare în cub, zar de automorfa lumină, Veghea se tencuia, prin lespezi 81. În parafrază barbiana, "veghea" denumește, si acesta este, credem, si sensul titlului acestei proze barbiene, modalitatea "simpatetica" de cunoaștere a lumii, asociată devenirii continue caracteristică vieții, cu alte cuvinte, activitatea intuitivă a conștiinței, pe care Henri Bergson o califica drept "lumină imanenta [s.n.] din zona acțiunilor posibile sau activității virtuale care înconjoară acțiunea efectiv realizată de ființă vie"82, sau cum spune Barbu
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Ion Barbu vorbește de "veghea consolidatoare a domnului Blaga", cu sensul de meditație asupra naturii și funcției creației poetice, dar și că practica artistică călăuzita de principiile astfel identificate 84. "De o ființă" ("prins, asociat")85 cu acest spațiu al devenirii continue este un adevărat sacerdot ("mai înalt prin mătăsoasa, preoțeasca surpare a părului") al poeziei ("cunoștea neîmpărțit ființă îndelung provocată a Poeziei") - Roderick Usher / Edgar Allan Poe86: Lor prins, asociat, înalt profil tombal, Roderick Usher (mai înalt prin sălbateca, mătăsoasa
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]