4,507 matches
-
sau „persona gratissima” este antonimul lui „persona non grata”. footnote>, în România În perioada regimului comunist nu era posibil așa ceva, dictatorul Nicolae Ceaușescu nu permitea amestecul în problemele României a unor reprezentanți ai marilor puteri, indiferent că erau americani, sovietici, englezi, etc. Această minciună mare, cât un stat de dimensiunea Chinei, că „licuriciul” de la Washington luminează politicile statelor lumii nu mai este posibilă, în condițiile în care suzeranitatea națională este asigurată prin tratate internaționale. „Americâinii” școliți la Academia nerușinării și a
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
sare. 55 Paste cu scoici (ital.) 56 Băiat (ital.) 57 Actor de comedie, inițiator și lider al partidului Movimento 5 Stelle, fondat în 2009 pe Internet. 58 Liliac (ital.) 59 De ce florile de iasomie au formă de stea? (ital.) 60 Englezi nebuni (ital.) 61 Draga Fanny, prieten credincios și tovarăș, otrăvită la 27 iunie 1899, la vârsta de 15 ani; Jumbo Perceval (terrier) micul prieten cu adevărat iubitor și de ajutor. 3 septembrie 1887 - ucis la 24 iulie 1904. Niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
căror principală preocupare era să alimenteze enormele nevoi financiare ale economiei germane. Această bogăție, amplificată de veniturile rezultate din exploatarea coloniilor, permitea plasamente în străinătate. Europa a realizat investiții de 200 miliarde franci-aur în lume, din care trei pătrimi reveneau englezilor, germanilor și francezilor. Revoluția industrială și schimburile pe care le-a antrenat au provocat o dezvoltare fără precedent a comerțului mondial. Între 1830 și 1860 comerțul mondial a cunoscut o creștere medie anuală de 4%, comparabilă cu creșterea producției industriale
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
deja direcționată: înlăturarea Austriei din planul luptei pentru realizarea unității germane. Cu toate amabilitățile lui Nicolae I, sub presiunea concertată a Angliei și Franței, la 20 aprilie 1854 Frederic Wilhelm al IV-lea a alăturat Prusia în războiul împotriva Rusiei. Englezii și francezii au asediat Sevastopolul, pe care l-au cucerit la 27 august 1855. Înfrângerea Rusiei mărturisea arhaismul unei țări incapabile să suporte un război de anvergură și distrugea un mit, existent din 1815, cel al unei Rusii puternice. Congresul
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Londra își va păstra însă renumele de prim port maritim al lumii, devansând New York, Anvers, Rotterdam și Hamburg, jumătate din flota britanică continuând să navigheze pe toate mările globului datorită activității de tramping (navigare fără itinerar fix, la cerere). Supremația englezilor va fi tot mai mult contestată. Anglia se va lovi și va trebui să țină din ce în ce mai mult seama de politicile protecționiste ale partenerilor săi comerciali, europeni și extraeuropeni, de creșterea puternicilor concurenți, între care SUA și mai ales Germania, a
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de aproape trei ori. Viitorul și dorința de a se situa și de a rezista pe o poziție fruntașă în competiția mondială depindeau de două condiții: marfă de calitate și produse noi. Obligativitatea desemnării provenienței produselor de export, obținută de englezi în 1887, s-a impus cu acel made in Germany ca semn al calității. În domeniile industriilor de viitor chimie, farmaceutică, optică și mecanică fină, electrotehnică Germania ocupa poziția de vârf. În domeniile industriei grele și textile, ocupa locul doi
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
cele două puteri se vor apropia prin intermediul Franței. În fața noii situații create în Europa, în anul 1904 Anglia și Franța încheiau așa-numita Entente cordiale 460. Francezii au făcut presiuni diplomatice asupra Angliei pentru a accepta acordul cu Rusia. Reticenți, englezii nu îl vor accepta decât după declanșarea primei "crize marocane" (1907)461. Criza a fost consecința imixtiunii Germaniei în Maroc, aflat în sfera de influență franceză 462. Discursul împăratului Wilhelm al II-lea, în 31 martie 1905, a provocat o
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
1905, a provocat o vie tensiune între cele două țări. Sistemul bismarckian s-a dovedit fragil după retragerea celui ce îl construise din viața politică. Singură la început contra Germaniei, Franța va primi sprijinul Angliei, în același timp în care englezii acceptau și colaborarea cu Rusia. În același an, 1907, se puneau bazele Antantei (Tripla Înțelegere). Crizele care vor urma nu vor angaja coalițiile în confruntări decisive. "Criza bosniacă" a fost cauzată de diferendele existente între Serbia și Austro-Ungaria în problema
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
