5,880 matches
-
mine, și lumea, nu? Biroul fusese devastat. Nu chiar ca apartamentul meu, dar nici prea departe. Documentele împrăștiate pe jos, masa răsturnată, seiful spart, toate sertarele scoase și azvârlite la întâmplare prin încăpere, îmbrăcămintea fetei și a bătrânului scoasă din dulap și azvârlită pe canapeaua sfâșiată. Hainele fetei erau toate roz. Toate nuanțele de roz. De la cel mai închis până la cel mai deschis. — Îngrozitor! Cred că au urcat din subteran, spuse fata. — Crezi că este opera Întunegrilor? — Nu, nu Întunegrii. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
animale. Nimeni nu poate schimba cursul lucrurilor. După-amiezele o să vezi ridicându-se fumul de la incinerarea lor. Toată iarna n-o să ai în fața ochilor decât fum cenușiu și zăpadă albă. 21 În țara aspră a minunilor Brățări, Ben Johnson, demon Dincolo de dulapul din perete se întindea întunericul nemărginit. Dar pentru că acum știam de existența Întunegrilor, îmi era și mai groază decât înainte. În afara beznei totale nu se distingea nimic. Deoarece veneam de la lumina neonului de pe străzi și a vitrinelor, întunericul mă copleșea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
suntem îmbrăcați adecvat, nu ne putem mișca repede, zise ea. Am procedat ca atare și mi-am luat rucsacul în spinare. M-am uitat la ceas. Era aproape douăsprezece și jumătate. Fata s-a dus în cealaltă cameră, a deschis dulapul din perete, a aruncat umerașele și a apucat cu ambele mâini bara din oțel inoxidabil de care fuseseră agățate acestea. A rotit-o puțin și panoul pătrat din partea de jos, de aproximativ șaptezeci de centimetri, s-a deschis imediat. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
zăpadă. Paznicul stătea în fața sobei lui mari de fier. Își scosese pantofii și-și încălzea picioarele. Soba semăna cu cea de la bibliotecă: o suprafață plată pentru ceainic și oale, precum și un sertar pentru cenușă. Partea din față arăta ca un dulap și avea un mâner cu ajutorul căruia se deschidea. Paznicul stătea pe scaun, cu picioarele sprijinite pe mânerul respectiv. În încăpere pluteau aburii de la ceainic și mirosea a tutun ieftin de pipă. Poate era și acela doar o imitație de tutun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Am luat cele două viori și le-am încercat coardele. Nimic. Au răsunat sec. — De unde ați adunat instrumentele astea? — Din diverse locuri, zise el. L-am rugat pe cel care mă aprovizionează cu mâncare să le adune. Stau îngropate prin dulapuri și magazii și nu se atinge nimeni de ele. Ajung lemn de foc. Și e păcat. Mare păcat! Îmi place mult să le privesc pentru că sunt frumoase. Nu știu să cânt și nici nu cred c-am să învăț vreodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vadă înăuntru. Am pus și lanțul. Era ordine în cameră. O clipă am crezut că greșisem apartamentul. Mobila la locul ei, mizeria de pe jos strânsă, sticlele sparte și cioburile dispăruseră. Cărțile și discurile erau la loc pe rafturi, hainele în dulap pe umerașe. În dormitor, bucătărie și baie era o curățenie exemplară. Uitându-mă mai atent, am văzut și consecințele distrugerilor: tubul televizorului care explodase arăta ca un tunel al timpului scurtcircuitat. Frigiderul era mort și gol. În bufet mai rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
momente, dar nu-mi venea nici o idee salvatoare. Nu-mi rămânea decât să-i duc eu lucrurile la uscat. Am intrat în baie, i le-am luat și le-am băgat într-o pungă de la Lufthansa. Printre lucrurile rămase în dulap, am găsit niște pantaloni oliv și o cămașă. Mi-am încălțat mocasinii. Astfel mi-am irosit eu o parte din timpul meu prețios pe un scaun, lângă un șir de uscătoare și mașini de spălat. Ceasul arăta douăsprezece și șaptesprezece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
urmez. M-am scuturat de zăpadă și am luat-o după el. Cum am intrat, m-a izbit mirosul de excremente și urină. Nu exista fereastră, așa că nu avea cum să se aerisească beciul acela puțin mai mare decât un dulap. O treime era ocupată de pat. Umbra slăbită zăcea nemișcată, cu o pătură trasă peste ea. Sub pat se vedea o oală de noapte. Lumânarea - singura sursă de lumină - pâlpâia pe masa veche ce lăsa impresia că se prăbușește în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dă jos pălăria în hol, se năpustește spre bucătărie, trecând prin sufragerie, deschide frigiderul și înghite ceva), legăturile cele mai îndepărtate de recompensă sunt întărite mai puțin decât cele care sunt mai aproape. În cazul exemplului nostru, legătura dintre vederea dulapului din hol și răspunsul concretizat prin atârnarea pălăriei va fi întărită mai puțin decât legătura dintre vederea ușii frigiderului și răspunsul concretizat prin deschiderea ei. În experimentul cu fetița, a fost necesar ca ea să dea răspunsul legat de apropierea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
