49,733 matches
-
de sirenă ale dispariției, conștient încă de sine, glăsuitor, suitor și coborâtor de scări fără ajutoare. Se excludeau, prin urmare, cauza patologică, uzura, ultragiul anilor, ravagiile unui eu neiubit și neîndestulat, microbii, virusul, filosofii ale desperării sau neantului. Vreo subită dorință de a afla cum se înfățișează tărâmul cellalt. Apetituri suicidare... Și iată că, într-o noapte când, după ingurgitarea de hapuri naturaliste, se putea afirma că dorm, pe când visam, tradițional, că bicicletei mele, pe care lunecam juvenil pe line asfalturi
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
același moment însă, dezechilibrînd și mai mult compoziția, fasciculul de lumină se va opri cu precădere asupra Vaniei Sokanian, ceea ce, dată fiind și o anume căldură a prezentării, ar putea să însemne că eroina e și o romantică proiecție a dorințelor erotice ce-l animă pe autorul abia ieșit din vîrsta adolescenței. Explicația este totuși parțială. În fapt, Vania Sokanian capătă importanță epică întru atingerea celui de-al treilea proiect (ascuns) al autorului, al propriei lui implicări în roman. Eroina este
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
votul la care se așteaptă este unul provenit din resentiment și frustrare, din ură și neputință. Pesedeii sunt cei mai implicați în campania anti-Băsescu pentru că ei au cel mai mult de câștigat. Oricât de hidos le-ar fi chipul, oricâtă dorință de revanșă, oricâtă frustrare că sunt ținuți departe de sursele de înavuțire pe spinarea statului ar avea, pesedeii beneficiază de un electorat captiv. Unul din cinci români mizează pe acest tip de politică și pe strategiile moștenite de la bolșevici. Pentru
Țânțăriada politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9673_a_10998]
-
născut din incompetență. Spectacolul la care asistăm este, în fapt, o încercare de-o violență fără precedent de-a scoate România de pe harta țărilor democrate. Prin televiziuni aservite ni se livrează aceleași lozinci comunistoide, sclipicios ambalate, privitoare la așa-zisa dorință de "liniște" a oamenilor. Actualii guvernanți ne-ar vrea somnolenți, incapabili de reacții, docili, toropiți într-un non-combat care să le permită să jefuiască fără să li se opună cineva. Democrația înseamnă orice altceva, dar nu liniștea spre care ne
Țânțăriada politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9673_a_10998]
-
altă coloratură decât cele suspectate. Iar sentimentele față de tatăl natural, dar neoficial, un grec pătimaș, pe care el nu l-a cunoscut, nu erau de nici un fel, nici de iubire, nici de ură. La maturitate, curiozitatea și poate o vagă dorință de a-și afla originea pe linie paternă, mergând în Grecia, a încercat să identifice măcar locul de unde acel chefalonit plecase spre România. Că totul vine din copilărie, totul pe ea se clădește", cum spune Istrati în Neranțula, poate fi
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
solidarității lui afective cu nedreptățiții soartei. Și tot de aici pleacă un complex persistent al mamei rămasă singură și săracă. Dar de ce natură e complexul și ce nume poartă el, se poate deduce. Departe de a fi un delincvent cu dorințe incestuoase, Istrati a avut o anumită demnitate socială, tradusă printr-o recunoscută dăruire de sine spre binele celorlalți, lipsit fiind de orice urmă de spirit de autoconservare. în toate privințele, un risipitor, ca orice fire demonstrativă. Conduita și actele unei
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
unde trebuia să-i apară feciorul... fără să mă aibă la căpătâi." Acesta a fost începutul suferinței morale, dar pentru gestul plecării își găsește o dublă acoperire, în spusa lui moș Anghel: "Numai printre străini te faci om", și în dorința veche "de a veni în ajutorul truditei mele mame". Regresiunea la starea anterioară, inferioară, cu multiple explicații, poate să ne apară ca o analiză a complexelor de sărăcie și a "dorului de ducă", numit de noi dromomanie. Mărturiile concentrate în
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
să intervină, chiar dacă nu totdeauna are chef s-o facă, din cauza unei presiuni morale pe care și-o autoinduce. Pentru el, intelectualul care stă deoparte se descalifică în fața propriei sale conștiințe. Dar tot el trebuie să-și învingă mai întîi dorința de a nu se băga în conflicte care i-ar putea aduce numai bătaie de cap sau chiar pierderi de imagine, împiedicîndu-l să-și vadă de propriile sale proiecte. Același Liiceanu resimte, însă, și presiunea întrebărilor nerostite venite din partea celor
Vai, Liiceanu e cu Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9695_a_11020]