1919 în The Times 526. Din perspectiva britanică a strategiei negocierilor, problema reparațiilor ar fi trebuit să facă parte din aspectele ce priveau viitoarea balanță franco-germană în vestul Europei, în spiritul continuării tradiției politicii de menținere a "balanței de putere". Englezii considerau că o asemnea politică menținea Germania în afara sferelor de putere, blocând în același timp planurile expansioniste ale Franței. Estul european intra în aceeași ecuație de putere, urmând să fie inclus în grupul "Noua Europa". În consecință, Europa de Est urma să
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
august 1945764, desfășurată la aproape trei luni de la capitularea Germaniei, a completat hotărârile luate la Ialta. Stalin venise la Potsdam cu o lungă listă de revendicări: baze militare în Dardanele, tutelă asupra Libiei, autoritate cvadripartită în bazinul Ruhr etc. Pe englezi îi preocupa la fel de mult controlul asupra Ruhr-ului, dar nici ei, nici americanii nu doreau să diminueze puterea Germaniei. Această țară trebuia să rămână unul din punctele de echilibru ale Europei. Americanii au abandonat "Planul Morgenthau", care prevedea transformarea Germaniei într-
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
istoria modernă universală, pp. 366-367. 304 P. Miquel, op. cit., p. 282. 305 Asupra blocadei, a se vedea și J. Streisand, op. cit., pp. 139-141. Gh. Bichicean, Istorie europeană, pp. 26-27. 306 Istoria diplomației, I, p. 422. 307 Ibidem, p. 425. 308 Englezii îl vor deporta pe Napoleon Bonaparte în insula Sfânta Elena, în mijlocul Atlanticului de sud, unde va și muri, în anul 1821. 309 H. Schulze, op. cit., p. 77. Mary Fulbrook, op. cit., p. 123. 310 A se vedea infra: "4. Spiritualitatea germană
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
pretindea reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ, obligat să impună o ordine riguroasă în Europa. El a reluat visul lui Petru cel Mare: să repună crucea pe catedrala-moschee Sfânta Sofia din Constantinopol. În timp ce transmitea complimente ambasadorului Franței, Castelbaiac, țarul propunea trimisului englez, sir Hamilton Seymur, un acord pentru împărțirea teritoriilor otomane: Avem în brațe un om bolnav, grav bolnav... El poate muri subit. Dacă vom ajunge să ne înțelegem, este mai puțin important ce vor face alții"389 (la întâlnirile din 9
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
cheia se poate găsi oricînd, pe cale de gnoză, de analiză. Cîștigarea sensului unei poezii ermetice e mai întîmplătoare. O a doua cauză care ar legitima poezia ermetică este de natură mai misterioasă. Thomas de Quincey, mare moralist, visător și critic englez, observă undeva că simbolurile viitoarelor noastre sentimente pot foarte bine preexista acestor stări și atunci ele rămîn, pentru conștiințele mai puțin devinatorii, ermetice. Astfel, cei vechi nu înscriseseră sentimentul fragilității și vremelniciei între valorile emoționale. Asocierea acestor sentimente corpului poetic
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și Olvido se Îndreptaseră spre râu odată cu ceilalți, cu aparatele foto În buzunare, fiindcă n-aveau destulă lumină ca să facă fotografii. Pare o chestie de-aia de-a lui Turner, spusese ea atunci. Îți aduci aminte? Dar blestematul ăla de englez a uitat să picteze frigul. Apoi Își Închisese gulerul gecii scurtă și, după ce-și atârnase geanta cu aparatele fotografice pe umăr, Îi zâmbise lui Faulques. Nu va mai fi niciodată alt război ca ăsta, spusese melancolic și surâzând ciudat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cele științifice actuale sunt de reținut momentele apariției unor lucrări scrise despre tratamentul arsurilor. În 1596 Clowes scrie primul tratat despre arsuri făcând referire atât la efectul nociv al prafului de pușcă aplicat pe plăgile arse (utilizat prima dată de englezi în bătălia de la Crecy din 1346), dar și la efectul favorabil al pansamentelor grase . În 1597 Lowe face prima clasificare a leziunilor de arsură pe care le împarte în superficiale, medii și profunde. În 1610 Fabricius Hildanus clasifică arsurile după
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]
-
frumusețea morții Îl poate răscumpăra pentru urâțenia felului În care a trăit. Urâțenie provenită și dintr-o rea cunoaștere a spiritului germanic. Nu vorbește nici limba germană, iar elecțiunile afective ale spiritului său l-ar fi Îndreptat mai degrabă spre englezi și spre americani, decât spre acești barbari nordici. Dar aici e vorba de fatalitate, de atracția forței brute și conștiente: „Crezând În decadență, nu puteam crede În altceva decât În fascism, care este dovada decadenței, fiind rezistența conștientă la decadență
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ce bun să-mi iau avânt doar ca să sar mai bine. Aș face mai bine să mă omor În liniște În mijlocul cărților mele, la timpul potrivit. Să văd mascarada lui De Gaulle făcând pe patriotul sub ochii americanilor și ai englezilor, după mascarada lui Petain-Laval sub privirile germanilor - e prea puțin pentru mine. Sigur, moartea violentă ar fi o bună purificare ori o sublimare. Dar pretextele pentru asta ar fi total sordide, și moartea ar semăna atât de puțin cu Încoronarea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
