9,274 matches
-
Matei Basarab” din București. Începe să scrie și încearcă, fără succes, să colaboreze la „Convorbiri literare”. În 1876 își susține bacalaureatul și intră la Facultatea de Drept a Universității bucureștene, absolvind-o în 1880. În aprilie 1877 debutează cu poezia Domnișoarei Niculescu Aman la „Ghimpele”. Din 1878 semnează versuri și proză în „Resboiul” lui Gr. H. Grandea, din 1880 și în „Literatorul”, unde publică poemul Levante și Calavryta, iar în 1882 traducerea unui fragment din drama Hernani de Victor Hugo, urmată
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Cracovia, 1977; Nichita Stănescu, Nieslowa i inne wiersze [Necuvintele și alte poezii], Cracovia, 1977; Lucian Blaga, Poematy șwiatla i inne utwory [Poemele luminii și alte creații], Cracovia, 1978; Eugen Jebeleanu, Wiersze [Poezii], Cracovia, 1981; Laurențiu Fulga, Dziwna panna Ruth [Strania domnișoara Ruth], Cracovia, 1981, Podwójna zbrodnia siostry Diany [Dublă crimă a sorei Diana], Cracovia, 1981 (în colaborare); Ana Blandiana, Pi¸eta Achillesowa i inne wiersze [Călcâiul lui Achile și alte poezii], Cracovia, 1984; Geo Bogza, Lata i wieki [Ani și secole
SZUPERSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290031_a_291360]
-
omului, cu gravuri de Rudolf Rybiczka, Cernăuți, 1935; Zece cuvinte ale fericitului Francisc din Assisi, cu gravuri de Rudolf Rybiczka, Cernăuți, 1936; Comentarii lirice la „Poeme într-un vers” de Ion Pillat, cu gravuri de Rudolf Rybiczka, Cernăuți, 1936; Aventura domnișoarei Zenobia Magheru, București, 1938; Corbul de aur, cu o gravură de Rudolf Rybiczka, Cernăuți, 1938; Ion Aluion, Cernăuți, [1938]; ed. (Semnul negru), București, 1941; ed. îngr. și pref. Ion Simuț, Oradea, 1995; Opera lirică. 1929-1939, Cernăuți, 1939; Viața în pădure
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
Frédéric Soulié, Castelul din Ronquerolles, I-II, București, 1985; Eugène Sue, Paiața, I-II, București, 1987; Maurice Leblanc, Misterul eșarfei purpurii (Confidențele lui Arsène Lupin), București, 1991, Contesa de Cagliostro, București, 1992, O crimă în pași de dans, București, 1992, Domnișoara cu ochii verzi, București, 1992; Pierre de Coulevain, Obsesia iubirii, București, 1991, Nobilimea americană, București, 1998, Triumful Evei, București, 2000; Archibald Joseph Cronin, Doamna cu garoafe, București, 1991; Hermann Sudermann, Puntea pisicii, București, 1993; Guy de Téramond, Banda așilor de
POPA MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288902_a_290231]
-
lui Ion Creangă într-un „mic muzeu”, susține, în Teatrul la sate, organizarea de reprezentații teatrale în mediul rural și condamnă pătrunderea în Europa a tangoului, dans care „prinde, ca meserie, la femeia cabareturilor”, dar „pare josnic pentru doamna sau domnișoara din societate”. Revista mai publică procesul- verbal din ziua de 28 aprilie 1908, întocmit de St. O. Iosif cu ocazia ședinței de constituire a Societății Scriitorilor Români, Emil Gârleanu făcând și unele considerații referitoare la istoricul SSR și la schimbările
PROZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289054_a_290383]
-
din Italia, București, [1904]; Fabule, București, 1907; Romeo și Julieta la Mizil. Săracu’ Dumitrescu, București, 1907; Schițe vesele, București, [1908]; Matache Pisălog, București, 1914; D-atunci și d-acolo. Versuri ușurele scrise-n clipe grele, București, 1921; Poezii, București, 1924; Domnișoara Miau, București, 1926; De inimă albastră. Dom Paladu, București, 1928; Madam Strakinidy, București, [1928]; Versuri, îngr. și pref. Mihu Dragomir, București, 1956. Traduceri: August Strindberg, Tată, București, 1895. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, Dramaturgia română, București, 1905, 171-175, 189; Ibrăileanu, Opere
RANETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
