4,829 matches
-
care numai în Iisus Hristos știm că s-a petrecut. În catolicism viața mistică n-are o temelie doctrinară clară și sigură. După Dionisie Areopagitul și Sf. Grigorie Palama ființa dumnezeiască rămâne ascunsă și inaccesibilă. Numai manifestările ei iradiază spre făptură și numai de ele se poate aceasta împărtăși. Una dintre ele este harul dumnezeiesc, văzut de la o anumită înălțime ca lumină. Dar harul izvorăște din ființa dumnezeiască, nu e creat; el este în raport cu ființa dumnezeiască, cum e cugetarea și iubirea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dincolo de suflet. Dacă interpretăm bine cuvintele de mai sus și altele asemenea, între acest eu profund și inteligența supranaturalizată există următoarea trăsătură de conciliere: inteligența în înălțarea ce-o încearcă sub forța harului dumnezeiesc transcende psihologicul, ajunge până la intersecția între făptură și Dumnezeu, temelia ei, pe care ea o vede acum lămurit. Iar la această intersecție este însăși rădăcina eului, scăldată și deci întreținută de puterea dumnezeiască. Astfel îl vedem pe același Nichifor Crainic, care s-a pronunțat atât de des
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu e creator decât în libertatea spiritului, și nimeni nu creează fără dragoste. Ceea ce numim în logică omenească necesitatea legilor universului nu e decât un mod imanent de a înțelege libertatea transcendentă a spiritului creator, care își imprimă cugetarea în făptură; și ceea ce numim finalitatea lumii nu e altceva decât dragostea divină, care o îmbrățișează precum artistul își îmbrățișează opera și îi poartă de grijă. Și cum pe artist îl mâhnește adânc desfigurarea sau greșita interpretare a operei sale, tot astfel
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu e altceva decât dragostea divină, care o îmbrățișează precum artistul își îmbrățișează opera și îi poartă de grijă. Și cum pe artist îl mâhnește adânc desfigurarea sau greșita interpretare a operei sale, tot astfel pe Creatorul divin îl mâhnește făptura care, abătută de la destinația ei, provoacă turburare și nefericire în armonia universului creat. După revelația creștină, păcatul sau răul din lume nu e un principiu subzistent în Creator, ci un accident apărut în limitele creaturii din propria ei libertate de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
unice, în care se asociază cele două naturi, Dumnezeu nu e numai în afară de cosmos, dar și înlăuntrul lui, iar cosmosul participă astfel, cu natura lui proprie, la viața dumnezeiască. În creștinism, răul nu se suprimă radical, ci în măsura în care omul, ca făptură liberă, se asociază la lucrarea lui Dumnezeu în lume. Recunoașterea lumii în Iisus Hristos înseamnă recrearea ei în har. De obicei, rolul Mântuitorului în lume se înțelege fragmentar, ca un episod istoric, punctat de apariția prin întrupare și de dispariția
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dumnezeu, el e în lume ca principiu de viață veșnică al ei. Dragostea lui Dumnezeu pentru lume e Iisus Hristos, care „întru ale sale a venit”, adică în opera ce trăiește prin el; iar lumea prin Iisus Hristos se recunoaște făptură a lui Dumnezeu. Numele lui e înscris în cosmos de la începutul până la sfârșitul veacului, iar destinul lumii e înconjurat de aureola slavei lui. Sensul vieții, pe care îl caută cugetătorul, se descoperă în Iisus Hristos. El este, cum zice Pavel
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Căci nimeni n-ar putea depăși universul în spirit decât situându-se dincolo de marginile lui în perspectiva gândirii divine. Din lăuntrul lumii, care ne copleșește, nu putem evada în sensul ei divin decât numai dacă știm aprioric că ea e făptura lui Dumnezeu. Din afara ei însă, înțelesul i se luminează ca fața lunii bătută de dogoarea soarelui. Spre deosebire de toate religiile și filosofiile pământului, Iisus Hristos a adus omului acest dar îndoit, de a-l ridica dintr-o dată deasupra universului pentru a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
creștină: chip și asemănare. Omul e chipul real al lui Dumnezeu prin creația divină, dar omul e asemănarea posibilă a lui Dumnezeu. Nu atârnă de om să poarte chipul lui Dumnezeu sau nu, fiindcă acest chip e un dat în făptura lui, în structura lui spirituală, prin care se deosebește de toate celelalte creaturi. Dar atârnă de el să se asemene sau nu cu Dumnezeu, și această posibilitate stă în libertatea voinței lui, care are în față modelul de perfecțiune morală
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
