4,693 matches
-
judecății în „Dreptatea” (1990). Proză scurtă îi apare în suplimentul „Alfa și omega” al „Cotidianului” (1996-1997), în „Zig-zag” ș.a. În prima carte publicată de T., romanul Singurătatea lui Vlad Țepeș, apărut în 1995, se relatează, în scene care depășesc simpla evocare a istoriei, căderea Constantinopolului, sfeștania Curții domnești de la București și înmormântarea la Muntele Athos a capului domnitorului. Altă reconstituire istorică, Ultimul Constantin (2000), sugerează și urmărește analogia dintre Constantin XI Paleolog, ultimul împărat al Bizanțului, și Constantin Brâncoveanu, domn român
TOMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290214_a_291543]
-
lui Constantin I. Creangă, nepoata lui Ion Creangă și sora arhitectului Horia Creangă), dar și a celei paterne, cu evoluții spectaculoase și dramatice povești de familie. Los padres, capitolul despre părinți, va fi dominat de figura tatălui, la a cărui evocare se adaugă, pios, comentarii despre scrierile lui, cu extrase din versuri și traduceri. Ultimele două capitole prezintă copilăria, adolescența și anii studenției bucureștene. Valoarea documentară a paginilor constă în reconstituirea atmosferei social-politice și culturale din preajma primului război mondial, accentuată prin
ŢIMIRAS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290172_a_291501]
-
Maniu, schimbul de sonete bahice cu Mihai Codreanu sau poemele libertine rămase prin arhivele confraților cărora le sunt trimise. T. a publicat și un volum de poezii lirice, Caiet (1938), oferind, indirect, secretul evoluției și al formulei sale scriitoricești. Autorul evocărilor tandre și al romanțelor din ciclurile Cântecele toamnei, Foi îngălbenite și Creionări a înțeles înzestrarea sa modică pe terenul poeziei (lirice) și, în consecință, și-a pus în valoare adevăratul talent. Suspinului minor i-a preferat - semn de inteligență artistică
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
Litere și Filosofie a Universității din Siena (1981-1982), director de studii la École des Hautes Études en Sciences Sociales de la Paris din 1982, când se stabilește în Franța. Debutează în 1948, la „Contemporanul”, iar prima carte, Probleme ale literaturii de evocare istorică, îi apare în 1954. Mai e prezent în „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „România literară” ș.a., precum și în periodice de peste hotare: „Aut aut” (Milano), „Rivista di studi croceani” (Napoli), „Revue d’esthétique” (Paris), „La Quinzaine littéraire” (Paris), „Revue de métaphysique et
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
integrarea criticii în teoria literară. Două studii, Tipicul și esența fenomenelor social-istorice și Transformarea concepției asupra istoriei în opera lui Camil Petrescu. De la „Danton” la „Bălcescu” și „Un om între oameni”, editate în volum sub genericul Probleme ale literaturii de evocare istorică, punând laolaltă drama Ion Vodă cel Cumplit de Laurențiu Fulga, povestirea Dreptul la viață de Eusebiu Camilar și scrierile mai noi ale lui Camil Petrescu, ilustrează aserțiunea că „dezvoltarea unui scriitor pe drumul realismului socialist este determinată, în primul
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
oricărei opere de „reflectare”, raportarea la o realitate preexistentă îl despart nu doar de Croce și în genere de idealiști, ci - cum menționează T. - chiar de o seamă de artiști revoluționari și de teoreticieni marxiști. SCRIERI: Probleme ale literaturii de evocare istorică, București, 1954; E. Lovinescu sau Contradicțiile estetismului, București, 1959; Eseuri, București, 1968; Critică, estetică, filosofie, București, 1972; Experiență, artă, gândire, București, 1977; Georges Lukács. Étapes de sa pensée esthétique, tr. Fernand Bloch, Paris, 1980; Perspective contemporane, București, 1981; Lukács
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
Iancovescu, Barbu Delavrancea, I.L. Caragiale, Al. Macedonski, Nicolae Filipescu, Nicolae Fleva, C. Dobrogeanu-Gherea, G. Panu, M. Eminescu, Titu Maiorescu, P.P. Carp - din planul inițial nerea lizându-se portretul lui Nicolae Blaremberg (dar, în plus, apărând portretul lui Eminescu), unele dintre aceste evocări fiind apoi reluate în capitolul „Opt oameni“, atașat ultimului volum al Bucureștilor de altădată. Către sfârșitul anului 1921 ideea unei cărți memorialistice referitoare la vechiul București prindea însă contur deplin. Într-o corespondență cu cititorii, dintre care, desigur, unii îi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mă zeflemisea pentru ideile ce proferam și pentru că purtam părul mare. De aici un fel de antipatie“55). Este însă, din fericire, singurul portret alcătuit din firimituri de amintiri răutăcioase, izvorât din invidie și neînțelegere, căci valoarea documentară și de evocare a Bucureștilor de altădată constă tocmai, printre altele în portretele colorate, pline de viață care se constituie prin acumulare de detalii, prin anecdotica de bună calitate (reală sau verosimilă) pe care autorul cu dezinvoltură și cu o memorie formidabilă o