G. Rădulescu-Niger, Iuliu Domșa, Emil A. Chiffa, Alexandru Aciu, N. Marcu, I.U. Soricu (care semna și Al. Dafin ori M. Iustin), G. Tutoveanu. Proza este găzduită de obicei la rubrica „Foița «Răvașului»”: George Coșbuc, Pădurile din America Latină, I. Agârbiceanu (Domnișoara), I. Al. Brătescu- Voinești (Puiul), Al. Lupeanu-Melin, Florian Cristescu, I. Roșiu ș.a. În afară de versuri, N. Iorga are câteva contribuții importante: Căutați urmele trecutului vostru!, Vorbe înțelepte, Iorga despre Goga (1905), Neamul românesc din Bucovina, Neamul românesc din Basarabia, Despre discuții
RAVASUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289150_a_290479]
-
și procesul de creație, despre piesa Mitică Popescu și despre fenomenul literar al vremii. De asemenea, convorbirile cu Cezar Petrescu despre proiectele sale literare, despre romanul 1907, cu Tudor Arghezi, cu Mircea Eliade, despre romanele Întoarcerea din rai, Huliganii și Domnișoara Christina, cu Emil Cioran, Ion Minulescu, G. Bogdan-Duică, Nichifor Crainic, Tudor Vianu, Panait Istrati, Ion Agârbiceanu, Peter Neagoe, Hortensia Papadat-Bengescu, George Enescu și cu George Bernard Shaw, André Maurois, François Mauriac. În 1922 și 1923 se editează un supliment săptămânal
RAMPA NOUA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289125_a_290454]
-
a revenit în țară și a practicat medicina, participând totodată la ședințele cenaclului Sburătorul și colaborând cu proză și articole la „Azi”, „Vremea”, „Adam” ș.a. A călătorit mult prin Europa, fructificându-și constatările și impresiile în primele două romane, Testamentul domnișoarei Brebu (1933), Urechea lui Dionys (1934), care înseamnă trecerea definitivă la proză și la pseudonimul M. În 1935 devine membru al Societății Scriitorilor Români, al cărei medic oficial va fi din 1949. Hora paiațelor (1935) este începutul vehement al unei
MONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
relația dintre viață și subiectele abordate. Un loc important îl ocupă și notele de călătorie prin Europa, cu numeroase considerații despre locurile văzute, mai frecvente fiind însemnările referitoare la pictură, monumente, la viața artistică. SCRIERI: Fântânile luminii, București, 1923; Testamentul domnișoarei Brebu, București, 1933; Urechea lui Dionys, București, 1934; Hora paiațelor, București, 1935; Trubendal, București, 1946; ed. București, 1972; Serile orașului, București, 1947; Tinerețea unui artist, București, 1966; Statuia, București, 1969; Femeia și maimuța, București, 1970; Via și rodul, București, 1971
MONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
1971; La nord de Nerej, București, 1975; Viață și vis, București, 1986; Aurul, București, 1991. Traduceri: Dario Niccodemi, Poetul, București, f.a. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, II, 115-117, XI, 364-369, XII, 240; Lovinescu, Scrieri, IV, 523-524, VI, 269; Mihail Straje, „Testamentul domnișoarei Brebu”, „Omul”, 1934, 4; I. Plugaru [Ion Pas], „Testamentul domnișoarei Brebu”, „Șantier”, 1934, 2; M.A. [Matei Alexandrescu], „Testamentul domnișoarei Brebu”, FCL, 1934, 902; G. Călinescu, „Testamentul domnișoarei Brebu”, ALA, 1934, 688; Bogdan Amaru, „Urechea lui Dionys”, ADV, 1934, 15
MONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
București, 1986; Aurul, București, 1991. Traduceri: Dario Niccodemi, Poetul, București, f.a. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, II, 115-117, XI, 364-369, XII, 240; Lovinescu, Scrieri, IV, 523-524, VI, 269; Mihail Straje, „Testamentul domnișoarei Brebu”, „Omul”, 1934, 4; I. Plugaru [Ion Pas], „Testamentul domnișoarei Brebu”, „Șantier”, 1934, 2; M.A. [Matei Alexandrescu], „Testamentul domnișoarei Brebu”, FCL, 1934, 902; G. Călinescu, „Testamentul domnișoarei Brebu”, ALA, 1934, 688; Bogdan Amaru, „Urechea lui Dionys”, ADV, 1934, 15 627; [Interviuri cu Virgiliu Monda], RRI, II, partea I, 509-520
MONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
