5,812 matches
-
nesatisfăcuți - prima este dimensiunea fericirii relative, datorită ei oamenii fiind mulțumiți, mai stăpâni pe ei, mai calmi, preocupați mai puțin de frustrările vieții cotidiene; a doua este dimensiunea nemulțumirii și nefericirii subiective, care include stări neplăcute cum ar fi furia, disprețul, dezgustul, culpabilitatea, frica și nervozitatea. Predispoziția afectivă a fost definită ca fiind tendința de a răspunde la clase de stimuli ambientali într-o manieră predeterminată bazată pe afectivitate. S-a postulat apoi existența unei gândiri realiste - cei care o posedă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Unele gesturi semnifică, de pildă, acțiuni. Astfel, efectuarea gesturilor specifice unor acțiuni (spargerea lemnelor, săparea cu cazmaua, cositul etc.) este suficientă pentru a evoca înseși activitățile respective. Alte gesturi exprimă emoții: frică, spaimă, oroare etc. sau chiar sentimente: dragoste, ură, dispreț, îngâmfare etc. Gesturile reprezintă un limbaj direct, în sensul că înțelegerea lor nu este dependentă de noțiuni, respectiv de cuvinte. Ele sunt ușor de înțeles pentru că înapoia lor se află un "exercițiu" de milioane de ani. Dar, tocmai datorită numeroaselor
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
la prejudecăți și stereotipuri sau chiar la mituri (cum este cel al „sângelui pur”, care a apărut Înaintea celui al „rasei pure”). Pe de altă parte, ar Însemna să construim o societate fără discriminări, fără intoleranță, fără ură și fără dispreț. Totuși, pentru ca lupta antirasistă să cunoască victoria, trebuie ca infirmarea rațională a prejudecăților să șteargă convingerile anterioare ale tuturor cetățenilor (cel puțin pentru a realiza idealul antirasist Într-o anumită țară) și ca noua societate instaurată să nu mai fie
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Discurs despre colonialism, arătând că barbaria nu a fost a africanilor, ci a colonialiștilor. Performanța lui Césaire va consta În punerea În opoziție, prin metafore contrastante, a oamenilor „blânzi, amabili, politicoși” cu călăii lor aventurieri, violenți, violatori, practicând insulta și disprețul. De o parte, cultivatori, constructori, artizani, artiști, cu moravuri șlefuite, adepți ai solidarității și ai respectului față de strămoși; de cealaltă, oameni care practică spolierea și răpirea, jefuind fără scrupule populații mai slab Înarmate și care, În consecință, nu puteau să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
rasism popular, categorie dificil de utilizat, chiar și atunci când se bazează pe anchete asupra modurilor de stigmatizare și asupra practicilor discriminatorii (Wieviorka et alii, 1992). Categoria descriptivă a „rasismului popular” exprimă un sociocentrism de clasă care se situează În prelungirea disprețului și temerilor Încercate de elite față de clasele muncitoare și periculoase. Mai important, este o expresie a cărei referință este greu de distins de atitudinile și comportamentele xenofobe legate conjunctural, la cei din păturile de jos ale societății, de șocurile culturale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sociale), grupuri sau persoane caracterizate, din punct de vedere socio-demografic sau cultural, printr-o trăsătură specifică, adesea minoritară. Este vorba despre o atitudine care are, În mod clasic, trei componente: cea a afectelor și a evaluărilor la care acestea conduc (dispreț, respingere, negare, ură, dragoste, ambivalență); domeniul cognițiilor și al modurilor de organizare a lumii pe care acestea le presupun, bazate În principal pe stereotipuri și categorisiri; spațiul practicilor și al acțiunilor (nivelul conativ) care ar trebui să decurgă, direct sau
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
aici că neologismul, corect format, heterofobie ar prezenta avantajul de a nu conota o relație privilegiată cu naționalismul). Pentru etnocentrism: retragerea În sine, aroganța amestecată cu ignoranța, intoleranța față de normele culturale diferite de ale grupului de apartenență al subiectului, chiar disprețul pentru tot ce nu este „al nostru” (Taguieff, 1997, pp. 112-116). Pe de o parte, așadar, respingerea, ostilitatea, aversiunea; pe de alta, ținerea la distanță, Închiderea culturală sau inferiorizarea „celorlalți”. În ambele cazuri, Întâlnim, ca o presupoziție cognitivă, o categorisire
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
rasism” este nu numai folosit adesea, ci și aplicat În mod polemic unui număr enorm de situații. Această folosire extensivă face ca vocabula să nu mai funcționeze decât ca sinonim aproximativ pentru excludere, respingere, discriminare, ostilitate, ură, intoleranță, fobie sau dispreț. Cunoaștem multiplele sale expresii curente: de la „rasism anti-tineri” sau „anti-femei” la „rasism anti-polițiști”, trecând prin „rasism anti-bătrâni”, „anti-grași”, „anti-homosexuali”, chiar „anti-francezi” sau „anti-Front Național”, denunțat În mod regulat de Frontul Național ca replică la acuzațiile de „rasism” ce i se