forte”pentru plata unor servicii de calitate (medicale, educaționale) sau pentru schimbul cu produse alimentare de bază (carne, unt etc.). Pachete de țigări goale sau doze de Pepsi-Cola sau Coca Cola golite erau expuse ca obiecte ornamentale pe mese sau dulapuri, în casele românilor (Chirot, 1978). Aceste obiecte erau fetișuri simbolizând lumea ireală, de poveste a Vestului îndestulat pentru România înfometată. Se făcea o propagandă continuă privind alimentarea rațională și oficial se calculase o rație zilnică de 2.800-3.000 de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
termen de finalizare o singură săptămână, când trebuia predat la cheie. Montarea acoperișului a mai durat o zi: făceam căpriorii jos la dimensiunea potrivită și-i urcam deasupra gata făcuți. Puneam în furci, de o parte și de alta, doi dulapi prinși în niște cuie zdravene ca să nu le permită să se desfacă. I-am fixat, i-am aranjat, am bătut asteriala de-am înnebunit și sâmbătă la ora 4 era depozitul gata. Am cerut să se raporteze comandantului că depozitul
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
după ce se turna betonul, se punea ciment și se nivela în așa fel încât devenea lucios). Deținutul acela, probabil sătul de ritmul infernal de muncă, ca să nu mai fie scos o perioadă la muncă, a pus o mână pe un dulap și cu o secure și-a tăiat degetele de la mâna cealaltă. S-a automutilat pentru ca un timp să nu mai fie scos la muncă. Ca să nu vă mai spun de cei care au înghițit linguri și furculițe și au fost
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
au făcut metri-steri, cum au cerut aceia dimensiunile, și au venit cu un camion de au cărat lemnul. Erau brigadieri îmbrăcați în salopete, cântau cântece patriotice. A venit unul din aceștia și la noi în curte. Lângă batoză erau niște dulapi mari, groși pentru hambarele pe care le aveam. Și zice acesta, l-am auzit cu urechile mele de copil: "aici ar trebui să facem o gospodărie agricolă colectivă!" Eu am făcut ochii mari: "ia uite ce spune ăsta! Să facă
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Paulina Alecsandri locuitorilor din Mircești" de Laura Bejenaru din Cronica nr. 1561/2006) În anul 1978 avea să se construiască la Mircești altă școală, nouă, în care se mai păstrează unele din obiectele donate școlii vechi de Paulina Alecsandri: un dulap pentru arhivă, o masă, un scaun și un cuier... Despre Alecsandri în intimitatea de la Mircești, pagini delicioase creează C. Săteanu, editura „Bucovina" București, 1930, când în Figuri din „Junimea", scrie: „Prin amabilitatea profesorului ieșan P. Culianu, - care a moștenit de la
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și să ieșim, sau în autobuz (asta e mai rar și destul de periculos), cu telecomanda-n mână sau cu cartea în brațe. Interesant e că orice-am face, nu reușim să dormim singuri, întotdeauna se află cineva sub pat, după dulap sau dincolo de ușă (poate să fie și-o jucărie de pluș, nu e nevoie să ne sperie chiar în fiecare noapte câte-un monstru). Ne-ntindem în pat cu o bucurie egoistă și, după ce adormim, ne alungim din ce în ce mai mult, ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
plăceri să ne rătăcească în ele aproape întotdeauna"249. Astfel, în interior spațiul se divizează, îngustându-se: ca și grădina în compartimente de verdeață, bolți, grote, boschete, intimitatea domestică se fărâmițează în cabinete, budoar, mici ascunzișuri, nișe, alcov, colțuri, toaletă, dulap, pat, în fine, în care se poate desfășura un întreg ansamblul de mișcări. Reducerea spațiilor corespunde unei tendințe constante de a reduce distanța dintre corpuri..."250. Doamna de T... nu face altceva atunci când își conduce amantul de o zi din
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Primii propunerea cu speranța că-mi voi face un prieten ce mi-ar putea fi de folos. Mă dusei cu el. Aprinse opaițul. Camera lui mi se păru curată în micimea ei; el mă primi foarte binevoitor. Scoase dintr-un dulap o carafă cu cireșe în rachiu, mâncarăm fiecare câte două și ne pregătirăm de culcare". Atunci descoperă cu oroare capcana abatelui: "Mă prefăcui a nu pricepe ce voia de la mine; dar arătându-mă foarte stingherit în mângâierile lui și foarte
