5,034 matches
-
interzis, căci Monsieur Monsu, de câte ori îmi întîlnea privirea, îmi făcea un semn furios să privesc în fața mea. Sau poate doar mă făcea atent la fisurile tot mai dese din podeaua mlăștinoasă: puțuri cărora nu li se zărea fundul, dar care emanau o luminiscență verzuie. Albinosul, cu boaba lui zmeurie, acum moartă, plutind peste fața lui ca un minuscul satelit ce-și lasă umbra pe o planetă lăptoasă, era ultimul din grup. Pe capul și umerii lui crustaceii transparenți fojgăiau cu miile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
apele ei strâmbe lampa din perete, înconjurată de raze ascuțite și curcubeu, atât de slabă că la un pas de flacăra ei lumina devenea cafenie ca pământul. Numai mirosul de oaie și de sfințenie oglinda nu-l putea dedubla. El emana, ca o altfel de lumină, din cergile de pe patul cu picioarele de țăruși, din scăunașele cu trei picioare, din măsuța rotundă pe care rămăseseră firimituri de mămăligă, din pozele galbene din ramele de sticlă pisată de pe pereți. Maria privea, cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe scară, precaut și palid, băiețelul avea să se liniștească: fiara nu-l pândea să-i sară pe față din cine știe ce cotlon: își refăcuse roata sfâșiată și zăcea din nou în centrul ei, greu ca o bilă de rulment, ghiftuit, emanând putere și frig... Miejii de nucă se iveau din mijlocul sfărâmăturilor cojii lemnoase. Surorile întingeau cu ei în sare și-i ronțăiau în tăcere, apoi spărgeau altele, câte două, în podul palmelor. Cedric găsi într-o nucă un creier mic
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
voință, de parcă trăsura ar fi fost un dric, iar el mortul de pe patul de flori, înțepenit între geamuri groase de cristal. Opriră în fața unei case-vagon cu fațadă austeră. Toate ferestrele erau aici zidite. O grădiniță ce ajungea până sub ele emana o mireasmă înăbușitoare de regina-nopții. Câțiva fluturi de noapte intrau și ieșeau din cercul de lumină al felinarului, hrănindu-se apoi, în zbor nemișcat, de colibri, din nectarul florilor. Intrară pe sub o boltă ca o sprinceană și se găsiră într
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Și Jean Lorraine a fost acolo, poate că și mulți alții, poate că toți trecem pe-acolo, prin tărâmul crepuscular al primelor amintiri ce se desfac, apoi, în vise și de-aici în picturi și în cărți și-n poeme, emanând din toate feromonii de scorțișoară ai nostalgiei. Am apoi amintiri neîndoielnice, de asemenea dizolvate ml târziu în vise, dar păstrând în ele urme ale locurilor și lucrurilor pe care le pot localiza, de bine, de rău, în compartimentele vieții și-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să se nască (dar cum știuse că-avea să fie fată? Nu dăduse, oricum, nici un nume de băiat) să aibă numele Soile, ca al unei rude, de mult răposate, ce fusese, pare-se, artistă de circ. Soile era un nume finlandez, emana frig și o lumină de auroră polară. Mama ei nu era nici ea o oarecare. Dar aici lucrurile erau mai tulburi. Oricum, la mare nevoie (cînd se strica acoperișul, când se descărcau lemnele-n curte și când mergeau, o dată pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de a-i roti o lume în jur, ca o coadă mirifică de păun. O sfâșiere de vise și de povești în care să fiu și eu, mutilatul, fără nume și fără trecut, dar etern și fericit la pagina mea, emanând din rândurile, cuvintele și literele mele așa cum toți emanăm, fără să știm în ce fel, dintr-o încîlceală de neuroni, într-un fel, cartea lui, scrisă de mână într-o mansardă dintr-un oraș îndepărtat, nu va fi altceva decât
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o coadă mirifică de păun. O sfâșiere de vise și de povești în care să fiu și eu, mutilatul, fără nume și fără trecut, dar etern și fericit la pagina mea, emanând din rândurile, cuvintele și literele mele așa cum toți emanăm, fără să știm în ce fel, dintr-o încîlceală de neuroni, într-un fel, cartea lui, scrisă de mână într-o mansardă dintr-un oraș îndepărtat, nu va fi altceva decât împletirea-ntre ei a neuronilor noștri, o țesătură de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care încercase s-o stăpânească până atunci îi tumefie creierul. Căci, pentru prima oară, copilul îl privea acum în față, cu o gravitate de basileu, cu o cruzime de axolot. Crescuse, era colosal ca un Buddha săpat în stâncă și emana vizibil, din