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
numele de «etnocentrism». Îi corespund obiceiuri populare, destinate să justifice atât relațiile din interiorul grupului, cât și pe cele ale grupului cu exteriorul. Fiecare grup Își Întreține propria mândrie și vanitate, Își etalează superioritatea, Își exaltă propriile divinități, privește cu dispreț străinii șoutsidersț ș...ț, crede că doar moravurile sale șfolkwaysț sunt bune și nu manifestă decât dispreț pentru ale altora, atunci când le remarcă”. Această definire a etnocentrismului ca fenomen global (În egală măsură cognitiv, afectiv, evaluativ și normativ) și ca
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pe cele ale grupului cu exteriorul. Fiecare grup Își Întreține propria mândrie și vanitate, Își etalează superioritatea, Își exaltă propriile divinități, privește cu dispreț străinii șoutsidersț ș...ț, crede că doar moravurile sale șfolkwaysț sunt bune și nu manifestă decât dispreț pentru ale altora, atunci când le remarcă”. Această definire a etnocentrismului ca fenomen global (În egală măsură cognitiv, afectiv, evaluativ și normativ) și ca atitudine-conduită universală presupune distincția elementară Între propriul grup (grupul de apartenență al subiectului) și celelalte grupuri, Între
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
la exagerarea și la intensificarea trăsăturilor specifice propriilor obiceiuri, cele care Îl disting de alte popoare” (ibidem). Această concentrare pe diferența propriului grup este În același timp o supravalorizare a calităților care-i sunt atribuite În mod exclusiv. Auto-preferința implică disprețul sau intoleranța față de ceilalți. A te defini pe tine Însuți ca singurul reprezentând umanitatea, a-l erija pe „Noi” (eu și semenii mei, apropiații mei etc.) În reprezentant al Omului, În opoziție cu toți ceilalți „non-Noi”, este atitudinea clasică definită
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu există prea mari diferențe de substanță? Să fie o situație universală, ori fâlfâie doar pe aici, pe plaiurile mioritice? Haide să trec și la al doilea motiv al antractului meu: îmi declaram, cu o imbecilitate extremă, acum câteva epistole, disprețul și indiferența Ăda, acestea pot conlocui, m-am convins, sub mantaua prostiei) față de Hagi-Murad, micul roman al lui Tolstoi, pe care Harold Bloom îl caracteriza drept un vârf al creației sale... Am citit Hagi-Murad. E excepțional Iată o scrisoare trimisă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
că este branșat și deschis, nu ezită să-și ironizeze propria țară, fapt ce provoacă o plăcere intensă cursanților români. La masă mi-a mărturisit că acum ceva timp s-a îndrăgostit inexplicabil de Franța. Din păcate am constat un dispreț unanim al diverșilor colegi sau organizatori față de Franța, fapt care m-a cam revoltat, mai ales că ironiile și glumițele veneau din partea reprezentanților unei națiuni care a adulat Franța, timp de aproape două secole. În plus, una este să ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
se întoarce în celulă! Dar în zilele noastre, cine naiba mai scrie oare scrisori de dragoste de mână? Căcat! - iar sunt banal, iar sunt vulgar fără voie... Mirel 22 ianuarie 2006 În ultimele două-trei zile, mi-am dat seama când disprețul meu pentru ro. va descrește/scădea, când voi începe (eu, în mod personal) să mă împac cu România sau mai degrabă cu sistemul politico-administrativ valah: atunci când va exista justiție în țara asta. Știu că problema unei justiții eficace nu a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
de circulație să echivaleze cu trei ani de pușcărie cu suspendare. Sau ultimele exemple de mare corupție politică, cu foști prim-miniștri sau miniștri bănuiți pe bună dreptate că au spălat mari sume de bani prin tot felul de mecanisme. Disprețul ăsta al legii e contagios și nu poate face din România o țară europeană modernă, mai ales când el e practicat cu precădere de cei foarte bogați, care pur și simplu cumpără justiția à bon prix... Codruț 23 ianuarie 2006
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
că așa-i în democrație... Mirosul ăsta de chiftea mă va scoate afară din birou. Un alt coleg de muncă are simpaticul obicei de a desface pe la amiază o conservă de pește, acompaniată de o gustoasă ceapă roșie. Mă enervează disprețul pe care-l exprimă administrația valahă față de masa de prânz. Pâine, chiftele, pește, toate așezate animalic pe tastaură, la botul internetului... Codruț 21 februarie 2006 Cred că am mai scris despre brutalitatea valahilor nemanierați, bădărani, adevărați urmași ai strămoșilor ciobani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