f.a. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, II, 115-117, XI, 364-369, XII, 240; Lovinescu, Scrieri, IV, 523-524, VI, 269; Mihail Straje, „Testamentul domnișoarei Brebu”, „Omul”, 1934, 4; I. Plugaru [Ion Pas], „Testamentul domnișoarei Brebu”, „Șantier”, 1934, 2; M.A. [Matei Alexandrescu], „Testamentul domnișoarei Brebu”, FCL, 1934, 902; G. Călinescu, „Testamentul domnișoarei Brebu”, ALA, 1934, 688; Bogdan Amaru, „Urechea lui Dionys”, ADV, 1934, 15 627; [Interviuri cu Virgiliu Monda], RRI, II, partea I, 509-520; C. Panaitescu, „Urechea lui Dionys”, FCL, 1935, 1215; Ieronim Șerbu
MONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
364-369, XII, 240; Lovinescu, Scrieri, IV, 523-524, VI, 269; Mihail Straje, „Testamentul domnișoarei Brebu”, „Omul”, 1934, 4; I. Plugaru [Ion Pas], „Testamentul domnișoarei Brebu”, „Șantier”, 1934, 2; M.A. [Matei Alexandrescu], „Testamentul domnișoarei Brebu”, FCL, 1934, 902; G. Călinescu, „Testamentul domnișoarei Brebu”, ALA, 1934, 688; Bogdan Amaru, „Urechea lui Dionys”, ADV, 1934, 15 627; [Interviuri cu Virgiliu Monda], RRI, II, partea I, 509-520; C. Panaitescu, „Urechea lui Dionys”, FCL, 1935, 1215; Ieronim Șerbu, „Urechea lui Dionys”, VL, 1935, 167; Lucian Boz
MONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
din cercul existenței comune, aruncându-l într-o singurătate aspră. De aici, imprecația: „Vers otrăvit, năpârcă, cântă cum ți-ai lipit buzele/ scârboase de buzele mele./ Cuvintele tale roase de râie, năpădite de păduchi,/ curvele tale de cuvinte/ mușcă sânii domnișoarelor, mușcă părul cărunt/ de pe pieptul bărbaților,/ pui de cățea, iubirile mi le-ai schilodit, viața mi-ai vlăguit-o, mierea zilelor mele ai risipit-o/ pe limba nerușinaților” (Viață distrusă de poezie). Singurul mod de eliberare de sub teroarea harului, a
MURESAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288306_a_289635]
-
are loc premiera spectacolului Sosesc deseară (reluat în 1936 cu titlul Chestiuni de familie), comedie ce își propune să amendeze mentalitatea provinciei și a personajelor impregnate de acest spirit, dar dornice să pară altfel de cum sunt. Unul dintre personaje, Adelaida - domnișoară bătrână, bătăioasă și autoritară -, o anunță pe Chiriachița din Titanic Vals și pe Miza Stamatescu din ...Escu. Comedia Titanic Vals va însemna unul din cele mai răsunătoare succese ale teatrului românesc. În stagiunea 1932-1933 se joacă la Teatrul Național din
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
În alianță cu tradiția poeziei „boabei și a fărâmei”, satira reapare sub formă fabulistică în Și animalele sunt oameni! (2002). După modelul arghezian, M. creează un bestiar benign, care se pretează la o lectură plurală datorită aluziilor biografice și intertextuale: „... domnișoara Privighetoare,/ Soprană de coloratură,/ Deși are/ O prea mignonă făptură/ Și nici nu locuiește pe lac,/ Ci într-un copac,/ Apare/ Numai în roluri de solistă.// De-aceea broasca e melancolică și tristă” (Doamna Broscvary). În fine, pe de o
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
Începând din 1901 traduce piesele Sângele spală de José Echegaray, Fritzchen de Hermann Sudermann, Francesca da Rimini de Gabriele D’Annunzio, Noaptea regilor de Shakespeare, Hangița de Carlo Goldoni, Chantecler de Edmond Rostand, Nepoftita de Maurice Maeterlinck, Fedra de Racine, Domnișoara Cifra de Paul Gavault, Vântură-lume de la Soare Apune de John Millington Synge. A adaptat, de asemenea, pentru scenă, în versuri, „povestirea” Ilderim a reginei Maria. Cele mai multe tălmăciri i-au fost comandate ori au fost acceptate de teatrele din țară, însă
PERETZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
a unor administratori și politicieni, iar în Moartea tinerețelor (1938) scriitorul, cu subtila sa compasiune lirică, evocă drama unui om care, la patruzeci de ani, este invadat de tristețea singurătății și de melancolia regretelor. Aceeași atitudine simpatetică animă și Nopțile domnișoarei Mili (1935), panoramând iluziile spulberate ale unei fete bătrâne. Alte scrieri ale lui P., de acum și de mai târziu, sunt reveniri minore, teziste la o lume care dăduse substanță și individualitate operei sale romanești. După o lungă activitate obscură