teologiei. Teologia face o primă distincție în conceptul de natură, deosebind o natură necreată, care e natura lui Dumnezeu, și o natură creată, care e natura lumii. În acest al doilea înțeles, termenul de natură e identic cu acela de făptură sau de creatură. Și atunci, prin natură, în sens obișnuit, se înțelege totalitatea făpturilor lui Dumnezeu, adică mineralul, planta, animalul, omul și îngerul, cu alte cuvinte: universul celor văzute și al celor nevăzute. Să observăm că în această ierarhie a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care e natura lui Dumnezeu, și o natură creată, care e natura lumii. În acest al doilea înțeles, termenul de natură e identic cu acela de făptură sau de creatură. Și atunci, prin natură, în sens obișnuit, se înțelege totalitatea făpturilor lui Dumnezeu, adică mineralul, planta, animalul, omul și îngerul, cu alte cuvinte: universul celor văzute și al celor nevăzute. Să observăm că în această ierarhie a naturii create, ierarhie care nu e numai de grad, dar și de esență, fiindcă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de spirit, cultura nu intră. Ea e, prin urmare, altceva decât natura! Natura e creația lui Dumnezeu; cultura e creația spiritului omenesc. Nici minereul, nici planta, nici animalul și nici îngerul nu creează cultură. Numai omul. În scara cosmică a făpturii, cultura e deci un atribut specific al omului. Omul însuși e natură, dar natură materială și spirituală totdeodată și, prin această dualitate, înzestrat cu privilegiul unic de a fi microcosmos în marele cosmos al lui Dumnezeu, adică de a rezuma
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e rostită ca o poruncă și ca o disciplină a întregii vieți omenești: „Ori de mâncați, ori de beți, ori altceva de faceți, în numele meu să-l faceți!” Și dacă însăși activitățile fiziologice, care nu disting pe om de celelalte făpturi, sunt supuse acestei discipline dumnezeiești, cu atât mai mult activitățile superioare, prin care spiritul se afirmă biruitor al naturii. Din raportul genetic dintre religie și cultură se desfac, în chip logic, acele consecințe, pe care le numim răspunderi morale pe seama
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
divine dăruit primilor oameni și păstrat din ce în ce mai obscur în spiritul urmașilor lor. Chiar atunci când, după doctrina teologică, monoteismul primar evoluează degenerescent în politeism, chiar atunci când omul, pierzând legătura cu adevăratul Dumnezeu, îi caută urmele în creație și-l confundă cu făpturile, religia și cultura continuă să trăiască în aceeași simbioză, unite în același caracter sacral. Am putea spune că nu există decât o singură formă de religie degenerată de monoteismul primar și anume: panteismul. Căci ce înseamnă oare divinizarea fenomenelor naturale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
decât o singură formă de religie degenerată de monoteismul primar și anume: panteismul. Căci ce înseamnă oare divinizarea fenomenelor naturale, divinizarea mineralelor, a plantelor, a animalelor, din care au ieșit mitologia naturistă, fetișismul, animismul și magia, decât confundarea supranaturalului cu făpturile? E un proces de degradare a ideii divine din transcendent în imanent, fragmentând-o și localizând-o în diferite lucruri, personificate și simbolizate apoi de puterea fanteziei, cu nimb divin. La temelia tuturor formelor de politeism stă un substrat de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
reprezintă. Dar aceste imagini, de obicei statui, sunt plăsmuiri culturale. Venerându-lc ca atare și identificând în ele puteri supranaturale, avem astfel un proces de divinizare a culturii. Cu alte cuvinte, în mișcarea sentimentului religios se produce următoarea deviație: de la idolatrizarea făpturilor din natură la idolatrizarea plăsmuirilor de artă. Divinizarea culturii e un fenomen cunoscut îndeosebi de religia Eladei. Antropomorfică prin excelență și plasticizată prin capodoperele artistice ale inegalatului geniu grec, religia Eladei sfârșește prin absorbirea totală în frumusețea artei. Istoricii antichității
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Fenomenul de absorbire și de identificare a puterii supranaturale în însuși simbolul ci material e, în fond, același și aici ca și în religia greacă. Și e o dovadă înduioșătoare că omul, regele creației, poate cădea și mai jos decât făpturile naturii, și anume: sub propriile sale făpturi. Forme de divinizare a culturii, analoage cu cele grecești. Întâlnim și în epoca modernă. Astfel pot fi considerate umanismul neopăgân, estetismul cu pretenții de a înlocui religia, științismul sau fiiosofismul, când manifestă aceleași
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
puterii supranaturale în însuși simbolul ci material e, în fond, același și aici ca și în religia greacă. Și e o dovadă înduioșătoare că omul, regele creației, poate cădea și mai jos decât făpturile naturii, și anume: sub propriile sale făpturi. Forme de divinizare a culturii, analoage cu cele grecești. Întâlnim și în epoca modernă. Astfel pot fi considerate umanismul neopăgân, estetismul cu pretenții de a înlocui religia, științismul sau fiiosofismul, când manifestă aceleași tendințe, mașinismul care vrea să ridice uzina
