4,405 matches
-
este a treisprezecea dintre epistolele pauline în canonul Noului Testament. Majoritatea covârșitoare a criticilor contemporani este în favoarea autenticității epistolei. este cea mai scurtă dintre epistolele pauline, cu 335 de cuvinte în originalul grecesc. Pavel îi scrie creștinului Filimon pentru a-l ruga să-l reprimească
Epistola lui Pavel către Filimon () [Corola-website/Science/308730_a_310059]
-
este a treisprezecea dintre epistolele pauline în canonul Noului Testament. Majoritatea covârșitoare a criticilor contemporani este în favoarea autenticității epistolei. este cea mai scurtă dintre epistolele pauline, cu 335 de cuvinte în originalul grecesc. Pavel îi scrie creștinului Filimon pentru a-l ruga să-l reprimească pe sclavul Onisim, pe care Pavel i-l trimite deși înainte îi fusese „nefolositor
Epistola lui Pavel către Filimon () [Corola-website/Science/308730_a_310059]
-
este a treisprezecea dintre epistolele pauline în canonul Noului Testament. Majoritatea covârșitoare a criticilor contemporani este în favoarea autenticității epistolei. este cea mai scurtă dintre epistolele pauline, cu 335 de cuvinte în originalul grecesc. Pavel îi scrie creștinului Filimon pentru a-l ruga să-l reprimească pe sclavul Onisim, pe care Pavel i-l trimite deși înainte îi fusese „nefolositor” lui Filimon. Se pare că Onisim
Epistola lui Pavel către Filimon () [Corola-website/Science/308730_a_310059]
-
șunt trei dintre epistolele pauline din canonul Noului Testament: 1 Timotei, 2 Timotei și Țiț. Părerea majoritară a cercetătorilor contemporani este că epistolele pastorale n-au fost scrise de către apostolul Pavel, fiind scrise de anonimi care s-au dat drept Pavel. Aceste epistole șunt
Epistolele pastorale () [Corola-website/Science/308739_a_310068]
-
șunt trei dintre epistolele pauline din canonul Noului Testament: 1 Timotei, 2 Timotei și Țiț. Părerea majoritară a cercetătorilor contemporani este că epistolele pastorale n-au fost scrise de către apostolul Pavel, fiind scrise de anonimi care s-au dat drept Pavel. Aceste epistole șunt considerate creații ale unor discipoli ai lui Pavel la a doua sau a treia generație față de el. Cei mai mulți cercetători
Epistolele pastorale () [Corola-website/Science/308739_a_310068]
-
dintre epistolele pauline din canonul Noului Testament: 1 Timotei, 2 Timotei și Țiț. Părerea majoritară a cercetătorilor contemporani este că epistolele pastorale n-au fost scrise de către apostolul Pavel, fiind scrise de anonimi care s-au dat drept Pavel. Aceste epistole șunt considerate creații ale unor discipoli ai lui Pavel la a doua sau a treia generație față de el. Cei mai mulți cercetători șunt convinși că Pavel nu a scris aceste epistole (1 și 2 Timotei și Țiț). În limba greacă stilul lor
Epistolele pastorale () [Corola-website/Science/308739_a_310068]
-
fiind scrise de anonimi care s-au dat drept Pavel. Aceste epistole șunt considerate creații ale unor discipoli ai lui Pavel la a doua sau a treia generație față de el. Cei mai mulți cercetători șunt convinși că Pavel nu a scris aceste epistole (1 și 2 Timotei și Țiț). În limba greacă stilul lor și vocabularul folosit șunt foarte diferite de cele folosite de Pavel în epistolele indisputabil autentice, plus că bisericile căror se adresa Pavel în epistolele indisputabil autentice erau comunități charismatice
Epistolele pastorale () [Corola-website/Science/308739_a_310068]
-
sau a treia generație față de el. Cei mai mulți cercetători șunt convinși că Pavel nu a scris aceste epistole (1 și 2 Timotei și Țiț). În limba greacă stilul lor și vocabularul folosit șunt foarte diferite de cele folosite de Pavel în epistolele indisputabil autentice, plus că bisericile căror se adresa Pavel în epistolele indisputabil autentice erau comunități charismatice (fiecare credincios contribuia conform darului propriu la funcționarea bisericii), lipsite de conducători, iar femeile aveau sarcini importante în funcționarea acestor biserici (o femeie, Iunia
Epistolele pastorale () [Corola-website/Science/308739_a_310068]
-
Pavel nu a scris aceste epistole (1 și 2 Timotei și Țiț). În limba greacă stilul lor și vocabularul folosit șunt foarte diferite de cele folosite de Pavel în epistolele indisputabil autentice, plus că bisericile căror se adresa Pavel în epistolele indisputabil autentice erau comunități charismatice (fiecare credincios contribuia conform darului propriu la funcționarea bisericii), lipsite de conducători, iar femeile aveau sarcini importante în funcționarea acestor biserici (o femeie, Iunia, era considerată de Pavel drept prima între apostoli) în timp ce în epistolele
Epistolele pastorale () [Corola-website/Science/308739_a_310068]