astfel încât amărâții care se încăpățânează să rămână pietoni se amestecă cu autobuzele, asfaltul și mașinile. - Etichetele cu „vând apartament“ sau eternul „sap puțuri de mică și mare adâncime“, lipite pe stâlpii (plăcuțele) indicatoare din stațiile de autobuz, într-un total dispreț față de cei care nu cunosc orașul, RATB-ul etc. Unul dintre primele anunțuri pe care le-am remarcat eu când am pus piciorul în Bucale’ ca student. - Persistentul obicei de a nu se spăla sub braț al unei populații urbane
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
acord vizual tacit (eu opresc aici, voi ocoliți „Tuaregul“ prin față etc.). De fiecare dată când mă găsesc aici și surprind „un conducător“ auto urcând la volan, nu mă pot opri să nu-l întreb de ce a parcat astfel, în disprețul călătorilor. Am primit răspunsurile cele mai diferite și încă nici un pumn în față. Ultima oară (adică ieri), tipul care părea patron de butic de parter de bloc m-a întrebat serios: „Ești organ de poliție?“ cu oarecare teamă în glas
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
gata în zece minute. Ce faci, cobori sau îți aduc eu acolo? Și astfel au coborât rânduri-rânduri de figuri noi, fine, cu ochelari de firmă și cu atitudini de superioritate distantă, care nu dădeau nici o ceapă degerată pe hlinzelile și disprețul nostru, care discutau despre superioritatea Peugeot-ului față de Renault, masticând fără rușine o masă care nu le era destinată. Mi s-a făcut scârbă și jenă față de întreaga situație. Mă uitam cu Gabi, colegul din Buzău, și nu ne venea să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
redus al imprimatelor (oare cât va mai dura până când Poșta Română îl va reprima?) aceste două reviste, „Le Courrier International” și „L’Hebdo“, aduse de Anna, o dată cu venirea ei în România. Le-am citit cu nesaț, detașare și, culmea, puțin dispreț. Cred că am redevenit „român“, m-am înfundat în apa călduță - mocirloasă a țării-mamă... În mod sigur NU mai pot simți ca altădată (a se citi perioada din Geneva) ceea ce stă scris în cele două foi, mai ales în leftistul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
iei o zi de concediu. Cozi enorme, doar două ghișee operaționale, la încasări. La sucursala BP din Sinaia (parcă) am rămas blocat citind anunțul de la intrare prin care „Agenții economici au prioritate“. Nimic mai firesc în această slavo-balcanică țară decât disprețul față de obiditul care-și plătește o infimă rată de 30-40 de lei. Ieri am încercat să păcălesc sus-numita bancă și să mă prezint chiar la ora de începere a programului, la ora 9. Am ajuns chiar cu zece minute mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
mult încât președintele a ajuns să fie încurajat de majoritatea cititorilor când comite o tâlhărie față de o jurnalistă și o numește „țigancă împuțită“. Atât de mult încât același președinte Băsescu a ajuns să-și permită să-i privească cu profund dispreț pe jurnaliștii care se înghesuie să-l filmeze „în timpul său liber“ și să le arunce, printre dinți, un scârbit: „Bă, da’ ce nesimțiți sunteți!“. Probabil mecanismele acestei stări în care se află acum presa românească vor ajunge să fie studiate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
mi se pare de ajuns pentru sacrificiul pe care-l fac, pentru ceea ce trebuie să înghită omul din ei în Parlament. De unde și dozele homeopatice de fecale despre care aminteam - metaforic, desigur. În plus, îți trebuie ceva tărie ca să înduri disprețul a milioane de oameni. Da, nu există meserie mai grea și mai grețoasă ca asta! Acum înțeleg de ce, oricâte abuzuri ar face, oricâte privilegii și-ar aloca, oricâtă aroganță ar emana, parlamentarii români par mereu nemulțumiți, frustrați și țâfnoși. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
nu-și pot permite luxul unei atitudini demne, - sînt sortiți să ajungă o turmă abjectă și servilă în slujba oricui ține biciul în mînă“ (1, 112). Nu e de mirare deci că „rapoartele guvernatorilor către împărat vorbesc cu un nemăsurat dispreț de aceste manifestări ale boierimii degenerate“ (1, 106). Și nu e singura reacție de condamnare a comportamentului boierimii basarabene. Chiril Chiriacovici Leon, „șeful real al partidului moldovenesc“, sosit la sobrania dvorenilor de la Chișinău, i se adresează Smaragdei Theodorovna, în timpul unei
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
acestor neuroni, dendrite, axoni și sinapse, nu există nimic altceva în creier. Tot ceea ce gândim, creăm și simțim este rezultatul activității celor patru elemente. Această structură anatomo-histologică este substratul a ceea ce se numește gândire, cunoaștere, conștiință, dragoste, ură, iubire și dispreț, creativitate, imaginație, geniu și prostie. Realitate care te face să pui întrebarea: "suntem de facto oare niște roboți?". Da, suntem roboți înzestrați cu un computer pe care natura l-a realizat, iar omul, oricât ar tinde să-l creeze pe
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]