5,319 matches
-
momentele alea în care se ciucea o tăcere venită din vremuri îndepărtate și mute și asupra cărora trăirea se putea extinde în voie, ea însăși mută, încremenită. Dar cuvintele se depozitau acolo în acele clipe, deveneau așezarea lacustră de pe mal, fâșia de pământ spălată de ape dintre stuf și buruieniș se umplea de opinii și așteptări, ne împingea forțat și instantaneu pe Armin și pe mine într-o concurență pe care n-o căutaserăm și totuși trebuia să ne-o disputăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sperie, fluturîndu-le cele două coli de hîrtie pe la nas. Delfina moare de nerăbdare să treacă ziua, nu mai are stare, se fîțîie pe taburet, lustruiește de cîteva ori bancul de lucru cu coatele pînă se hotărăște să apuce una din fîșiile de stofă care așteaptă alături gata croite, să o vîre sub brațul mașinii de cusut și să coboare talpa. Zbîîîrrrr, apasă mecanic pedala, urmărind linia tivului, ferindu-și degetele, scoțînd materialul pe partea cealaltă, verificînd rezistența cusăturii. Și acum invers
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tocmai de meseria asta? Uite-așa îi am pe toți la degetul mic, Delfinaș, nu e nevoie să-mi spună nici unul ce vrea, îl fotografiez dintr-o ocheadă, asta ți se potrivește nenicule, și gata, își înfige Tușica foarfecele în fîșia de material, fîșfîșfîșfîș, foarte bine, restul n-au decît să creadă că am luat-o razna, mai bine așa decît să te simți neîmplinită, i se pare. Lungimea întreagă a obiectului, lungimea spatelui, grosimea gîtului, a pieptului, a bustului, a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
său, ar fi pierdere de vreme acum să stăm și să explicăm unor neaveniți ce înseamnă de fapt meseria asta. Și la urma urmei dacă am fi fost niște putori, ce-am fi avut de cîștigat? Netezește cu palmele o fîșie, intră în ea cu foarfeca, fîșfîșfîșfîș, se gîndește la piesele de tipar care zac aruncate pe jos, să le folosească cine vrea, ea are destulă experiență să facă totul după ochi, fîșfîșfîșfîș, verifică mai întîi dacă există defecte de țesătură
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lipsesc geamurile. Să spui că asta e o zonă săracă e cam cum ai spune că Joey Goebbels are dificultăți În a-și găsi Încălțări pe măsură. Blocurile de cinci și șase etaje, cu apartamente sărăcăcioase se Închideau În jurul unei fâșii Înguste, ca spinarea unui crocodil, din pavele Înalte, ca două stânci de granit, legate Între ele doar prin podurile aeriene formate din frânghiile pentru uscat rufe. Puștani tăcuți și morocănoși, fiecare dintre ei având Între buzele subțiri o țigară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
poarta. Apoi am mers Încetișor cu spatele Înapoi În mașină, am cotit pe drumul privat și am rulat pe o pantă lungă, ușoară, prin umbra răcoroasă aruncată de pinii Întuneceați care se Întindeau de o parte și de alta a fâșiei cu pietriș. La lumina zilei, casa lui Six era și mai impresionantă, deși acum puteam să văd că nu era o singură casă, ci erau două, foarte aproape una de cealaltă: case de fermă În stil Wilhelmine, solide și frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Un bărbat de nădejde e cel care refuză să coopereze cu cineva pretinzând că e de la Gestapo. Funcționarul reveni la aparat și Îmi spuse că Bock se afla la un punct de lucru dincolo de marginea zonei Berlinului Mare, pe o fâșie dintre Berlin și Hanovra. — Mai exact, pe sectorul de autostradă dintre Brandenburg și Lehnin. Vă sugerez să contactați biroul local de șantier, situat la doi kilometri pe partea dinspre Brandenburg. Sunt circa 70 de kilometri până acolo. Conduceți până la Potsdam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
lună, care nu știam Încotro mă va duce, dar care, bănuiam, nu mă va Întoarce, măcar pentru o vreme, la locul de plecare, aveam să descopăr, ulterior, cu uimire, o tăietură dintr-un ziar. De foaia tipărită erau capsate câteva fâșii de hârtie pe care erau transcrise vorbe celebre, repetând, mai mult sau mai puțin, același gând. Nietzsche, mai Întâi: „Arta este ceea ce ne este dat pentru ca să nu murim de adevăr”. Apoi, Halldór Laxness, islandezul Încununat cu Nobelul pentru literatură: „Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ambalaj, de culoarea nisipului, pe care artistul scrisese mare, cu creionul, și Încadrase: FIRST CLASS. Eticheta era, de fapt, o porțiune dintr-o bandă de lipit, comunicând cu cele două petice de același tip din josul și din dreapta pătratului, capetele fâșiei care sigilase versoul plicului. Jumătatea de jos a paginii era ocupată de frumoasa caligrafie, În tuș negru și litere de mână: șase rânduri indicând numele și adresa destinatarului. Harta de mari dimensiuni, pliată Înăuntrul plicului, era o copie xerox, alb-negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
