4,302 matches
-
la capacitatea lor maximă în fiecare zi. Ceea ce avem de făcut este să-i aducem la acest nivel pas cu pas. Dacă le cerem o creștere spectaculoasă a performanței nu vom face decât să descurajăm angajații, iar managerul va fi dezamăgit. Obiectivele pot juca un rol important în obținerea rezultatelor maxime de la angajați, dar numai când sunt folosite ca oportunități de a progresa în acest sens. Obiectivele sărbătorite sunt recorduri care așteaptă să fie depășite. 15. Veriga lipsă în calitate Eforturile
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
recunoaștere trebuie să îndeplinească o serie de criterii importante: 1) să permită un număr nelimitat de câștigători; 2) angajații să știe ce trebuie făcut pentru a merita recompensa sau recunoașterea; 3) succesul managerului să fie legat de succesul angajatului. Îi dezamăgim pe angajați atunci când avem perdanți deoarece nu este destul loc în cercul câștigătorilor. Dacă diferența dintre cel mai bun angajat și cel situat pe locul al doilea este măsurată în zecimi sau sutimi de punct, puteți fi sigur că această
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
aminte din capitolele anterioare că oamenii nu trebuie recompensați sau pedepsiți pentru rezultatele pe care nu le pot controla. Când există profituri și ele sunt împărțite, angajaților le place; când profiturile sunt prea mici pentru a fi împărțite, angajații sunt dezamăgiți. În ambele cazuri, recompensa este mult prea departe de comportamentul angajatului pentru a-l influența să facă ceva diferit. Plată și condiționare Problema cea mai gravă în ceea ce privește planul de compensare o constituie lipsa condiționării performanței. După cum știți, orice angajat poate
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
a cerut scuze pentru atrocitățile comise pe timp de război, prin Hotărârea Dietei la a cincizecea aniversare a Războiului din Pacific, "ar fi putut fi o ocazie rară pentru ... a se folosi de criză. ... În acest sens, guvernul japonez a dezamăgit nu numai alte națiuni, ci și propria națiune" (Mukae, 1996, p. 1030). La originea crizei asociate tranziției identității se află căutarea unui naționalism japonez legitim și a unui nou rol nou, care să nu mai fie exclusiv economic, în lume
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Wittgenstein cercetării problemelor filozofice, marea lui seriozitate și 70 GÂNDITORUL SINGURATIC cinstea lui absolută îmi apar drept unele din cele mai importante «absoluturi» din viața mea. Îmi aduc aminte că m-am gândit: Cum ar fi să fii cu adevărat dezamăgit de filozofie? Cum ar fi să crezi că încercarea lui Wittgenstein nu a avut nici o valoare; că nu a avut valoare încercarea de a gândi lucrurile până la capăt, așa cum s-a străduit să facă Wittgenstein? Wittgenstein ne a făcut să
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
adevăruri» metafizice sau că va fi preocupat să transmită cunoaștere în general, în sensul în care s-ar putea spune asta despre un geograf sau un fizician. Dacă așa ceva era ceea ce aștepta vreun membru al audienței, el ar fi fost dezamăgită Fapt ce contribuia probabil la descurajarea unora dintre cei care veneau la primul curs. Este verosimil că el urmărea în mod deliberat acest lucru. Spunea adesea că nu dorește «turiști» la lecțiile sale. În orice caz, audiența la a doua
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Ibidem, p. 481. 108 Ibidem, p. 295. 109 În august 1945, îi scria lui Malcolm: „Cartea mea se apropie treptat de configurația ei finală. Dacă vei veni la Cambridge ți-o voi da s-o citești. Probabil că te va dezamăgi. Este adevărat, e destul de mediocră. Și nu aș putea s-o fac în mod fundamental mai bună chiar dacă m-aș strădui încă o sută de ani.“ (N. Malcolm, op. cit., p. 58.) 110 Vezi A. J. Ayer, „Recollections of Ludwig Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ambivalentă: încăntarea stilistică vine cu tristețea metafizică, umorul discret cu cel mai adănc pesimism, elogiul muzicii cu pulverizarea divinității ș.a., fapt ce l a făcut pe exegetul Stéphane Barsacq să afirme că „dacă Cioran a fost un scriitor atăt de dezamăgit, a ajuns așa doar pentru că el însuși este sursa dezamăgirii”. Decompozitorul romăn cunoștea „pharmakon-ul scrierii”, știa că „scrierea este contrară vieții” (J.D.), dar în același timp îl frămănta absurditatea existenței și fatalitatea conștiinței... așadar: terapie de sine prin scriere (leac
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
