KorAP: Find »[drukola/base=ezita & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...167 168 169 ...237 >

5,918 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

am fost Peter și cu mine, nu poți să nu crezi că visul tău se va împlini până la urmă, orice s-ar întâmpla. În privința asta amândoi suntem cam idealiști. Și Josephine v-a apropiat și mai mult? Da, desigur, inevitabil. Ezitam să-ți răspund, pentru că, să fiu sinceră, nu știu cum am fi putut fi și mai apropiați. Dragostea noastră nu avea nevoie să fie consolidată. Fetița pare să aibă ochii tăi și parcă văd aici puțin din nasul familiei Winshaw! Crezi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
istorie posibilă. Nu exista un termen fix de predare. Cum am ajuns să primesc această ofertă este, după cum am spus, o poveste lungă și complicată și trebuie să-și aștepte rândul; dar de îndată ce mi s-a făcut oferta, n-am ezitat prea mult s-o accept. Perspectiva unui venit regulat era în sine o ispită prea mare, dar în același timp trebuie să recunosc că nu aveam nici un chef să mă apuc să scriu încă un roman. Părea deci un aranjament

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
a-i ucide. Ceea ce, apropo, cineva ar trebui s-o facă într-o bună zi. — Bine, atunci, să mă exprim altfel... Nu pricep cum de poți spune că nu există pasiune în carte. — Poate că „pasiune“ nu e cuvântul potrivit. Ezită, dar doar o secundă. De fapt, nu acesta a fost cuvântul pe care l-am folosit când am avut prima oară această conversație. Ca să fiu absolut sincer, Michael, am spus că din cartea ta lipsea sexul - sexul a fost cuvântul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
să aveți în vedere că multe dintre aceste animale nu au nici pe departe educația dumneavoastră și se poate spune că se comportă porcește. Pe scurt, sper să nu scăpați caii pe arătură dacă vreunul o face de oaie. Nu ezitați să treceți pe la noi când aveți chef de flecăreală, pentru că eu și nevestele mele suntem întotdeauna bucuroși de oaspeți. Ne e silă și am obosit să stăm închiși aici, unde dihorește ca naiba. Al dumneavoastră cu sinceritate, Claponul Bertie ( Cocoșul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
nu știi mai nimic despre artă, că puterea pe care o ai este nocivă și că afacerile tale sunt probabil extrem de duboioase, nu mi se pare că arăți prea rău. Roddy pufni. — Asta e ceva. — În al doilea rând. Phoebe ezită o clipă, închise ochii, apoi respiră adânc. N-am avut până acum suficient curaj să spun asta cuiva, dar... De-a lungul anilor, mi-am construit, cu mare dificultate o anumită... încredere în mine. Adică în pictura mea. De fapt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
cu celelalte și te întrebi dacă nu s-a rătăcit printre ele, venind dintr-o altă piesă de teatru“. Părea ciudat de adecvată; mi-am dat seama brusc că exact așa mă simțeam față de familia Winshaw. Astă-seară, de exemplu... Shirley ezită, în timp ce în mintea ei prindea contur o hotărâre: — Nu, stați. Făcu un gest autoritar cu mâna. Întoarcei-vă o clipă cu spatele. Kenneth se întoarse și se pomeni privindu-și imaginea într-o oglindă și dincolo de ea, imaginea lui Shirley. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
dacă asta era - care mă pecetluise din nou ca pe un om care trăiește în imaginație, și nu un om de acțiune; condamnat, ca Orfeu, să hoinăresc într-o lume subpământeană a fanteziilor, când eroul meu, Iuri, n-ar fi ezitat să se avânte cutezător spre stele. Câteva cuvinte bine alese, atât ar fi trebuit; și totuși ele nu-mi trecuseră prin cap; mie, un scriitor publicat, pentru numele lui Dumnezeu! În loc de asta, stăteam înțepenit aici, urzind scenarii care de care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
fapta se comisese ori în hol, ori în seră și ori cu pumnalul, ori cu sfeșnicul; dar eu dețineam un avantaj important când a sosit momentul să fie numit ucigașul, pentru că aveam în mână trei cărți revelatoare. În timp ce ceilalți încă ezitau și lansau prognosticuri hazardate, mie mi s-a arătat, încet-încet, soluția: vinovatul nu era desigur altcineva decât eu însumi, profesorul Plum. Imediat ce am înțeles asta, mi-am dat seama că jocul avea premise greșite. Mi se părea incorect ca printr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
foi incitat pe scară. — Domnișoară, spuse Kenneth , nu cumva știți unde e dormitorul meu? Shirley clătină din cap cu tistețe și spuse: Nu, mă tem că nu nu. — O! spuse Kenneth, și se opri. Iertați-mă. Acum o să plec. Shirley ezită, luând o hotărâre. — Nu. Rămâneți. Făcu un gest autoritar cu mâna. Întoarceți-vă cu spatele un minut. Kenneth se întoarse și se pomeni privind în oglindă, în care își vedea propria imagine și dincolo de ea, pe a lui Shirley. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