purtată într-o lectică. Picoarele cât un lotus de șapte centimetri și jumătate sunt un simbol al prestigiului și clasei. Fata e curioasă. Stă desculță pe un taburet. Se joacă cu degetele de la picioare în grămada de cârpe, ia o fâșie, apoi îi dă drumul jos. Mama amestecă într-un borcan cu terci lipicios de orez. Fata află că terciul va fi folosit ca lipici. Lipici bun, puternic, nu va ceda, zice mama. Nu va lăsa aerul să intre. Mumiile antice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fursecuri de orez triunghiulare, cu unghiile răsucite sub tălpi. Mama încearcă să se concentreze asupra viitorului fetei. Un viitor care va fi mai bun decât al ei. Mama începe să înfașe. Fata o privește cu interes. Mama aplică pasta între fâșiile de cârpă. E o amiază de vară. În fața ferestrei, afară, se cațără clopoței, flori micuțe și roșii, ca picăturile de sânge. În oglinda de toaletă a mamei, fata se vede pe ea însăși, își vede picioarele cum sunt înfășate. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
eroină pe scena vieții. Debutul ei a fost când și-a rupt cârpele care-i înfășau strâns picioarele. Fără răzvrătire, nu există supraviețuire! țipă ea la mitinguri în timpul Revoluției Culturale. Mama e șocată în clipa în care îi arunc înainte fâșiile de cârpă urât mirositoare și îi arăt picioarele. Sunt galben-vineții, umflate și supurând de puroi. Câteva muște se așază pe cârpe. Grămada arată ca un monstru mort, o caracatiță cu o sută de picioare. Îi zic mamei: Dacă încerci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
rolul pe care voiam să-l joc. Mă plictiseam. Așteptarea era prea lungă. M-am săturat să fac curat în culise. M-am săturat de stăpâna mea cu fața de cauciuc, de plângerile ei, de cuvintele lungi și puturoase, ca fâșiile de cârpă cu care se înfașă picioarele. Bunicul a plătit o sumă mare ca să mă scoată din trupă. Dar când luna se îngroapă în troienele adânci de nori, gândurile mele lucrează din nou. Credeam că am aruncat o privire, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de februarie pe Platte, iar ceața rece a nopții plutește deasupra râului, înghețând paiele de pe miriște rămase de toamna trecută care umplu și acum câmpurile vecine. Păsările viguroase, înalte cât un copil, se înghesuie laolaltă, aripă lângă aripă pe această fâșie de râu, pe care au învățat s-o găsească din memorie. Se adună pe râu la sfârșitul iernii așa cum o fac de-o veșnicie, acoperind luncile. În lumina asta, păstrează încă ceva de saurieni - cele mai vechi zburătoare de pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Urmează Ruta Centrală de Zbor, o clepsidră care acoperă continentul. Pornesc din New Mexico, Texas și Mexic, înaintând zilnic sute de kilometri, și cu alte mii de kilometri de străbătut până la cuiburile din amintirea lor. Timp de câteva săptămâni, această fâșie de râu adăpostește cârdul lung de câțiva kilometri. Apoi, la începutul primăverii, păsările se înalță și pornesc la drum, ghidându-se după simțurile lor până în Saskatchewan, Alaska sau și mai departe. Zborul de anul acesta a existat dintotdeauna. Cumva, păsările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
filmat cu o cameră de mână și montat ciudat. Cineva pierduse controlul mașinii chiar în fața lui Mark. Nu avusese cum să frâneze, din cauza celui din spate. Anchetatorii o lămuriră că, foarte probabil, cele trei vehicule se intersectaseră întâmplător pe o fâșie pustie de șosea de țară, în noaptea unei zile de lucru, cel puțin una dintre ele mergând cu o sută douăzeci și opt de kilometri la oră. Îi arătară că Mark intra într-o categorie cu risc crescut: bărbat sub treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
indiciu. În mai, își găsesc cuiburile abandonate cu un an în urmă. Primăvara se așterne spre zona arctică în strigătele lor străvechi. O pereche care-și făcuse cuibul lângă șosea în noaptea accidentului, aproape de mașina răsturnată, se îndreaptă spre o fâșie izolată de pământ de pe coasta Alaskăi, pe Kotzebue Sound. Pe măsură ce se apropie de cuibul lor, în creierul lor se activează un întrerupător sezonier. Devin fioros de posesivi teritorial. Își atacă până și propriul pui derutat, cel pe care-l îngrijiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