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
1933; ed. cu ilustrații de Tia Peltz, București, 1957; ed. pref. Ion Simuț, București, 1989; Foc în Hanul cu tei, I-II, București, 1934; ed. pref. Valeriu Râpeanu, cu ilustrații de Tia Peltz, București, 1961; „Actele vorbește”, București, 1935; Nopțile domnișoarei Mili, București, 1935; Moartea tinerețelor, București, 1935; De-a bușilea, București, 1936; Evocări, București, 1936; Țară bună, București, 1936; Țoapele, București, 1936; Pușa, București,1937; Mărturii, București, 1937; Pui de lele, București, 1937; De-a viața și de-a moartea
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
eticii juridice, are o dublă semnificație: loc de „consumare a existenței noastre” și spațiu al conștiinței. Personajele sunt cazuri și ilustrează puncte de vedere în acest tribunal ficțional, iar numele lor, generice, sunt grăitoare: Procurorul, Profesorul, Poetul, Hamalul, Responsabilul, Doamna, Domnișoara, Fata. O colecție de povestiri pe teme juridice (care inițial au făcut obiectul unei rubrici susținute în revista „Flacăra”) sunt adunate și în Testament cu ilustrate colorate (1977). Mai mult literaturizate decât literare, deseori moralizatoare, uneori chiar melodramatice, aceste fișe
POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288865_a_290194]
-
secolul al XVIII-lea (1974). A mai publicat lucrarea Morfologia romanului european în secolul al XIX-lea (1977). Este autorul unor prefețe și studii introductive la traduceri din beletristica universală (la René, Atala și Aventurile ultimului Abencérage de Chateaubriand, la Domnișoara de Maupin de Théophile Gautier) și la lucrări de teorie literară (Oscar Walzel, Conținut și formă în opera poetică). Din 1977 a fost lector de limba și literatura română la Universitatea din Amsterdam, unde, după ce s-a stabilit în Olanda
OLTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288527_a_289856]
-
se angajează ca redactor la „Adevărul literar și artistic”, unde ține rubrica „Cronica feminină”, apoi la „Universul literar” și la „Viața”. Colaborează la „Revista Fundațiilor Regale”, „Vremea”, „Gând românesc”, „Litoral”. Debutează editorial în 1934, cu romanul Într-un cămin de domnișoare, elogios întâmpinat de G. Călinescu, nu mai puțin de Camil Petrescu, acesta devenind și mentorul ei literar. În 1946 se căsătorește cu medicul Dan Crivetz. În 1972, la o zi după moartea lui, se sinucide. Aproape toate poeziile sale viabile
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
spontană, lipsită de teatralitate, un ton de confesiune și rugăciune, iar pentru plasticizări apelează de obicei la icoane de basm, senine chiar și când sunt triste. Primele două romane ale scriitoarei au un caracter manifest autobiografic. Într-un cămin de domnișoare e jurnalul unei studente în litere, Dany Penzza, care își notează fluxurile și refluxurile sufletești zilnice din aproximativ ultimele luni ale anului universitar. Puțin preocupată de pregătirea examenelor, ea e obsedată în schimb de un coleg, Dinu, a cărui apariție
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
în ambianța dată: o ambianță juvenilă, ștrengăresc idilică, inocent și decent boemă. În romanul următor, arbitrar intitulat Călător din noaptea de Ajun (1936; reeditat în 1971 sub titlul Anotimpul pierdut), faptele relatate sunt anterioare celor din Într-un cămin de domnișoare. Participantă, în 1931, la cursurile de vară de la Grenoble, naratoarea, una și aceeași cu eroina, face o pasiune devastatoare și devine obiectul unei pasiuni de aceeași intensitate a colegului german amintit, Peter. Amândoi ar vrea să se unească prin căsătorie
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]