mi-am luat precauția s-o iau. Adaugă apoi nesiguranța financiară dorinței dovedite a lui McGanny de a se angaja în tranzacții lipsite de scrupule și vei vedea că nu putea refuza generoasa ofertă a Tabithei. Nici măcar n-ar fi ezitat, cum ar fi făcut-o majoritatea bărbaților, față de condiția ciudată pe care a pus-o ea. Îmi aruncă o privire tăioasă. Poți bănui care a fost, desigur... Am ridicat din umeri. — Habar n-am. Findlay își permise un râs sec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
în caracter să te lași cuprins de greața la modă în privința asta. — A, nu e vorba de mine, spuse Henry. Pe noi ne îngrijorează Ministerul de Exterme și Howe, sentimentalul ăla laș care le taie entuziasmul. El e cel care ezită să vândă. — Și ce-o să se întâmple? — Având în vedere ce mi-ai spus, continuă Henry, instalându-se mai adânc în fotoliu, aș spune că DTI a câștigat deocamdată bătălia. Voi propune să trimită pe cineva la Bagdad în următoarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Evident, banii se vor termina dacă va continua să-i cheltuiască în ritmul ăsta: și nu uita că are un vecin foarte bogat. Un vecin bogat și vulnerabil. — Kuweitul? Mark dădu din cap. — Crezi că l-ar invada? — N-ar ezita nici o clipă. Zâmbi în timp ce Henry digera informația. Dar mai e mult până atunci, spuse el. Care e băiatul norocos care va duce vestea bună la Bagdad? — Clark, probabil. Îl cunoști? — Vag. Pare un tip cumsecade. — E cam isteric, ca să fiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
afaceri în câteva rânduri. — Da, o dată sau de două ori. E acum aici. — O, da, puteți fi sigur. Dar îi place să stea retras. De fapt, iau cina cu el diseară. Să-i transmit salutări? — Vă rog, spuse Graham; apoi ezită înainte de a se interesa cu îndrăzneală: E o întâlnire de afaceri, presupun... — Într-un fel, spuse Louis. Aparțineam amândoi unei anumite organizații: un fel de club exclusivist. E legat de chestii tehnice. Ne întâlnim regulat să discutăm probleme de siguranță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
ajungând-o din urmă în momentul în care se căuta în buzunare după cheile de la mașină. Pot să schimb câteva cuvinte cu dumneavoastră? — Desigur. — Nu vreau să vă rețin dacă ați terminat... — Nu contează. Voiați să știți ceva? — Da. Am ezitat. Nu părea o bună tactică de abordare. E adevărat că doctorul Bishop a uitat să-i dea Fionei antibioticele ieri-noapte? — Cine ți-a spus asta? — De aceea erați atât de furioasă azi-dimineață? — Ar fi o idee bună să bem ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Eram cufundat într-un somn adânc. N-a spus nimic și eu n-am întrebat-o de ce venise. Doar am urmat-o pe coridor. Când ne-am apropiat de salon, a spus ceva, dar nu-mi amintesc ce anume. A ezitat o clipă înainte de a deschide ușa și m-a întrebat: — Dormeai adânc, nu? Și când n-am răspuns: Să-ți aduc o ceașcă cu cafea? Și când n-am răspuns: Tare și neagră? Apoi a deschis ușa și m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
vorbească - până când, distrus, reuși să întrebe: — Și pe urmă? Pe urmă nimic, spuse mama lui. A plecat și nici unul din noi nu l-a mai văzut. Și n-am mai avut vești de la el. Când să mai soarbă din ceai, ezită. Doar că... — Da? — A întrebat dacă am putea să-i dăm o fotografie. Îmi amintesc și acum cum te-a descris - „singura urmă pe care am reușit s-o las în acești douăzeci de ani“ - și când am auzit asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
crepusculară. Erau uși pa ambele părți și drept în fața lui, o scară lată de stejar. Văzu lumină pe sub una din ușile din stânga lui și din aceeași direcție se auzeau din când în când glasuri ridicate, purtând o conversație sporadică. După ce ezită câteva clipe, își puse valiza jos, lângă picioarele scării, își dădu la o parte părul ud și ciufulit din ochi și înaintă cu curaj. Ușa ducea într-o cameră de zi mare și veselă, unde un foc de bușteni ardea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
persoane. Am o oarece influență la domnul Eliot. Adevărul este, dacă poți păstra un secret (și în acel moment își coborî glasul, transformându-l în șoaptă), mi s-a spus că e înnebunit după... — Vă referiți la...T.S. Eliot? Michael ezită. Cel care a scris Tărâmul pustiu? Tabitha izbucni într-un râs sclipitor, muzical. — Vai, prostuțule! spuse ea. N-ai aflat? E mort de ani de zile! Se alătură râsului ei, nesigur pe el. — Da, desigur. Sper că nu încerci să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
început lacom, a continuat mai degajat, cu tandrețe. Michael îi simțea părul suflându-i în față și obrazul rece. Se urcă nehotărât, în cabină. — Deci asta e... Te sun diseară. O să ne facem planuri. Era gata să închidă ușa, dar ezită. Părea să-l preocupe ceva. O privi o clipă, apoi spuse: Știi, mi-a venit o idee cu tabloul tău. Mi-l amintesc foarte clar: mă gândeam că dacă ți l-aș descrie și ai găsi schițe mai vechi, ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