Pupu a exploatat abil deriva mass mediei românești aflată încă în preistorie (încercați să găsiți avalanșa de orori sau de fapte diverse șocante care ne sufocă zilnic pe ecrane la orice altă televiziune dintr-o țară civilizată și veți fi dezamăgiți - sau edificați!) pentru a focaliza asupra sa reflectorul atenției publice. Trebuie însă imediat spus că efectul de self-marketing a fost unul adiacent pentru că, în realitate, ținta dinamicului doctor a fost de la început comunicarea unui proiect cu o cauză nobilă și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și n-ai de gând să te duci În port și s-o vezi cum arată? - Poate că am să mă duc Într-o zi. Markovic abia de-a zâmbit, distrat. - Într-o zi. - Da. S-ar putea să fii dezamăgit, l-a prevenit celălalt. Vocea Îi pare tânără și frumoasă, dar poate că ea nu-i. După ce a spus toate acestea, depărtându-se, l-a lăsat pe Faulques să urce la catul de sus, să deschidă frigiderul stins și să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
se traduce prin lăudărosul „Noi suntem cei mai buni!”, dar care, la celălalt pol, al existenței sociale și politice, conotează direct șovinismul și xenofobia!), trebuie observat că descifrarea și relevarea intimității, departe de a fi o descătușare a energiilor ascunse, dezamăgește prin tehnicismul aproape Întotdeauna decelabil (și prin excesele acestuia), dar și prin absența unei perspective ferme. Totul pare „filmat de aproape”, de la abia câțiva centimetri, iar detaliile pretind dreptul la Întâietate: părți ale unui univers invizibil, ele se oferă privirii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pendulează autorul de jurnale. Din acest motiv, nenumărate scrieri diaristice sunt și un excelent prilej al recapitulării Înaintea creației propriu-zise. Faza de laborator trece, la mulți scriitori, prin purgatoriul jurnalului intim. Chiar la un Liviu Rebreanu (al cărui jurnal a dezamăgit prin precaritatea elementelor de creație propriu-zisă) presiunea operei sparge, din când În când, paginile compacte de Însemnări strict informative, despre viața cotidiană a autorului: Firește, dacă aș putea scrie vârtos la Gorila, să fie gata pe primăvară, toate s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
public", ca noțiune. Jucătorii tipici ai teoriei jocurilor se simt mai bine în lumea pe care Fortes (1957:160) o numea "sociologia biliardului", decît în complexa, încîlcita și mult prea complicata lume reală. Oamenii de știință specializați în sociologie au dezamăgit prin lipsa studiilor axate pe fenomenul minciunii, în ciuda puterii de răspîndire a acestuia. În afara activității inovatoare întreprinse de Simmel la începutul acestui secol, a existat foarte puțină analiză sociologică (cf. Steiner 1975:221). Nici măcar monumentalul studiu științific asupra fenomenului mințitului
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că cîțiva ani din perioada dezvoltării sociale și economice a Australiei sînt trecuți cu vederea. Trebuie să rog Australia să-mi ierte faptul că mi-am asumat o oarecare libertate în această privință. Nu cred că literatura în sine poate dezamăgi cititorii... Pe de altă parte, un autor poate susține autenticitatea unui personaj central, afirmînd, în același timp, că celelalte sînt fictive, ca în romanul lui O'Grady (1964), Soarele iese din nori, despre un deținut australian. Alți autori atrag atenția
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
A crește un copil nu înseamnă a-l invinovăți pentru comportamentele ce nu sunt la nivelul așteptărilor noastre. Atunci când numai adultul crede că oferă varianta optimă pentru rezolvarea oricărei situații, copilul se închide înlăuntrul său de teamă să nu-l dezamăgească pe acesta. Comunicarea este relația prin care interlocutorii se pot înțelege și influența reciproc prin intermediul schimbului continuu de informații, structurate în funcție de amprenta personală a fiecăruia, de felul său de a fi. Mijlocul de comunicare cel mai des folosit este limbajul
ARTA DE A FI PĂRINTE by Camelia Acatrinei () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93076]
-
și proclamat de Isus din Nazaret, dar și distorsiunile pe latura instituțională, ne-au determinat să ne amintim că ecclesia semper reformanda. În ultimii ani, această stare de lucruri i-a scandalizat pur și simplu pe credincioși și i-a dezamăgit profund pe cei ce se așteptau să primească de la Biserica lui Isus lumina și mărturia lumii de «dincolo». Dacă cel ce era dator să edifice distruge, ce mai putem spera? Trudnicul urcuș este crucea fiecărui credincios, a fost spaima lui
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de distincție între politică și dominație. Ca atare, pace Jubb și Rossi, teoriile și speranțele moraliste nu sunt afectate în niciun fel de respingerea modului în care realiștii înțeleg această distincție. Nu cred că sunt singurul care a fost puțin dezamăgit de unele observații făcute de Erman și Möller în cadrul răspunsului pe care l-au oferit lui Jubb și Rossi. În ceea ce mă privește, nu am reușit să înțeleg nici până la acest moment care a fost rostul unor observații precum aceea