niște fortărețe. Găsi Kearney - cu 25.000 de locuitori, era cea de-a cincea așezare ca mărime din stat - în punctul cel mai sudic al cotului râului Platte, chircit din cauza spațiului prea deschis. La nord și la vest, Gangplank, o fâșie vastă de sedimente erodate, se întinde în locul a ceea ce a fost, în urmă cu o sută de milioane de ani, fundul unui mare ocean... Inginerii militari ce au participat la expediția din 1820 condusă de maiorul Stephen Long au numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ai aflat azi de la băiatul tău cu probleme de recunoaștere? El se întinse pe spate pe patul închiriat, închise ochii și-și lipi de obraz încălțătorul ăla de pantofi care trecea drept telefon. — Între el și disoluție e doar o fâșie subțire de tablă. Doar dacă mă uit la el, tot ceea ce-mi închipui că știu despre conștiință se risipește în aer. Conversația își schimbă direcția; Weber avu dificultăți în a o urma. Întrebă cum era vremea în Chickadee Way
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și șapte de grade umede înainte de ora prânzului. Și totuși Mark se îmbrăcase cu jeanșii lui negri, lungi. Nu se putea obișnui cu cicatricele de pe picioare și nu voia ca lumea să-și închipuie că așa arăta el cu adevărat. Fâșia de șosea sclipitoare părea aproape lipsită de orice formă: pășuni tivite cu rogoz și câmpuri ierboase, ici-colo câte un indicator sau un arbust și intersecții botezate doar cu numere. Dar Karin opri mașina la doar zece metri de locul accidentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pune mâna pe bucăți strategice de teren și putem încerca să blocăm orice achiziție importantă a celeilalte tabere. Niciodată nu i-am putea învinge la o licitație publică, bineînțeles. Dar dacă ne-am asigura câteva puncte esențiale, câte o mică fâșie în zonele cele mai probabile, înainte ca războiul ofertelor să înceapă... Trebuie să fie Farview. Undeva pe lângă Farview. Cel mai bun pământ neexploatat de lângă Kearney. Numele orașului lui Mark o smulse din reverie. —Ca de obicei, păsările suferă, afirmă solemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
suficient de multe ca să justifice un drum afară din oraș, ca să scape de ele. Atunci își iau toți trei binocluri, vreo două navete de bere, niște cârnați și un sac plin cu rozătoarele congelate și se îndreaptă spre o mică fâșie de prerie necultivată, de lângă South Loup. Construiesc o mică piramidă de veverițe pe câmp, își instalează tabăra la o sută de metri depărtare și așteaptă venirea condorilor. Rupp se dă în vânt după astfel de chestii, ar sta toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ei. —Daniel, îi șoptise ea la ureche, în întuneric. Danny? Poate că ar trebui să ne gândim la ceva mic. Ceva nou. Ceva care să fie câte puțin din noi amândoi. Îi atinsese gura și-l văzuse zâmbind într-o fâșie de lumină argintie a lunii. Gata să vină oriunde ar fi avut ea nevoie. Nu rosti nici o obiecție cu voce tare, dar ceva nu era în regulă cu un mușchi minuscul de pe buza lui de sus, care spunea: Fără copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cum o să iasă-n față, dacă emisiunea nu arată nici măcar locul care trebuie? Acuma, se uită toți la el de parc-ar fi scăpat de la nebuni. Dar se mută la locul corect, în loc să insiste. Îl filmează mergând pe mica lui fâșie, ceea ce e o țicneală, dacă stai să te gândești, din moment ce în noaptea aia nu prea era în stare să meargă. Dar ce vrei acuma, Hollywood. E cald și uscat - vreme de haină ușoară, cu vânt jucăuș și toate câmpurile culese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în față. Există un gard de șipci scunde, ascuțite la capăt, dincolo și dincoace e beton, câteodată dincoace mai e și puțină iarbă. Ce e dincoace se numește grădinița din fața casei. Și în lungul blocului nostru, acasă, se întindea o fâșie îngustă de pământ pe care creștea iarbă. Înspre stradă, era mărginită de un șir de tufișuri. Tufișurile creșteau dezordonat și se făceau tot mai înalte, încât de două ori pe an erau tunse și aduse la aceeași înălțime. Pe fâșia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]