carte pentru mâine. Am vrut să-ți transmit cât de mult apreciez strădania pe care ai depus-o În acest scop și istețimea de care ai dat dovadă. Fii convinsă că dragele mele fiice vor fi foarte fericite. Și nu ezita să-mi spui dacă pot face vreodată o favoare unei fete excepționale ca tine. Pupici, Miranda Priestly I-am falsificat numele cu o Înfloritură perfectă (nenumăratele ore de exercițiu sub supravegherea lui Emily, care Îmi explicase cum să fac „a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
să termine ce aveau de făcut și să se ducă În biroul Mirandei. Imediat. Din fericire pentru toată lumea, Helen a venit În câteva secunde Împingând un cărucior plin ochi de haine Înaintea ei și trăgând un altul după ea. A ezitat o clipă În fața ușii franțuzești de la a biroul Mirandei, după care a primit un gest aproape imperceptibil din partea ei și a Început să Împingă cele două rasteluri pe covorul gros. — Asta e tot? Două rasteluri? a Întrebat Miranda, aproape fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

de parcă era zvîcnetul unui motor de mașină. — Eric, auzi ea, trebuie să faci hm-hm. Cum poate fi zum-zum, cînd hm-zum e cu totul altceva? Merse precaut, furișindu-se pe scări, deschise ușa din față, nezăvorîtă, și rămase o clipă pe scară, ezitînd. Albeața cerului o făcu să clipească. Brusc, ziua i se păru flască: mai curînd secătuită, vlăguită decît frumoasă. Simțea deja praful așezîndu-i-se pe buze, gene și la colțurile ochilor... Dar nu dorea să se Întoarcă. Trebuia să-și poarte cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Helen zîmbi. — Ar trebui să primești un comision. O să-i spun Juliei. — Să nu cumva să faci așa ceva! Ideea i se părea stînjenitoare. Dar ea-i bine, nu-i așa? — Da, spuse Helen. Își trăgea haina. O clipă păru că ezită, apoi continuă. Știi, e o recenzie despre ea În Radio Times săptămîna asta. O să-i prezinte cartea la Detectivul din fotoliu. — Așa deci? zise Viv. Ar fi trebuit să-mi spui. În Radio Times! Trebuie să cumpăr un exemplar În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pentru un articol despre fabrică, asta-i tot, pentru unul dintre săptămînalele ilustrate. Asta fac În clipa asta, chestii de felul ăsta. Doamna Alexander a fost amabilă și mi-a arătat fabrica. N-aveam de unde să știu... Pentru prima oară ezită să rînjească. Părea că-și dă seama În cele din urmă ce face la bancul de lucru al lui Duncan și cine e Duncan. — N-aveam de unde să știu c-o să te găsesc aici, Își Încheie Fraser fraza. De cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de lucru al lui Duncan și cine e Duncan. — N-aveam de unde să știu c-o să te găsesc aici, Își Încheie Fraser fraza. De cînd ești aici? — Duncan e la noi de aproape trei ani, zise doamna Alexander, cînd Duncan ezită. Fraser dădu din cap aprobator, notîndu-și acest lucru. — Este unul dintre cei mai capabili muncitori. Duncan, pentru că tu și domnul Fraser sînteți prieteni atît de vechi, de ce nu-i arăți În ce constă munca ta? Domnule Fraser, omul dumneavoastră poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]