-
plînge, - "De ce plîngi?" o întreabă pe una din servitoarele devotate ale familiei și aceasta răspunde "Plîng pentru că tu nu poți plînge." - se transformă nu în împietrire, ci într-o acuitate dureroasă a înregistrării fiecărui detaliu, într-o tensiune permanentă între dorința de a muri și puternicul instinct al vieții. În bazinul în care înoată, cu reflexele sale albastre, Julie se oprește o clipă și încearcă să se ridice în mîini sprijinindu-se de marginea acestuia, și tot pentru o clipă credem
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
Familia regală este prin excelență conservatoare, iar regina, mai mult decît toți, este foarte rezervată privind manifestarea afectivității în mod public. Trăind în cercul restrîns al familiei și conform unei educații care respinge afișarea sentimentelor, regina nu dă inițial curs dorinței poporului ca aceste sentimente să fie arătate. Lumea s-a schimbat și regina înțelege într-un tîrziu că i se cere un lucru care contravine stilului de viață și caracterului ei. Și, în mod regal, cedează acestei cereri imperioase, devine
Farmecul discret al monarhiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9711_a_11036]
-
Tică și al cărții. De fiecare dată când acest cal "nebun", straniu își bate copitele de caldarâm, nechezând, moartea dă târcoale, sfârșitul unui om este iminent. Moise știe cum să povestească trecutul, astfel încât să diminueze, în el, participarea sa malefică. Dorința lui imperioasă e să se facă ascultat (acum, când nu mai poate stăpâni prin frică și șantaj) de tabăra victimelor, să se piardă în rândurile acestora, să-și șteargă vechile urme. Nu vine cu o versiune mincinoasă care să substituie
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
G. Călinescu nu e întreg în Ioanide, clasicul, nu se încorporează numai în Ioanide, fără lumea barocă din jurul lui. G. Călinescu e, așa cum îl deconspiră romanul, un spirit baroc ce s-ar vrea clasic și chiar se recomandă, derutant, conform dorinței sale. Și reciproca e la fel de adevărată: G. Călinescu, ca și Ioanide, e un spirit clasic, ce face adesea compromisul cu barocul, resimțit ca irezistibil.
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
Cristian Teodorescu Să-și dea demisia, cu o condiție - să nu mai candideze. în jocul probabilităților și dorințelor stîrnite de anunțul președintelui că demisionează dacă va fi suspendat, totul ar fi în regulă dacă acesta nu ar încerca să se întoarcă la Cotroceni. Cînd Băsescu încerca să le schimbe intențiile cu binișorul celor care voiau să-l suspende
Cum îl dăm jos pe Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9737_a_11062]
-
Urian Parisul este visul secret al fiecărui artist. Orice creator, din aproape orice colț al lumii, indiferent de domeniul artistic în care activează, are în minte, când vine vorba despre capitala Franței, câteva clișee bovarice care îi produc frisoane și dorința irepresibilă de a o (re)vizita: viața boemă a pictorilor din Montmartre, buchiniștii înșirați pe malul Senei, florăresele, cafenelele de pe bulevardul Saint-Germain, șansonetele cântate de Edith Piaf, Charles Trenet, Aznavour, Yves Montand sau Juliette Greco, trompeta lui Boris Vian, Jean-Paul
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
lecția sălbăticiei pusă, printr-o disciplină de fier, în slujba cetății. Adică pe scurt, ceea ce puteți citi pe larg în Vînătorul negru de Pierre Vidal-Naquet. Produsul finit: un războinic în care testosteronul scoate chiote prelungi, un războinic cu o singură dorință: să ucidă. De aici povestea grecească se termină și, ca și în cazul unor filme precum Troia ( 2004 ) de Wolfgang Petersen sau Alexandru cel Mare ( 2004) de Oliver Stone, începe basmul digital american. În ce constă el? Vă mai amintiți
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
nici regimul de 12 ore de muncă zilnică pe care Angkar padevat (Organizația revoluționară) a lui Pol Pot o introdusese în toată Campodgia nu se pot măsura cu pragul de infern pe care l-au atins românii la Pitești. În privința dorinței de afirmare în Europa, nu trebuie să ne mai batem capul pentru a ieși în evidență, ba dimpotrivă, putem fi definitiv liniștiți, în Cartea recordurilor va exista o rubrică de pe a cărei treaptă macabră nu va putea nimeni să ne
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
certificatul. Viața fiecăreia dintre cele trei femei este o permanentă bătălie între amintirile luminoase din perioada în care viața le era în față, cochetau cu siguranța de sine a tinerelor ce se simt dorite, curtate, pe de o parte, și dorința de a salva aparențele sociale și coșmarul de fiecare zi, de cealaltă parte. Aflată la țară, în vizită la părinți, Mia are sentimentul că toată lumea din jurul ei îi ghicește drama și că în spatele vorbelor mieroase ale celor din jur se
