4,691 matches
-
(rusă: Денис Иванович Фонвизин) (14 aprilie 1745, Moscova — 1 decembrie 1792, Moscova) a fost un dramaturg satiric rus. Născut în 1745, la Moscova, într-o familie de nobili neînstăriți, a avut încă din copilărie prilejul de a observa contrastul izbitor dintre viața de huzur a claselor privilegiate și situația mizeră a țărănimii exploatate. În timpul studiilor de
Denis Ivanovici Fonvizin () [Corola-website/Science/309412_a_310741]
-
vădind aptitudini deosebite la învățătură, datorită cărora a fost trimis la Petersburg împreună cu alți zece elevi eminenți. Acolo, Fonvizin are prilejul să-i cunoască pe Lomonosov și pe întemeietorului teatrului național rus, F. G. Volkov. Reprezentațiile teatrale la care viitorul dramaturg asistă pentru prima dată l-au impresionat puternic. Fonvizin face primii săi pași de scriitor în domeniul traducerilor. Lui i se datorează tălmăcirea în rusește a fabulelor scriitorului danez Ludvig Holberg, precum și a altor numeroase lucrări literare și politico-sociale. Peste
Denis Ivanovici Fonvizin () [Corola-website/Science/309412_a_310741]
-
numeroase lucrări literare și politico-sociale. Peste puțin timp apar și primele sale lucrări originale: epistole, fabule, epigrame în care se afirmă talentul lui de scriitor satiric. În 1762 Fonvizin intră ca translator la Colegiul Afacerilor Externe. În această perioadă, viitorul dramaturg scrie cunoscuta sa fabulă „"Vulpoiul predicator"” și „"Epistola către slugile mele"” - amândouă cu un puternic caracter polemic, demascator. Între anii 1766 — 1769, Fonvizin scrie prima sa comedie satirică „"Brigadirul"”, care pune temeliile dramaturgiei naționale ruse. De atunci datează și legăturile
Denis Ivanovici Fonvizin () [Corola-website/Science/309412_a_310741]
-
cenaclu literar din Paris o comunicare despre particularitățile limbii ruse. Întors în țară, scriitorul își petrece ultimii anii ai vieții departe de societate, țintuit la pat de o boală grea, deprimat sufletește. Astfel își încheie drumul vieții în 1792 primul dramaturg realist rus, autorul unor opere în care, după cuvintele lui Gherțen: "„...răzbătea vâna demonică a sarcasmului și a mâniei...”" Creația dramatică a lui Fonvizin aduce în repertoriul teatrului rus nota specificului național, ceea ce tocmai lipsea în epoca Ecaterinei a II
Denis Ivanovici Fonvizin () [Corola-website/Science/309412_a_310741]
-
profilul tipic al personajelor, care-și găseau corespondențe izbitoare în rândurile nobilimii înapoiate și conservatoare din Rusia acelui timp. În comedia „"Neisprăvitul"”, Fonvizin atacă tema luptei împotriva iobăgiei, împotriva educației nobiliare false, dăunătoare, antipopulare în esența ei. Prin această comedie, dramaturgul a demostrat că la baza unei opere dramatice nu trebuie neapărat să stea linia sentimentală a subiectului - lucru pe care îl va face și Gogol în „"Revizorul"” sau - ci conflictul istoric esențial al epocii, pe care el l-a luat
Denis Ivanovici Fonvizin () [Corola-website/Science/309412_a_310741]
-
Mihai Ștefan Poiată (n. 4 decembrie 1949, Cojușna, raionul Strășeni, Republica Moldova) este un autor, cineast, dramaturg, publicist, scenarist și scriitor român din Republica Moldova. A terminat școala medie în satul natal, în 1967 și Facultatea de Filologie (specializarea jurnalistică) a Universității de Stat din Moldova (1972). Între 1976 - 1978, a urmat studii post-universitare la Cursurile Superioare de
Mihai Poiată () [Corola-website/Science/309462_a_310791]
-