porii pielii lui translucide, flacără neagră, ce se zbătea furios în odaie. Și odaia era acum dilatată ca o enormă emisferă cu plafonul pictat, pe dalele căreia tânărul era un punct aproape invizibil în fața marelui demon, care creștea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aici, facem o mulțime de bani, trăim cât de bine se poate trăi pe planeta asta blestemată... Să nu-mi spui mie că el crede. Să nu-mi spuneți nici măcar că voi credeți! Vă simt pe toți. Și știți ce emanați când vă gândiți la Sfântul Augustin cel Nou? Stinghereală. Nu mânie. Nu credință. Nici măcar indiferență. Nu! Percep stinghereala pe care v-o trezește trădarea zilnică în care trăiți. Așa că să nu-mi vorbiți mie de credință. Abatele știa că întrucîtva
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Tocmai doream să-i mulțumesc lui Rim că a avut înțelepciunea de a-l menține în viață pe Stin, zise calm femeia. Călugărul se apropie de ei atât de mult, încît simțiră amândoi mirosul greu de parfum pe care îl emana părul său proaspăt tuns. ― Aha! Și bănuiesc că i-ai explicat și cum vă jucați voi de-a Dumnezeu în Satul de Clone. ― Nu înțeleg ce vrei să spui, îl fulgeră Maria cu privirea. Până la un punct, Rim este oaspetele
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care se trezise în pielea unui fel de maniac religios sub un soare verzui, nu era decât felul în care Dumnezeu se răzbuna pe el pentru păcatele vieții anterioare. Dar nu. Nu exista Dumnezeu. Dumnezeu murise. Duhoarea pe care o emana întreg Universul nu putea fi produsă decât de un hoit imens ca al lui. Mă auziți acolo sus?! Îi întrebi și știi că acum cască ochii la monitorul care e legat cumva de orice ar fi lucrul acela pe care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
acoperi hainele cu un strat subțire din substanța pe care chiar Crey le-o trimisese pentru construcția acoperișului. În lipsă de altceva, guvernatorul folosise o spumă perfect izolatoare termic. Scanerele nu aveau cum să sesizeze prezența unor oameni care nu emanau nici un pic de căldură. Dar cum de-și dăduseră seama? Crey decise că avea să se gândească la asta mai târziu și urlă în dispozitivul de comunicații. ― Retrageți-vă imediat! Abandonați șenilele. Ca și cum ordinul lui fusese auzit de clone, dintr-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
întrebă cu voce tare: - Zuul, puteți vorbi și cu oamenii așa cum o faceți între voi? Extraterestrul se întoarse cu o lentoare ciudată chiar și pentru el și își aținti cei doi ochi abdominali asupra bătrânului. - Zuul nu înțelege... - Mătcile voastre emană un fel de viruși prin care vorbesc cu lucrătorii. - Nu virus! Cuvinte este. - Da, dar pentru noi e un virus. Pot ele să facă și cuvinte care să se potrivească oamenilor? Zuul își agită haotic cele trei tentacule. - Nu! Tocmai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fi numite în acest fel, erau luminate de benzi late în care zeții cultivau o bacterie luminiscentă și care fuseseră puse pe pereții clădirilor, în timp ce la intersecții ardeau lămpi cu ulei extras din plante. Lumina ușor albăstruie pe care o emanau bacteriile dădeau întregii așezări un aspect stelar, straniu dar superb. Bella dădu să întrebe cât durase construirea unui asemenea oraș, dar renunță în ultima clipă. Zuul avea întotdeauna probleme cu exprimarea timpului care, pentru el, nu avea același sens ca
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu toate acestea, nici măcar nu reușea să le dorească într-adevăr moartea. Moartea Fredianei, mai ales, o dăduse deoparte încă din prima clipă, când o văzuse luptându-se cu Rutger. Iar acum se întreba care fusese motivul. Ce forță simțise emanând din ea? Care era motivul - se întreba el - pentru care îl omorâse cu o zi înainte pe Rutger? Nu veniseră oare până acolo ca să-i îndepărteze pe Frediana și pe fratele său? Nu ar fi trebuit oare să nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prestanța fizică - cu siguranță prezentă, cu toată statura sa prin nimic deosebită - ori prin splendoarea armurii sau a veșmintelor - cunoștea bine cât era de important să impună respectul în raporturile cu barbarii - cât mai ales prin magnetismul său natural ce emana din întreaga sa personală. Ca întotdeauna, părea hotărât și sigur pe sine. — Aici, spuse, arătând spre hartă cu un mic pumnal, e numai șes, exact așa cum vedeți aici în jur; și cam în punctul acesta - arătă cu degetul spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să se elibereze din îmbrățișarea ei. E totul în ordine, micuță războinică. Sunt întreg, vezi? Fără să-i răspundă, ea se strânse în el cu și mai multă putere, fără să ia în seamă mirosul de sudoare pe care îl emana și sângele ce-i murdărise armura. Balamber pricepu că, ziua întreagă, probabil, copila se găsise pradă groazei că-l va pierde, că se va trezi încă o dată părăsită. Confuz, își roti privirea, căutând parcă ajutor, și o întări pe aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