-
epistolele indisputabil autentice erau comunități charismatice (fiecare credincios contribuia conform darului propriu la funcționarea bisericii), lipsite de conducători, iar femeile aveau sarcini importante în funcționarea acestor biserici (o femeie, Iunia, era considerată de Pavel drept prima între apostoli) în timp ce în epistolele pastorale bisericile au episcopi și diaconi (o întreagă ierarhie), iar femeile nu au voie să joace niciun rol în viață acestor comunități bisericești, trebuind să tacă din gură și să asculte de bărbații lor, pentru a păzi astfel Biserică de
Epistolele pastorale () [Corola-website/Science/308739_a_310068]
-
cu „"Metamorfozele"” sale și pe Horațiu cu „"Odele"” sale, precum și pe autorii greci pe care îi studiază. Opera poetică a lui Garcilaso de la Vega, compusă din treizeci și opt de sonete, cinci cântece, o odă în lire, două elegii, o epistolă, trei egloge, șapte cuplete castiliane și trei ode latine, a fost publicată prima dată în 1543, ca apendice la „"Opere"” de Juan Boscán. Creația lirică a lui Garcilaso de la Vega, expresia maximă a Renașterii castiliene, a devenit de la bun început
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
Evangelistul" (în , alfabetizat: Luka, "Louka"; în , "Loukás") este unul dintre cei patru evangheliști, fiind considerat de către tradiția creștină autorul Evangheliei după Luca și a cărții Faptele Apostolilor. Era discipol al lui Pavel din Tars. El este menționat în trei din Epistolele lui Pavel inclusiv în Coloseni unde este descris de apostol ca „prietenul nostru drag, doctorul”. Părinții Bisericii timpurii ca Ieronim și Eusebiu au revendicat că el este autorul Evangheliei după Luca și a cărții Faptele Apostolilor și acesta este punctul
Luca Evanghelistul () [Corola-website/Science/308111_a_309440]
-
Peloponezului), alte surse spun că a murit spânzurat de un copac. Conform altor izvoare ar fi murit de bătrânețe, la 84 ani în Boeotia (în prezent Grecia). Cea mai timpurie menționare a lui, a fost făcută de apostolul Pavel în Epistola către Filimon, versetul 24. El mai este menționat în Coloseni 4:14 și 2 Timotei 4:11, două scrisori atribuite comun lui Pavel. Următorarea menționare timpurie a lui Luca este în Prologul "Anti-Marcionism a Evangheliei după Luca", un document despre
Luca Evanghelistul () [Corola-website/Science/308111_a_309440]
-
cu Iuda, fratele lui Isus. A predicat în zona Feniciei și Asia Mică, ajungând la curtea regelui Avgar al Edessei. A murit străpuns de săgeți, conform tradiției, în anul 65 d.Cr. El ar fi conform tradiției autorul cărții biblice numită Epistola lui Iuda. Conform opiniei critice majoritare, aceasta este o scriere sub nume fals. Unii cercetători o consideră o lucrare pseudonimă scrisă între sfârșitul secolului I și primul sfert al secolului al II-lea, bazându-se pe referirile la apostoli, tradiție
Iuda Tadeul () [Corola-website/Science/307532_a_308861]
-
ridică la o înălțime de 40 m și este dominată în prezent de biserica franciscană Sf.Petru. Portul natural al Yaffei a fost folosit încă din Epoca Bronzului mijlocie . Este menționat pentru prima dată de surse egiptene , între care o epistolă egipteană din preajma anului 1470 î.e.n., în lauda faraonului Thutmose al III-lea care cucerise orașul printr-un șiretlic ce aduce aminte de calul troian (circa 200 de luptători egipteni se ascunseseră în niște coșuri dăruite în cadou guvernatorului canaanit al
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
aici spiritele cele mai alese, al căror talent era descoperit cu o intuiție sigură. Ca scriitor, debutează în anul 1866, în „Foaia societății pentru literatura și cultura română în Bucovina”. Scrie poezii lirice, balade, idila Miron și Florica (1870), satire, epistole, schițe, romanul Mihai Vereanu (1873), piese de teatru, memoriale de călătorii și un volum de memorii intitulat sugestiv Amintiri de la Junimea (1921). Este inițiat în anul 1866, în Loja masonică ieșeană Steaua României, unde primește în anul următor gradele de
Iacob Negruzzi () [Corola-website/Science/306947_a_308276]
-
încearcă să-l apere față de poeții slabi. Reuniți pe munte cu Apollo, ies victorioși din bătălie și protagonistul reușește să se întoarcă acasă. Opera e completată de „"Adjunta al Parnaso"”, în care Pancracio de Roncesvalles îi înmânează lui Cervantes două epistole de la Apollo. Datorită problemelor financiare, teatrul a fost marea vocație a lui Cervantes. De tânăr s-a simțit fascinat de această lume. Din păcate pentru el, succesul lui în acest domeniu a fost unul efemer și nu l-a ajutat
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