bruscă, seacă și orgolioasă de lume. De fapt, pentru el moartea e un proiect În stare de construcție, așa cum pentru alții e viața. Îi e scârbă de colaboraționiști, Îi e scârbă de germani, mărturisind că i-a preferat Întotdeauna pe englezi și pe americani. Pe aceeași listă a lucrurilor pe care le detestă - „ca rasist și ca naționalist”! - se află „francezul mediu, omul brun, scund, din Centru și din Sud”, precum și „oribila Marsilie”. Masochist și În ceea ce privește Franța, și În legătură cu sine, el
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fericire În care a putut scrie În voie? Căsătoria cu Ted Hughes? Necruțător, Jurnalul ne oferă o descriere plină de pasiune a șirului de aventuri ce păreau s-o ducă la pierzanie, dacă nu l-ar fi Întâlnit pe acest englez fermecător și plin de Înțelegere. Nunta lor e, practic, prelungirea unui șir de aventuri sexuale În diverse orașe europene, la capătul cărora, asemeni Prințului din poveste, ea se vrea răscumpărată de cel În al cărui zâmbet descoperă o infinită puritate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În 1825 și pus În circulație parcă pentru a compromite o structură umană: a individului a cărui principală dorință e de a-și crea, prin jurnal, imaginea onorabilității, În timp ce jurnalul Îl trădează ca fiind exact invers. Secolul al XVII-lea englez recidivează prin John Ecelyn, un moralist fără har. Centrul de greutate al intimisticii rămâne, Însă, pe mai departe În afara Insulei. Tot mai multe personaje de la Curtea Franței se Încearcă În această artă a disimulării. Arnauld d’Andilly ține un foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ca și în testamentul văcăreștean, este acela de a păstra și îmbogăți limba noastră națională. „Vorbiți, scrieți românește, pentru Dumnezeu”. Toate popoarele și-au ales dintre gloriile panteonului lor național pe acela care le reprezintă mai bine: italienii pe Dante, englezii pe Shakespeare, francezii pe Voltaire, germanii pe Goethe iar rușii pe Pușkin. Românii l-au ales pe Eminescu de a-i reprezenta în fața lumii întregi, așa cum a consemnat Tudor Vianu. De aceea, lui, prezenței nemuritoare a geniului eminescian, Victor Eftimiu
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
din Buzău, din a cărui direcție politică se retrage în 1906. Volumul de versuri Astrale (1901) rămâne fără ecou din cauza tirajului confidențial. Alte două cărți, Londra (1906) și Constantinopol (1906), sunt rodul numeroaselor sale peregrinări prin străinătate, iar Ce zice englezul despre români (1908), ar fi aproape un tratat de imagologie avant la lettre. Eseurile din Doctrina vieții unui... nebun (1912), precum și cele din Teoria supremației (1912), pentru care este propus la Premiul „Adamachi” al Academiei Române, Beția morții (1912) sau Ideal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
oare/ În seara asta? Da, ghicim:/ A auzit la șezătoare/ O epigramă de Nigrim”. SCRIERI: Filosofia socialismului, Câmpulung, 1900; Astrale, București, 1901; La Roumanie à l’Exposition universelle de 1900, Paris, 1901; Londra, București, 1906; Constantinopol, București, 1906; Ce zice englezul despre români, București, 1908; Șarlatanii științei, București, 1911; Doctrina vieții unui... nebun, București, 1912; Beția morții, București, 1912; Cavalul fermecat, București, 1912; Din grozăviile Parisului, București, 1912; Humorul englezesc, București, 1912; Ideal și anarchie, București, 1912; Teoria supremației, București, 1912
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
duce socialismul, București, 1895; R.H. Sherand, Viața lui Oscar Wilde, București, f.a.; S. Theyre Smith, Care-i din amândouă, București, f.a.; Alfred Sutro, John Glayd, București, f.a.; K.P. Müller, Sistemul meu, București, f.a. Repere bibliografice: Mihai G. Holban, „Ce zice englezul despre români”, „Revista idealistă”, 1908, 4; Mihail Dragomirescu, „Londra” și „Constantinopol”, CVC, 1909, 2; Ioan Nădejde, „Beția morții”, ADV, 1912, 8 089; R. Soroveanu, Un compozitor necunoscut: Mihăescu-Nigrim, „Clipa”, 1927, 152; Predescu, Encicl., 545; Mircea Pavelescu, Yarodara Nigrim, O sută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
a minciunilor este urmărit comparativ la diferite etnii, pornind de la concluzia lui Topinard (formulată, după aprecierea lui J. A. Barnes, cu destulă ușurință) că rasele pot fi caracterizate și după înclinația pe care o au către minciună: "Italianul este viclean, englezul ipocrit, grecul nesincer și turcul nu-și poate ține cuvîntul dat"; ... "asiaticii, japonezii, chinezii, siamezii nu sînt de bună credință și au o predispoziție spre a face promisiuni înșelătoare cînd negociază cu un englez sau german [ibidem:65]. Într-un
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]