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lorga ș.a., romanul cronologic despre vechiul București înfățișând istoria și anecdotica ei într-o manieră mult mai accesibilă celor mai largi cercuri de cititori care, nădăjduim - la această reeditare a cărții lui Bacalbașa - o vor prețui pentru sinceritatea, puterea de evocare, optimismul și încrederea pe care o exprimă în progres. tiberiu avramescu iulie 1986 / februarie 2014 studiu introductiv 33 60. Silvan Iosifescu, Literatura de frontieră, ediția a II-a revăzută, Ed. Enciclopedică Română, București, 1971, p. 70. 61. Înmormântarea lui Constantin
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mă hazardez să sintetizez totul într-o vorbă. Cel cinstit și stăpîn pe judecata sa va deduce singur, după comparații minuțioase. J.-H. Rosny aîné spunea: „Trecutul se deformează cu atît mai mult cu cît recurgem la amintiri. La fiecare evocare adăugăm un element falsificator, care rămîne. Pentru a păstra amintirile, întregi, ar trebui să nu-l evocăm și atunci se sting. N-avem deci de ales între evocarea care le distruge prin deformare și neevocarea care le distruge prin timp
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
deformează cu atît mai mult cu cît recurgem la amintiri. La fiecare evocare adăugăm un element falsificator, care rămîne. Pentru a păstra amintirile, întregi, ar trebui să nu-l evocăm și atunci se sting. N-avem deci de ales între evocarea care le distruge prin deformare și neevocarea care le distruge prin timp”. Ascultîndu-i pe unii și pe alții, sau citindu-i, am verificat de zeci de ori adevărul afirmațiilor scriitorului francez, mai ales cel din fraza că la fiecare evocare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
evocarea care le distruge prin deformare și neevocarea care le distruge prin timp”. Ascultîndu-i pe unii și pe alții, sau citindu-i, am verificat de zeci de ori adevărul afirmațiilor scriitorului francez, mai ales cel din fraza că la fiecare evocare se introduce, pentru a da satisfacție anumitor persoane din auditoriu ori din „publicul” de lectori, „un element falsificator, care rămîne”. Cu excepția prefeței și a cîtorva rînduri din pagina de încheiere, nimic din cartea mea nu se bazează pe „amintiri”. Tot
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care-și ținea curele de vegetarian. După cuvîntul lui Calimandric, care a vorbit de astă dată fără obișnuita fițuică în față, am ascultat banda de magnetofon pe care fuseseră înregistrați, la București, Radu Cârneci și Iulian Antonescu. Mi-a plăcut evocarea istoricului, și mai ales imaginea înaintării printr-o Veneție închipuită a „oamenilor începutului de drum” din cultura băcăuană. Mirajul lor... Nota neplăcută a unor asemenea întîlniri o constituie insistența cu care i se repetă celui pensionat minciuna ocazională că va
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-mă în pace!”, pentru a evita explicațiile care să-l arate cum e: vulnerat pînă în adîncul sufletului. Călătoria fusese comodă: singur în compartiment, reușisem să citesc aproape în întregime cartea pe care o luasem cu mine, o culegere de evocări. Am coborît relaxat, chiar vesel, însă zîmbetul mi s-a șters de pe față imediat ce am văzut-o pe Lucica. Alerga spre mine cu fața scăldată în lacrimi. Lîngă ea, răvășit, hirsut, era Radu, bărbatul său. Nu-mi amintesc care dintre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sînt ale unui muncitor agricol în deplinătatea cuvîntului”. *La intrarea în Parcul Libertății a fost dezvelit un bust al lui Lucrețiu Pătrășcanu, lucrare a sculptorului Vasile Gorduz. Fanfară, detașamente de pionieri, primul secretar, soția celui omagiat. Atent „verificate” în prealabil, evocările n-au avut nici un accent nou, excepție cuvîntul Elenei Pătrășcanu Veakis, ascultată cu încordare de toți cei prezenți, și nu doar din elementară politețe! După terminarea festivității, pe stradă, venind din urmă, un bărbat m-a întrebat dacă am fost
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
poți auzi și în capitala județului: „Unii tovarăși ridică chestiuni personale, ceea ce face ca discuțiile să nu se ridice la un nivel ridicat”. Și: „Eu, ca secretar de organizație, îmi revine sarcina...” și: „Nu sînt subiectivistă, dar cred...” *„- Poezia e evocare și invocare”, am zis eu. „- Cînd e proastă, e revocare”, mi-a replicat actorul Virgiliu Florescu, subliniindu-și replica printr-un gest larg, ca pe scenă. *Un frumos final de cronică: „Nu l-am întîlnit niciodată și de aceea am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