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ea prezența: "Am auzit deodată miorlăitul de groază scos de o creatură omenească sau un animal [...] o ușă se trânti, sau, mai degrabă, fu trăntită cu putere"449, obloanele se trântesc ("să fie aceași mână invizibilă?"), un scaun cade, un dulap trosnește. Ne amintim că în episodul cu Mad Trist, citit de către narator lui Roderick Usher, zgomotul însoțește cu violență povestea unei ospitalități violate. Ethelred ridică măciuca și "din câteva lovituri își deschise repede drum, printre scândurile ușii, cu mâna sa
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
misterioasă", în care femeile sunt victime ale epilepsiei sau ale catalepsiei, fără a mai pune la socoteală maladiile nervoase care ating pe oamenii rătăciți de către pasiuni tulburi în forme paroxistice, în care este privilegiată viața claustrată, cu schelete sale în dulap, sau mai degrabă cu moartele sale în cavou, au grile de lectură bine stabilite de către o familiară intertextualitate. Exceptând faptul că un cavou este totodată o închisoare dar și o pivniță cu praf de pușcă! Cu o fină ironie, Landolfi
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de fapt nevoia de a isprăvi odată cu această poveste"). Este sigur că secretul nu este un conținut pe care l-am putea găsi într-o casă, într-unul din acele cufere închise, într-un sertar, într-o cameră sau un dulap. "Aceste biete mistere nu sunt cu adevărat mistere"474. Cel mult niște amăgiri ale dorinței care nu fac decât să deturneze atenția de la ceea ce constituie secretul însuși al textului, identitatea misterioasă ei însăși a naratorului fantomă, fantomă deoarece nu e
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și lipsă de constrângeri. "Să ai pentru tine acest spațiu delimitat de patru pereți ușor de îmbrățișat cu privirea și între care te poți închide, să te știi în posesia unui număr de obiecte determinate așezate în locuri determinate în dulapuri, pe mese și în cuiere, asta îmi dă sentimentul sau măcar bănuiala a ceea ce ar putea fi o existență nouă, nefolosită, destinată unui lucru mai bun și întinzându-și toate arcurile la maximum; ceea ce, este adevărat, nu poate fi altceva
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
În fruntea convoiului, și când observa un evreu oarecare, Îl Împingea În convoi cu lovituri În cap. A ordonat unor femei să se dezbrace pentru a căuta bani și obiecte de valoare ascunse, a furat chiar lenjeria de corp din dulapuri, a cotrobăit prin sertare și a strâns tot ce a găsit. Cruzimea lui a depășit-o pe cea manifestată de alți români: „Îmi amintesc că În dreptul Muzeului Natural din strada I.C. Brătianu șam văzutț o tânără evreică șcareț venea Înaintea
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
Încasare alternativă. Șeful circumscripției V fiscale, Cuteanu, se specializase În Încasarea „impozitului la echivalent” În sinagogi, În special În zile de sărbătoare, ceea ce Însemna confiscarea obiectelor de cult și a hainelor de la enoriașii pe care-i „prindeau” În sinagogi. Sechestra dulapuri cu suluri sfinte și știa să calculeze contravaloarea impozitului pe sulurile sfinte; confisca paltoanele credincioșilor care erau atârnate la intrare „sau Îi desbrăca În timpul rugăciunilor de talesimi șșal de rugăciuneț”. Alți patru perceptori se specializaseră În alte domenii de percepere
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
scenografic ar crea, dintr-o dată, impresia de aglomerare. Adie mișcări, poziții, atitudini din baletul clasic, "Lacul lebedelor", "Giselle"... Lipsa decorului dublată de absența muzicii aseamănă dansatorii unor păsări ce planează fericite sub cerul liber. În alt moment, se aude numai "dulapul"1 lui Johnny Răducanu, con pizzicato 2, notele accentuate impulsionând sau, dimpotrivă, sprijinind mișcările arcuite. O conversație, o înfruntare, un "pas în doi" ce nu se desparte de "poantele" baletului clasic. Mai degrabă, le pune între respectuoase ghilimele, nu prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
descoperit-o citind, am fost invitat la Dana și Emil Coșeru acasă chiar într-un cuibușor paradisiac, într-un climat cu totul special. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să deschid o carte și am "căzut" peste "dulapul îndrăgostit" al lui Brumaru. Am impresia că m-am îmbogățit enorm cu aceste lucruri. Și încă o latură pe care vreau să o scot în evidență, este întâlnirea cu studenții de la Universitatea de Arte. Am descoperit mai mult dans la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]