studiile, se înscrie la Facultatea de Drept în urma unui compromis între el și tatăl său care l-ar fi dorit în Școala politehnică. Pentru inițiere în jurisprudență, face practică mai întâi la Guillonnet-Marville (notar al cărui ucenic a fost și dramaturgul Eugène Scribe), urmând ca după un an și jumătate să treacă pentru încă optsprezece luni sub maestrul Passez. Munca aceasta îl pasiona, viitorul romancier acumulând observații asupra oamenilor și a dramelor sociale pe care funcția îi dă prilejul să le
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
a efectuat mai multe călătorii în străinătate (Franța, Germania, Belgia), în cursul cărora s-a documentat în arhivele și bibliotecile de acolo. N. A. Bogdan s-a pensionat în martie 1917, dar și-a continuat activitatea ca publicist, istoriograf, poet și dramaturg. În 1920 era bibliotecar al Societății Franco-Române „Lutetia”. A locuit în strada Albineț nr. 4, unde a decedat în ziua de 17 aprilie 1939, fiind înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași. La propunerea primarului Constantin B. Pennescu (1901-1904), N. A. Bogdan
Nicolai Andriescu-Bogdan () [Corola-website/Science/310362_a_311691]
-
la Televiziunea Română, spectacole păstrate și în ziua de azi în fondurile TVR. În vara anului 1991 teatrul revine la Chișinău, iar în toamna aceluiași an este oficializat în cadrul Ministerului Culturii. Petru Vucărău devine prim-regizorul teatrului. Val Butnaru, jurnalist și dramaturg, își asumă direcția artistică a TEI, direcția administrativă fiind asigurată de Valentin Todercan. Teatrul a fost temporar situat în incinta Palatului Republicii, pe strada Nicolae Iorga 21A. În perioada 1991-1995 în teatru au fost montate spectacole renumite, cum ar fi
Teatrul „Eugène Ionesco” din Chișinău () [Corola-website/Science/310431_a_311760]
-
teatrală, interpretând rolul Tartuffe din piesa omonimă a lui Molière. În pauza spectacolului au fost susținute mai multe discursuri de omagiere a personalității sale de către Costache Antoniu (rectorul IATC), academicianul Zaharia Stancu (directorul Teatrului Național „I.L. Caragiale”), academicianul Victor Eftimiu, dramaturgii Mircea Ștefănescu și Aurel Baranga și alții. Prin Hotărârea Secretariatului C.C. al P.C.R. nr. 3991 din 1971 a fost numit membru de onoare al Teatrului Național din București, cu ocazia aniversării a 50 de ani de când făcea parte din trupa
Ion Finteșteanu () [Corola-website/Science/306112_a_307441]
-
șase volume. Un muzical rock cu titlul "Rock Musical BLEACH", a fost produs de Studioul Pierrot în colaborare cu Nelke Planning, avândul ca director pe Takuya Hiramitsu, fiind adaptat după un scenariu al lui Naoshi Okumura. Muzica este compusă de către dramaturgul Shoichi Tama; muzica din spectacol fiind complet originală, nefiind luată din coloana sonoră a anime-ului. Spectacolul a fost pus în scenă în perioada 17 August - 28 August, 2005 la centrul "Space Zero Tokyo" din Shinjuku. Până astăzi, au fost
Bleach () [Corola-website/Science/306101_a_307430]
-
anul 1928, realizează în decurs de trei săptămâni, filmul de scurtmetraj "Așa e viața", la care este regizor, scenarist și interpret. Aceasta este o comedie care reușește să îmbine scheciurile de inspirație hollywoodiană cu tipologia fanfaronului bucureștean Mitică, lansat de dramaturgul I. L. Caragiale. În acest film jucau actorii Jean Georgescu, Marin Iorda și Mady Stratt. Marin Iorda mai are două încercări de regizare a două filme de lungmetraj de această dată. Fimul "Focuri sub zăpadă" (1941) era un film polițist după
Marin Iorda () [Corola-website/Science/306211_a_307540]
-