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
se privesc unul pe altul cu bunăvoință și înțelegere... Dar, mașina apare și oprește în stație. Ca la un semn, oamenii aceia cu o aparență atât de... puțin războinică până aci, încep un adevărat asalt. Fiecare din ei, cuprins de dorința de a răsbate cât mai repede sus, s'a transformat într'un vașnic Ťluptătorť, care împinge, înghiontește, înlătură tot ce-i stă în cale." Comedia continuă în tren unde, de la a-i pofti, prin tertipuri diverse, pe ceilalți călători să
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
gândeam mai mult, cu atât îmi era mai greu să explic, m-am întors la ea acasă, am străbătut drumul cu capul plecat, tot nu era acolo, am vrut s-o strig, dar nu voiam să-mi audă vocea, toată dorința mea izvora din acele câteva clipe, în palma întâlnirii noastre de jumătate de oră stăteau milioane de argumente, de acceptări imposibile și de tăceri. Aveam atât de multe lucruri s-o întreb: "Îți place să stai întinsă pe burtă și
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
ambiguitățile. Uneori delicat și subtil, alteori agresiv și zgomotos, ei luptă împotriva unei omogenizări provocate de paradigme imagologice nivelizatoare. Disonanțele culturale, parte a unui vocabular anacronic și conservativ, nu își mai au locul în discursurile postmoderne globalizante și hibridizante. În dorința lor de a nu fi acuzați de provincialism cultural, scriitori postcoloniali preferă să pășească într-un loc al tranziției unde diferențele se șterg, unde apar suprapunerile și ambiguitățile, unde, așa cum observă Ngugi wa Thiongo, "limba și literatura ne îndepărtează de
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
scriitorii unor foste colonii sunt dispuși să mai scrie în limba colonizatorilor și după câștigarea independenței? Să fie numai posibilitatea de a fi publicat mai ușor și de a fi lecturat de un număr mai mare de cititori? Să fie dorința de a ajunge în rând cu popoarele mari, puternice, cu acei cuceritori ce se lăudau cândva că asupra imperiului lor soarele nu apunea niciodată? Sau să fie și o oarecare neliniște ontologică la mijloc, o profundă nemulțumire legată de propria
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
bună credință, să nu aibă și să nu fie cunoscut cu preocupări infracționale din obicei sau să fi comis infracțiunea într-un moment de rătăcire. În această situație împăcarea cu victima pornește de la el, îndeosebi când dovedește regret, remușcări și dorința adevărată de a o ajuta într-un anumit mod ori s-o dezdăuneze conform legii. De obicei, acest lucru se poate întâmpla când părțile se cunosc și făptuitorul are unele considerații față de persoana acesteia, pe care o știe în suferință
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
masa instanței de judecată, ele putând fi soluționate prin mediere, fără nici o dificultate, ca de exemplu litigiile care privesc modul de exercitare a drepturilor părintești. În această situație, ca și în multe altele, când cuplul în cauză își manifestă deschis dorința de a ajunge la o anumită înțelegere prin mediere și în cele din urmă se încheie un acord prin această procedură, acest act este binevenit și salutar, nemaifiind nevoie neapărat de consimțirea instanței. Ori de câte ori medierea se referă la încredințarea minorilor
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
a schimbat vorba: Oare ce fac cei de la reuniune, mai cântă muzica? Da, eu o aud, vrei să mergem? Poate ne dau dispăruți! Nu, mai este până la culcare, hai să mai stăm, vrei? Băiatul simți căldura din vocea Xeniei și dorința clară de a mai rămâne Împreună. Fata Își Înclină capul către el, Îi atinse fața cu zulufii ei cârlionțați, atingere echivalentă cu o electrocutare binefăcătoare, iar el instinctiv o cuprinse delicat pe după umeri și o trase ușor și timid mai
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
fără teamă și fără elemente de superficialitate, să fim noi așa cum ne cunoaștem până la această oră. Nu-mi este frică de tine și cu tine. Ca drept dovadă că este așa, Xenia Își apropie botișorul de el, gura ei schițând dorința de a fi sărutată. Va Își aminti ce gură zenzuală are, se apropie lent de acea minune nepământeană și bucuria clipei o trăiră cu intensitatea unui sărut pătimaș și aproape de neînchipuit la doi tineri, chiar foarte tineri. Va i-a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]