6,230 matches
-
confesională de marcă, Sylvia Plath. Psihoterapeuții îi recomandă lui Lowell să își amintească cât mai multe lucruri din copilărie, oricât de traumatice sau de jenante ar fi, să le consemneze ca o formă de tratament. Combinația între rememorare și jocul fanteziei și imaginației ce sunt stârnite prin procese de asociație liberă între lucruri reale și altele mai puțin reale, în care dezlănțuirea, dar și manipularea și controlul limbajului sunt esențiale, au dus spre ceea ce a devenit volumul de poezii definitoriu pentru
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
îl distinge, totuși, anunțând producțiile viitoare, este - observată încă de E. Lovinescu - „o facilitate aproape prodigioasă de a se exprima în comparații și imagini” care, adaugă criticul, „se anulează tocmai prin acumulare”. Or, acest imagism, de pe acum abundent, atestă o fantezie asociativă extrem de mobilă, cu îndrăzneli „moderniste” în linia unui Adrian Maniu, prelucrând abil sinestezia simbolistă și forțând, în sens pre-avangardist, apropierea unor elemente relativ distanțate. Dacă numeroase metafore in praesentia precum „mantaua mâhnirilor sfâșiate”, „roțile deșertăciunii”, „păsările tristeții” ori „vata
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
expresie. Înfățișările feerice ori sumbre ale metropolei moderne (în ocurență, Parisul) interferează insolit cu „oaze” naturale, descoperite cu încântare în miezul agitației urbane sau reactualizate de depozitul mereu viu al memoriei locurilor natale. Notația „reportericească” coabitează cu jocurile libere ale fanteziei ce justifică din plin atributul lovinescian de „miliardar de imagini” acordat autorului. Evenimentul cotidian „brut” e canalizat adesea spre tiparele solemne ale imnului, descripția e deviată către confesiune, într-un necontenit du-te-vino conferind ansamblului un particular dinamism ce e, de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nu mai trebuie căutat în coerența mai mult sau mai puțin rigidă a „ideii” sau a evenimentului ca referent precis, interpretat eventual într-o ordine alegorică, ci în fervoarea trăirii plurale a semnelor lumii, mobilizate într-un perpetuum mobile al fanteziei, ce le descompune și recompune în structuri insolite în virtutea voinței de eliberare din orice tipar, de deschidere spre o totalitate a cosmosului, - nu contemplată de la distanță, ci implicând subiectul producător, devenit agent dinamic. „Revelația” vizată (despre care vorbesc de atâtea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
odă” - erau calificativele date, bunăoară, de Pompiliu Constantinescu în recenzia sa, - și ele numesc cu justețe trăsăturile fundamentale ale acestei poezii. „Incantația” e pentru Voronca sinonimul stării de exaltare, de frenezie a imaginației, provocată aici de sentimentul iubirii, explozie a fanteziei spre toate punctele cardinale, într-o rețea extrem de ramificată de echivalențe, adeseori de o mare strălucire: atmosferă cvasihalucinatorie, sugerată în același regim al interferențelor și comunicării osmotice dintre eu și univers și susținută substanțial de muzica, nu o dată rafinat armonizată
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Deschid atlasul La altă țară Aceeași te află Gândul sprinten Și eu te port cum o calfă Își duce meșteșugul pretutindeni — nu mai este cel frapant-modernist, purtând reliefurile noii civilizații, ci unul al naturii eterne, ce se oferă privirii și fanteziei cu o prospețime originară. Este, înscrisă în registrul magiei muzicale a verbului, lumea din Plante și animale ori, înaintea ei, a imnurilor și odelor elementare din Ulise. Încât ne aflăm iarăși în interiorul unei serii de amețitoare, feerice variațiuni pe tema
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
suntem. Și ce bine Ne simțim. O adiere calmă ne duce pe alte maluri Din plante întâlnim numai aroma. Numai zumzetul suav din albine. (Au fost oameni) Diferența față de scrierile anterioare se vede imediat. Baroc-manieristele jocuri de artificii ale unei fantezii atrase de eternul spectacol al metamorfozelor lumii, de „arta combinatorie” a „alchimiei verbului” aproape că au dispărut. În locul lor, ni se propune un fel de „vis treaz”, în care - cum spune Ion Biberi - „ansamblul faptelor exterioare” apare convertit „sub imboldul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