populară și la o largă participare la procesul politic, promisiuni care nu au fost onorate după obținerea păcii. Activismul organizațiilor studențești a determinat liderii conservatori, cum ar fi Klemens Wenzel, Prinț von Metternich, să se teamă de sentimentul naționalist; asasinarea dramaturgului german August von Kotzebue în martie 1819 de un student radical ce dorea unificarea a fost urmată la 20 septembrie 1819 de proclamarea Decretelor de la Carlsbad, care au frânat conducerea intelectuală a mișcării naționaliste. Metternich a reușit să canalizeze resentimentele
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
în Principatele Române și în Transilvania și o nouă elită, numită „pașoptistă”, în mare parte influențată de cultura franceză, a apărut la mijlocul secolului al 19-lea: Mihail Kogălniceanu (scriitor, politician și primul ministru al României), Vasile Alecsandri (politician , poet și dramaturg), Andrei Mureșanu (publicist și scriitorul actualului imn național) și Nicolae Bălcescu (istoric, scriitor și revoluționar). Unirea dintre Valahia si Moldova în 1859 a dat un impuls deosebit societății și culturii românești. Pe baza unor înalte școli deja existente au fost
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
Acesta a publicat revista Convorbiri literare, unde au publicat, printre alții, Mihai Eminescu, cel mai mare poet al României, Ion Creangă, un povestitor de geniu și Ion Luca Caragiale, autor de nuvele si schițe devenite clasice, și cel mai mare dramaturg al României. În aceeași perioadă Nicolae Grigorescu și Ștefan Luchian au fost printre fondatorii picturii moderne române; compozitorul Ciprian Porumbescu, originar din Bucovina, s-a distins, de asemenea, în această perioadă. În Transilvania, mișcarea de emancipare a devenit mai bine
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
mișcării artistice de avangardă și un pionier al captărilor, inovator în sculptura mondială prin imersiunea în sursele primordiale ale creației populare. Relația dintre tradițional și tendințele în vogă în Europa de Vest a fost un subiect de polemici aprinse între personalități remarcabile. Dramaturgul, poetul expresionist și filozoful Lucian Blaga poate fi considerat un membru al grupului tradiționalist, iar criticul literar fondator al cercului literar și cultural "Sburătorul", Eugen Lovinescu, reprezintă așa-numitul grup „occidentalist”, care a încercat să aducă cultura română mai aproape de
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
lui Dumitru Popescu. În această perioadă, mișcarea teatrală a cunoscut un mare avânt. Au apărut multe trupe de „teatre populare”, formate din iubitori de teatru, de amatori. Această mișcare este încurajată de organizarea unui festival care a purtat numele marelui dramaturg român Ion Luca Caragiale, ulterior încadrându-se în festivalul „Cântarea României”. Calitatea interpretării la unele colective a fost răsplătită cu premii republicane. Era chiar o mândrie a unui orășel de provincie ca trupa casei de cultura să fie recompensată în
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
așa cum a fost și Pe aripile Vântului. O alta consecință a atitudinii comuniste fata de elite, a fost crearea, pentru prima dată în istoria României, a unei diaspore. Trei personalități au apărut ca fiind cei mai importanți români din străinătate: dramaturgul Eugen Ionescu (1909-1994 (care a devenit cunoscut în Franța ca "Eugène Ionesco"), creatorul de teatru al absurdului și membru al Academiei Franceze; istoricul religiilor și scriitorul Mircea Eliade (1907-1986); și eseistul și filosoful Emil Cioran (1911-1996), care a urmat tradiția
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
(n. 14 iulie 1941, Măgurele, d. 5 aprilie 2013) a fost un scriitor de literatură științifico-fantastică, dramaturg, realizator de scenarii radiofonice, traducător și realizator de antologii românești contemporane. Este cunoscut și pentru colaborarea sa literară îndelungată cu Romulus Bărbulescu. s-a născut la 14 iulie 1941 în Măgurele. În 1964 a absolvit Facultatea de limba și literatura