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
complexe și solide ale lui G. A. Cohen, Andrew Mason, David Estlund sau Anca Gheauș au arătat că plauzibilitatea morală este singura constrângere pe care trebuie să o satisfacă un ideal al dreptății 1. Nu cred că veți fi prea dezamăgiți să aflați că am decis să nu urmez această cale - una și extrem de "tehnică" - aici. Voi prezenta, așadar, versiunea scurtă a răspunsului meu, de vreme ce ea ne conduce mult mai rapid, poate mai puțin plictisitor - și, aș adăuga, la fel de convingător - la
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Nu mă simt descurajat din cauza viitorului. * Mă descurajează viitorul. * Nu am nimic care să mă facă să merg înainte. * Simt că viitorul este fără speranță și lucrurile nu se pot îmbunătăți. 4. Nu mă simt un ratat. * Simt că am dezamăgit mai mult de jumătate din persoanele din jurul meu. * Uitându-mă în trecut văd multe rateuri. * Simt că sunt un ratat ca și persoană. 2.2.7. Inventarierea personalității Interviurile legate de personalitate sunt de obicei niște chestionare care sunt folosite
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
singur". * "Cele mai dure lupte le duc cu mine însumi". * "Aș vrea să nu mă mai deranjeze gândurile legate de sex". * "Mi-e teamă că-mi voi pierde mințile". Când mă plictisesc, îmi place să fac ceva incitant". * "Oamenii mă dezamăgesc adesea". MMPI a fost dezvoltat empiric, adică un număr mare de itemi posibili au fost dați unor oameni sănătoși din punct de vedere psihologic și unora cu diferite probleme psihologice. Apoi itemii care au făcut diferența între cele două grupuri
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
și fidelă exclusiv creației prin care cultura românească să iasă din anonimat. Intelectualii români par atașați de această misiune până în a doua jumătate a anilor '30. Treptat, extremismul european în ascensiune va exercita o atracție din ce în ce mai puternică pentru o generație dezamăgită de politicianismul steril ce deconspira faptul că unirea avea și un revers al medaliei. Pentru o intelectualitate a culturii pleda, la începutul deceniului patru, și unul dintre liderii tinerei generații, Mircea Eliade, argumentând că într-o "țară fără posibilități de
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
va renaște într-o zi cearta dintre preformare și epigeneză prin îmbinarea dintre genetică și pro-gramarea informatică. Mulți dintre noi nefiind conștienți de importanța mizei, n-am adoptat nici o poziție (...). Asta a condus la multe ambiguități în grupul nostru. Sînt dezamăgit, de asemenea, deoarece am asistat la dezvoltarea unei adevărate pervertiri, nu a logicii, însă, de o manieră mai generală, a modalităților de structurare a faptelor așa-zis "științifice" pentru a susține teze a priori care nu au nimic de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Jacques Monod, care vine să vorbească despre cartea sa Le hasard et la nécessité (Hazardul și necesitatea). Urmează un început de deschidere a grupului odată cu organizarea întîlnirilor publice. Prima, care are loc joi 4 martie 1971 pe tema des-proprietăririi, îl dezamăgește puternic pe Jacques Robin, care consideră că desfășurarea acestei întîl-niri, "în pofida semnelor de satisfacție ale participanților", pare să ofere o imagine mediocră despre grup. Explicația sa inițială este că eșecul e legat de "lipsa interlocutorilor calificați", abandonurile în-mulțindu-se atît de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
merge bine, fiecare e mulțumit de sine și de ceilalți, fiecare se simte ceva mai inteligent du-pă întîlnire, dar aceleași întrebări și aceleași pro-puneri făcute în fața unui public ce nu reacționează suficient nu mai merg. René Passet, care a fost dezamăgit și el de această primă reuniune, crede în principal că grupul voia să se exprime prea devreme, înainte chiar de a ști dacă avea ceva de spus. El constată decalajul grupului față de public și observă calitatea nesatisfăcătoare a expunerilor. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
London: Frank Cass, 1995). 3 J. Rondin, Le Sacre des Notables: La France en décentralisation (Paris: Fayard, 1985). 4 Vezi referințele din capitolul anterior. 5 Acest tip de pesimism era specific printre autorii liberali din lumea anglo-saxonă care au fost dezamăgiți de eșecul programelor politice din anii 1960 care căutau, dar nu au reușit, să eradicheze probleme sociale ca sărăcia și rasismul. Acest fenomen a dus la un scepticism general cu privire la posibilitatea aplicării vreunei reforme politice. În cazul Franței, un critic
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]