datorez grija mea de a evita superlativele. El mi-a demonstrat că această formă des întrebuințată, a adjectivului, este cea care s-a tocit mai mult, așa încît un adjectiv la gradul pozitiv este totdeauna mai puternic” (G. Oprescu, Amintiri, evocări, EPL, 1968, p. 52). *Nefiind citat în raport, mi-am amintit de următoarea frază ironic-amară dintr-un text de Perpessicius: „Cine are timp să se uite la niște movilițe de soboli, cînd nici munții nu ne mai ajung!” Și-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unora din întîmplările numite, s-a rîs cu poftă, în hohote prelungi: atît oaspeții (unii cunoscuți ca „intelectuali subțiri”: Manolescu, Dana Dumitriu ș.a.), care le auzeau pentru prima dată, cît și noi care le știam. C., căruia genul acesta de evocări îi face o mare plăcere, a apelat la toți cei din „vechea gardă” să dăm drumul amintirilor, dar doi am declinat invitația sa: Sporici, care a declarat că n-are amintiri vesele și cu mine, care la un moment dat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a vedea dacă i se confirmă sau nu anumite pronosticuri. Uricaru, tip de debater efervescent, plonjează imediat în discuții literare și politice, dar cu ochii pe ceas, în limitele unui program cu numeroase puncte de efectuat. Nu are timp de evocări nostalgice, sau poate, fiind mai tînăr, n-are nostalgii. *Mă uit în bibliotecă și încă o dată îmi dau seama că toată știința e aproximativă. Cînd eram tînăr, foloseam cu ușurință, în recenzii și cronici, termenul de exhaustiv. Eu însumi credeam
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
stați la locul vostru, pentru că noi am fost validați în condițiile unei „exigențe sporite”! *„Eu trebuie să vreau ceea ce este important, chiar dacă în față se află sfîrșitul tuturor lucrurilor” (Karl Jaspers, Situația spirituală a timpului, 1931). * Ce extraordinară putere de evocare are vestea morții cuiva! Adineaori mi-a telefonat Lucica, să-mi spună că a murit nașă-mea. Dintr-odată, din amintiri, s-a închegat chipul ei: fața zbîrcită, dar cu pielea încă albă, fină, îngrijită, ochii verzui, mici, iscoditori. Avea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Nu uita: te-am primit numai fiindcă ești bucovinean”, i-ar fi spus Geo Bogza lui Mircea Motrici, care, după două ore de convorbiri cu scriitorul, vrea (îmi zice) să scoată „o carte”. Îl sfătuiesc să scrie mai întîi o evocare, să nu se lungească, să nu se dilueze. Neîndoielnic, prahoveanul Bogza are mistica Bucovinei, pe care eu, născut acolo, n-o am. Pe un exemplar din Cartea Oltului, i-a dat lui M.M. următoarea dedicație: „Dacă Oltul ar fi știut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
le «communisme de caserne»”, scrie „Temps nouveaux” (nr. 38/1988). Formula de „comunism de cazarmă” se potrivește însă și cu situația de la noi. Viața noastră are, din ce în ce mai accentuat, aspectul de cazarmă. Conducerea prin ordine e ceva frecvent și, de asemenea, evocarea consecințelor neîndeplinirii lor. Primul secretar, de pildă, îi amenință cu pușcăria pe primari, pe agronomi, pe zootehnicieni, pe ingineri. Așa procedează și omologii săi din celelalte județe. Leon Popovici, vărul meu, care a fost recent la Udești, îmi spunea că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
naționalismul, latent în fiecare, sufocat multă vreme și acum ridicat la suprafață. Izolați de noi în epoca postbelică, basarabenii reprezintă astăzi o noutate, cea mai reconfortantă la sfîrșitul actualului deceniu. * Mi-a revenit obligația să fac corectura la paginile de evocări „Ateneu - 25”. În timp ce le citeam, m-am uimit cît de tare se aburesc amintirile și cît de capricios se face selecția întîmplărilor din trecut. Fiind vorba de o aniversare, bineînțeles că majoritatea faptelor rememorate sînt din categoria celor convenabile, chiar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o vreme în care, vai, era obiectul deriziunii unor autori de notițe răutăcioase. Așa, barem în treacăt! Nimic, în fine, despre umilința resimțită în postul de corector și revoltele care o însoțeau! Contrariat și indispus, mi-am scos numele din evocarea lui Eugen Uricaru și dintr-un articol al lui Victor Enășoae și nu m-am lăsat poreclit critic într-un text de Cristian Livescu. *Profesorul Liviu Leonte mă întreabă dacă refuzul lui Genoiu de a-i publica articolul despre Valeriu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mă viziteze și pentru a discuta, așa cum scrie textual: „căci vreau să cinstesc memoria mamei Dvs. așa cum se cuvine aici la Fălticeni, orașul copilăriei ei, atât la Galeria oamenilor de seamă 10, cât și ori de câte ori se va ivi prilejul prin evocări duioase despre distinsa noastră poetă”11. Având În vedere sentimentele ce ne leagă, precum și faptul că Dvs. sunteți singurul ce v ați aplecat asupra operei Doinei, preocupare pentru 10 Vasile Toporan nu putea hotărî cu de la sine putere comemorarea Doinei
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]