va putea trece de asta până când nu se va răspunde la întrebarea: „Cine a tras în noi?”. Dar cine ar putea să răspundă?! Problema este de nerezolvat în condițiile existente, și, nu întâmplător, cei ce acum un an își spuneau „emanați” ai revoluției sunt din ce în ce mai iritați când li se pune iarăși, pentru a nu știu câta oară, această întrebare simplă la care, cu toată puterea lor, nu sunt în stare să răspundă. Iritarea îi face să uite cum au ajuns pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
de fițuică liderul nostru național, iar cel care îi spunea aceste cuvinte de îmbărbătare nu era tatăl său - care a fost un lider internațional -, cum s-ar putea înțelege din greșeală. Dar fiindcă expremierul nu avea experiența politică a celorlalți emanați cu care a plecat la drum, în ciuda acestor îndemnuri părintești, a lăsat jucăria din mână. Nu înainte de a-l fi desemnat pe urmașul său care este mai operativ și care cred că va pune - în sfârșit - și mult discutatul semn
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
și conceperea să, precum și a detaliilor juridice; aceste activități s-au concretizat în identificarea și elaborarea Acordului, respectiv a Convențiilor, si care aveau la baza detaliile tehnice specificate în MTE elaborarea formulei și a detaliilor ce respectau îndeaproape principiile ce emanau din formulă. 1963-1971 punerea în aplicare a detaliilor rezultate din Convențiile din 1963. 1972 inaugurarea Sistemului în prezența Președinților RSR și RSFI. 1972-prezent punerea în aplicare a detaliilor privitoare la exploatarea Sistemului, la utilizarea energiei și a instalațiilor destinate îmbunătățirii
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
După absolvire, s-a angajat ca medic cardiolog la Spitalul Keio. Apoi a devenit șeful Departamentului de Cardiologie la Sanatoriul Spitalului Național din Tokaimura, prefectura Ibaragi. A avut o conduită perfectă, făcea parte din „super-elita“ doctorilor. Avea trăsături frumoase și emana un aer de încredere. Medicina i se potrivea ca o mănușă. Începuse să chelească în vârful capului, dar, la fel ca majoritatea adepților sectei Aum, era bine făcut și privea hotărât înainte. Discursul lui a fost monoton și nenatural. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
era. După atac am fost întrebat des: «Ce fel de miros era?», iar eu încercam să-l descriu. Am vorbit despre acest lucru și cu alte victime din spital, iar ei au spus că seamăna cu mirosul pe care îl emană un creion colorat topit. Nu mirosea atât de rău și nici nu era chiar atât de înțepător. Mirosul te izbea. Nu aș putea spune că era chiar neplăcut, dar eu n-am putut suporta să stau acolo în mirosul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acolo până la muzeu e cam aceeași distanță ca de la Kiba până la muzeu. Am coborât acolo și mi-am spălat ochii la o țâșnitoare. Nu mai suportam durerea. Credeam că inhalasem fum de la explozie. Știu că în astfel de cazuri sunt emanate diverse gaze. Am întârziat cincisprezece sau douăzeci de minute la muncă. Ochii mă furnicau, capul mă durea. Nu eram în stare să lucrez. Multe lucruri le-au făcut alții. Eu am stat jos în fața telefonului. În jur era întuneric. Câmpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
majoritatea celor care vin acolo spun că vor să-și îmbunătățească viața sau că vor să dobândească puteri supranaturale. Maestrul a vorbit cu noi despre diverse lucruri. Atunci am avut, cum să spun, un sentiment de liniște, de parcă aerul însuși emana pace. Toți trei am devenit membri în ziua aceea. Taxa de înscriere plus taxa pe șase luni era de 30 000 de yeni. Eu nu aveam bani de ajuns și am împrumutat de la frații mei. - Părinții voștri nu v-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]