George Anania () [Corola-website/Science/304771_a_306100]
-
, conform originalului din engleză, A Midsummer Night's Dream este o comedie romantică a dramaturgului englez William Shakespeare, scrisă cândva în mijlocul anilor 1590. Acțiunea prezintă aventurile a patru iubiți din Atena și a unui grup de actori amatori într-o pădure luminată feeric de Lună și relațiile care se creează între personajele umane și spiridușii
Visul unei nopți de vară () [Corola-website/Science/304781_a_306110]
-
refugiile lor sau din închisori de oameni înarmați și împușcate în afara orașelor. Cadavrele erau abandonate sau îngropate în gropi săpate chiar de victime. Poliția locală doar observa aparițiile cadavrelor. Probabil cea mai celebră astfel de victimă a fost poetul și dramaturgul Federico García Lorca. Izbucnirea războiului a reprezentat o scuză pentru diverse reglări de conturi în conflicte personale vechi. Astfel, această practică a devenit generalizată în timpul războiului în regiunile cucerite. Sanjurjo, liderul loviturii de stat, a murit după prăbușirea avionului său
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
Universitatea de Arte “George Enescu” din Iași, ajungând până la gradul didactic de conferențiar. În anul 2004 a obținut titlul științific de Doctor în științe umaniste al Universității Al. I. Cuza, calificativ “Magna cum laude”, cu teza de doctorat: “G. Ciprian - Dramaturg și romancier între “mister” și “absurd”, sub îndrumarea prof. univ. dr. Liviu Leonte. Este membru C.N.E.A.A - comisia Ahitectură - Arte. În legislatura 1992-1996 a fost deputat FDSN de județul Iași în Parlamentul României. În această calitate, a făcut parte
Dionisie Vitcu () [Corola-website/Science/305481_a_306810]
-
Scriitorilor. Căsătorită, prima oară, la 15 noiembrie 1942, la Iași, cu economistul și doctorul în drept Sextil Coroamă, subdirector în Guvernământul Bucovinei, cu care a avut un fiu, istoricul și muzeograful Radu Coroamă. Al doilea soț a fost poetul, prozatorul, dramaturgul și actorul clujean Dominic Stanca. Corpul neînsufletit al artistei a fost depus la cimitirul Reînvierea. A primit Premiul de Stat (1953), Ordinul Meritul cultural (1967), Premiul Galei UNITER pentru întreaga activitate (1999), Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler
Sorana Coroamă-Stanca () [Corola-website/Science/305612_a_306941]
-
(n. 13 februarie 1935 în Zaim, raionul Căușeni, județul Tighina) este un poet, prozator, publicist și dramaturg din Republica Moldova. Părinții săi au fost țărani: Profir Cărare și Nadejda Duca. Clasa întâia (românească!) o trece în 1942-43. A urmat școala medie de cultură generală din comuna natală. A absolvit Facultatea de Jurnalistică a Școlii Centrale Comsomoliste din Moscova
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
ca traducător. A tradus din operele lui Ivan Krîlov, Stepan Oleinik, Samuil Marșak, Rasul Gamzatov, Sebastian Brant, Gianni Rodari, François Villon etc. A fost laureat al Premiului Național (2000). AUTOGRAF Cărare Petru (13.02.1935, Zaim, județul Tighina). Poet, prozator, dramaturg și traducător. Absolvește Facultatea de Jurnalistică a Școlii Centrale Comsomoliste din Moscova (1956) și Cursurile Superioare de Literatură ale Institutului „M. Gorki” (1969). Activează în calitate de redactor, publicist la periodicele: „Colhoznicul Moldovei”, „Tinerimea Moldovei”, „Cultura Moldovei” „Chipăruș”, „Moldova socialistă” ș.a. Redactor
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]