confesează capătă, la rândul său o valoare simbolică. Ceea ce înfățișează, în fond, aceste pagini este, ca să spunem așa, poezia în act: în fața realității celei mai comune, descrise uneori la modul „reportericesc” (v. Pe cine căutați? sau Obrazul de cretă), o fantezie în permanentă stare de productivitate vine să scoată obiectele din tiparele lor „normale”, le introduce într-un lanț relațional insolit, într-o dinamică a imaginarului vizând metamorfoza, în sensul restructurării lumii ca realitate originară, sărbătoresc-paradisiacă: “înțelegere generoasă și împărtășire din
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
prodigioasă de a se exprima în comparații și imagini” care, „se anulează tocmai prin acumulare”. Se poate spune deci că sămânța ideilor avangardiste în materie de „construcție nouă” a imaginii cade pe un sol oarecum pregătit și fertil, găsind o fantezie mobilă, dispusă să se exerseze cât mai spectaculos, în direcția „neprevăzutului” și „noutății” „asocierilor de idei și de obiecte”. Când însuși programul avangardei se va întemeia din rațiuni de dinamizare a viziunii, de sfidare a retoricii tradiționale și de aliniere
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sunt copitele căprioarelor scrise în munți oglinzi cu piatră vânătă ca frunza viței oglinzi adolescente ca frunți... Succesiv, reveria concentrează în spațiul oglinzii imagini ale naturii luxuriante („am văzut încolăcindu-se în voi frunzele șerpii”) coabitând cu suave proiecții ale fanteziei (“în argint se iveau îngerii și cerbii”), elemente caracteristice toposului sărbătorii („oglinzi ca gâtul femeilor la bal // în inel cântecele dorm ferecate”), dar și al rememorărilor elegiace („oglinzi ca săli de așteptare cu reveniri / cu rămasul bun al emigrantului al
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
crâmpeie, neintegrate într-un tot”) vizează realul caracter centrifugal al multora dintre versuri: stăpânit de patima „imagismului”, poetul face aproape în fiecare metaforă, comparație etc., un pretext de noi asocieri, creîndu-și noi puncte de gravitație, ca în virtutea unei inerții a fanteziei în expansiune. De aici, adeseori, și în ciuda frapantei noutăți a imaginilor considerate în ele însele, și senzația de diluare a discursului, de monotonie provocată de reiterarea oarecum mecanică a procedeelor retorice utilizate pentru relativa structurare a textului. Dacă adăugăm superficialitatea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Voronca e mai puțin un explorator al spațiului propriu-zis oniric, al subteranelor obscure ale inconștientului. Regimul său imaginar e mai degrabă diurn, deschis, cum am văzut, spre feeric și sărbătoresc, între repere ce nu eludează referința „realistă”, oricâte straturi ale fanteziei ar acoperi-o. Abia în Patmos ajunge de fapt în pragul vizionarismului oniric, ce substituie în mare măsură freneziei de „operator al limbajului” ambiguitatea specifică a unor stări de spirit aliind angoasa, stranietatea programaticului „depaysement”, cu reveria totalizantă. La întrebările
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Centru!), s-ar fi dobândit o victorie decisivă împotriva monotoniei etnice, pe care mai încercase s-o doboare internaționalismul proletar. Rămâne obscură sintagma monotonie etnică, ea inducând ideea că pe glob ar fi o singură "etnie", ceea ce e de domeniul fanteziei. Ne luminăm aflând că respingerea etnicităților se face în favoarea multiculturalismului, care ar fi, totuși, imposibil fără existența diversităților etnice. Credința e că multiculturalismul ar putea elimina multietnicismul, producând saltul într-un melanj etnic, religios, sexual și stilistic. Aceasta e ținta
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