fiindu-mi foarte dragă patriia, căci văzând-o în nevoi mai totdeauna. De aceea, să nu rămână netrecute, ca să le afle și fiii miei, viindu-și în dăstoinica vârstă, și să mă pomenească. Ștefan serdar”". Ca și în cazul altor epistole către domnitor, nu a primit nici un răspuns. Curând după aceea moare, manuscrisele sale împrăștiindu-se pe la diverși amatori, de unde sunt recuperate și publicate 20 de ani mai târziu de către istorici, unul câte unul. Ultima încercare de publicare, nereușită, a fost
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
din timpul studiilor sale de la „Colegiul celor patru națiuni” ("Le Collège des Quatre-Nations") din Paris, unde exista o influență jansenistă. El era, de asemenea, interesat de studiul limbilor antice și de teologie (printre altele, el a scris un comentariu la Epistola lui Pavel către romani. După terminarea studiilor de la acest colegiu, el lasă în urmă preocupările teologice și se dedică preocupărilor din domeniul dreptului și din cel al matematicii. Totuși, din studiile sale timpurii, va păstra o tradiție carteziană care, integrată
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
2; "O scriere inedită a lui Simion Bărnuțiu: Istoria filosofiei", ibid., XXIX, 1985, nr.12, p. 2;"“Opera lui Eminescu e credința noastră“”. Un document inedit din 1905 despre influența operei lui Eminescu în Transilvania", ibid., nr.24, p.8; "Epistola ca hermeneutică națională. Pe marginea corespondenței lui George Bariț", ibid., XXXI, 1987, nr.21, p.5; "Simion Bărnuțiu la 1848", ibid., XXXIII, 1989, nr.25, p.8; "Hermeneutica istorică a Discursului lui Simion Bărnuțiu", ibid., Serie nouă, V, 1993, nr.
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
Apostolul Pavel (n. 5 AD, Tars, Cilicia — d. 67, Roma) este, probabil, cel mai influent misionar creștin timpuriu. Este cunoscut de asemenea ca "Pavel apostolul", "Sfântul Pavel" și "Saul din Tars". Scrierile atribuite lui de către biserică (epistolele pauline) formează o parte considerabilă a Noului Testament. Influența asupra gândirii creștine din epistolele atribuite lui a fost semnificativă, în parte datorită faptului că a fost considerat un apostol proeminent al creștinismului în răspândirea Evangheliei prin comunitățile creștine timpurii din
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
este, probabil, cel mai influent misionar creștin timpuriu. Este cunoscut de asemenea ca "Pavel apostolul", "Sfântul Pavel" și "Saul din Tars". Scrierile atribuite lui de către biserică (epistolele pauline) formează o parte considerabilă a Noului Testament. Influența asupra gândirii creștine din epistolele atribuite lui a fost semnificativă, în parte datorită faptului că a fost considerat un apostol proeminent al creștinismului în răspândirea Evangheliei prin comunitățile creștine timpurii din Imperiul Roman. Din aluziile autobiografice din scrisorile sale și din cartea neotestamentară „"Faptele Apostolilor
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
înțeleagă că istoria abia începută trebuie „scrisă” de fiecare generație de creștini „până la venirea Domnului”. Tradiția creștină cea mai veche vorbește de o călătorie misionară a apostolului în Spania, pe care o proiectase mai demult (cf. Rom 15,24.28). Epistolele pastorale 1 și 2 Timotei și Scrisoarea către Tit - oricât de complicat ar părea - presupun o călătorie în Orient. Pavel a fost în Creta (cf. Tit 1,5), în Macedonia (1Tim 1,3), în Alexandria Troadei (cf. 2Tim 4,13
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
spre „eliberare din sclavia stricăciunii, pentru a intra în libertatea slavei fiilor lui Dumnezeu” (cf. Rom 8,21). Alte teme ale teologiei pauline care pot și merită să fie aprofundate sunt: Scrisorile lui Pavel, sau cum mai sunt numite azi, "epistolele pauline": "Indisputabil autentice" "Deuteropauline" (autenticitatea lor este disputată) "Epistolele pastorale" îi sunt și ele tradițional atribuite lui Pavel, deși opinia critică majoritară actuală consideră că ar fi fost scrise sub pseudonim: "Evrei" (atribuită din greșeală) Deși Pavel n-a făcut
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
libertatea slavei fiilor lui Dumnezeu” (cf. Rom 8,21). Alte teme ale teologiei pauline care pot și merită să fie aprofundate sunt: Scrisorile lui Pavel, sau cum mai sunt numite azi, "epistolele pauline": "Indisputabil autentice" "Deuteropauline" (autenticitatea lor este disputată) "Epistolele pastorale" îi sunt și ele tradițional atribuite lui Pavel, deși opinia critică majoritară actuală consideră că ar fi fost scrise sub pseudonim: "Evrei" (atribuită din greșeală) Deși Pavel n-a făcut parte din grupul celor 12 apostoli, cât timp Isus
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]