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e vorba de cercetarea științifică a savantului sau de speculația rațională a filosofului; la dreptatea dumnezeiască, dacă e vorba de normele juridice ale legislatorului. în creștinism este exclusă o divinizare a culturii în felul prăbușirii omului păgân sub propriile sale făpturi. Dar din moment ce există cultură, zămislirea ei se orânduiește după modul divan de a lucra,ceea ce e cu totul altceva decât divinizarea culturii. Să ne gândim ce se petrece cu religia în cazul absorbirii ei în cultura divinizată. Cultura e prin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a cunoscut din cauza păcatului, care a întunecat chipul lui Dumnezeu în om, fără să-l distrugă. Cu alte cuvinte în rațiunea umană a continuat să pâlpâie o lumină de înțelegere fie și numai dibuită, a înțelepciunii divine, ghicită dincolo de aparențele făpturilor. Prezența lui Dumnezeu în lume, prezență de imensitate, cu expresia Fericitului Augustin și posibilitatea rațiunii omenești de a primi impulsuri spre adevărul divin, ne îndreptățesc să vorbim de revelația naturală ia neamurile păgâne, care n-au fost părăsite cu totul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
suspin negrăit și acel dor statornic după puterea care îi lipsea omenirii de a face binele, pe care totuși îl înțelegea și îl voia, despre care vorbește Pavel către Romani, cap. VIII. Fondul acesta de nădejde suspinată și obscură, a făpturii aflate sub păcat, îl numește Tertulian anima naturaliter christiana, care nu e altceva decât formula revelației naturale. Geniile lumii păgâne i-au dat un rost mai mult sau mai puțin luminos în măsura în care operele lor vădesc apropieri de învățătura Logosului întrupat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în viața intelectuală a ortodoxiei. Ori de unde vine o lumină naturală a spiritului omenesc să confirme Adevărul. Binele și Frumosul revelat de Biserică, această lumină e socotită ca un bun obștesc dăruit prin misterioasele căi, prin care Dumnezeu lucrează asupra făpturii sale. Sub semnul acestei înalte și imense înțelegeri, lamura filosofiei. a științei și a poesici antice a fost asimilată în corpul culturii ortodoxe. A fost afirmat cu tărie și curentul contrar, de negație totală a culturii profane, din grija superbă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
adevărul revelat, ipotezele în chestiune, demascate apoi și respinse de știința exactă, nu rămân mai puțin caricaturile diabolice ale afirmației biblice. Căci în toată cultura modernă nu este altă caricaturizare mai demonică decât aceea de a prezenta pe om, din făptură a lui Dumnezeu, fiu natural al maimuței, pentru a justifica toate formele ateismului și ale decadenței spirituale. Din câmpul filosofiei, negația cea mai caracteristică o reprezintă pseudoreligia inventată de Auguste Comte în numele pozitivismului. Cultul Pământului și al Umanității, organizat după
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și tranșantă între natură și artă, deosebire care nu e lipsită de justețe; dar concluzia la care ajunge este încă o inovație, adică o nouă amputare și anume: eliminarea frumuseților naturale din domeniul preocupărilor estetice. Pentru teologie însă, natura, adică făptura lui Dumnezeu, e frumoasă în mod real și obiectiv. Ea e oglinda în care se răsfrânge strălucirea de dincolo de lume a Creatorului. Ca atare, ideea ei e strâns legată de ideea frumosului în sine sau a frumosului transcendent. Cu alte
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mijloc, ci un scop. Iar înjosirea ca scop e ceea ce se numește cu alt termen: perversitate. Spiritul caricatural e spiritul pervers care, contrar umilinței creștine, dezintegrează pe om din ordinea harică a demnității și l doboară mai prejos de celelalte făpturi, în locul sacrelor forme ale vieții religioase, el îi pune în față simulacre cu puterea de a-l iluziona și a-l face să nu vadă neantul către care e dus. Adam nu s-a putut înjosi decât dându-se pradă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sufletești, a celor trei mișcări ce stau la baza cunoașterii. În natura inefabilă a frumosului transcendent lucrează marea putere de atracție, prin care stau minunata ordine ierarhică și unitatea în varietatea cosmosului. Din pricina acestei atracții irezistibile, ce se exercită asupra făpturilor mișcându-le spre cauza lor divină, frumosul se numește pe grecește kalos, adică puterea care cheamă. Dionisie îl derivă din verbul kaleo = eu chem. Divina dragoste a frumuseții transcendente e astfel nu numai un reflex de strălucire a luminii de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]