este coroborat cu eliminarea fundamentului. Se pare, însă, că lucrurile sunt destul de încurcate, fiindcă un alt filosof al postmodernității, Michel Foucault, găsea precar conceptul de postistorie, iar Fukuyama i-a înțeles ridicolul și a renunțat la el86. Zice Foucault: "Marea fantezie a unui sfârșit al Istoriei este utopia gândirilor cauzale, așa cum visul originilor era utopia gândirilor clasificatoare"87. Dacă ne gândim bine, metafizica, pornind de la fundament, este o gândire cauzală. Deci ideea sfârșitului istoriei e de sorginte hegeliană, Hegel, prevăzând, de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
să admită, ca Eminescu al Glossei, că toate-s vechi și nouă toate, acesta fiind marele paradox al eternei reîntoarceri. Luăm, într-adevăr, măștile din muzeul umanității, dar nu există rotire fără un centru, încât dispariția oricărui centru este o fantezie a postmoderniștilor. Ei ar putea avea dreptate în măsura în care Dumnezeu nu pretinde a fi un Centru, cu atât mai puțin un centru al acestei lumi, dat fiind că nu e prezent decât prin energiile divine create. Spre a transborda aceste dificultăți
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
desființeaz]. Dar, pentru c] perspectivele asupra naturii umane asociate ei sunt considerate, în general, „științifice”, este destul de important ca noi s] evalu]m poziția acestor vederi și s] le punem în relație cu întreb]rile noastre despre originea eticii. iv. Fantezii dualiste Aceste întreb]ri au început s] devin] pregnante din momentul când s-a considerat general valabil c] specia noastr] a luat naștere din altele, pe care le numim simplu „animale”. În cultura noastr], barieră speciilor mai este privit] în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din spațiul terestru. De atunci Înainte, spațiul pământean nu mai putea fi imaginat și reconfigurat afectiv decât cu mijloacele geografiei simbolice. Pe măsură ce ne apropiem de zilele noastre, observăm că gestiunea imaginară a spațiului terestru se face din ce În ce mai rar cu mijloacele fanteziei (cu mici excepții de genul monstrului din Loch Ness sau a lui Yeti, omul zăpezilor din Himalaya), locul acesteia fiind ocupat de reprezentările aparent mai „raționale” (În fond, tot atât de imaginative) ale ideologiei. Pentru geografia imaginară din romanele lui Jules Verne
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
uneori chiar și animalele de pe lângă casă. Bisericile de lemn din munți atrag și ele atenția lui Jókai, prin arta lor naivă și ciudată În ochii scriitorului maghiar. Acesta descrie, vizibil impresionat, pereții pictați cu imaginea unor „sfinți diformi”, pe care „fantezia monstruoasă a unor artiști țărani i-a Îmbrăcat În mantii roșii și În cizme cu pinteni”. Din aceeași imagistică terifiantă reține alegoria Morții, purtând În mâinile sale un rege, un cerșetor și un preot, sau sfinții printre care se află
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
puteau găsi un adăpost onorabil În alte contexte narative. După cum au arătat reputați cercetători, cum ar fi Edward Said sau Larry Wolff, Orientul secolului al XIX-lea a jucat rolul unui loc privilegiat al imaginației, În care erau proiectate, nestânjenit, fanteziile sexuale ale occidentalilor. În acest spațiu, restricțiile menite să cenzureze manifestările erotice În societatea civilizată de acasă puteau fi suspendate fără nici o reținere, atât de călătorul care profita de o sclavă sau țărăncuță Întâlnită În drum, cât și de cititorul
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
firesc; prin trecerea Într-o altă vârstă și, implicit, cu o nuntă. Întreaga construcție epică a basmului se află deci orientată spre motivarea acestui act. Pentru a accentua puterea destinului, basmul recurge deseori la elemente spectaculoase, care ies dintr-o fantezie debordantă. Acest gen de narațiuni extrem de răspândite speculează la maximum fabulosul, capacitatea de invenție, fantezia proprie creatorilor basmelor. Căsătoria constituie baza ideologică pentru relațiile sociale și sexuale, transformându-le, prin restructurarea identităților și a acțiunii sociale. Datorită semnificației sale culturale
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
a basmului se află deci orientată spre motivarea acestui act. Pentru a accentua puterea destinului, basmul recurge deseori la elemente spectaculoase, care ies dintr-o fantezie debordantă. Acest gen de narațiuni extrem de răspândite speculează la maximum fabulosul, capacitatea de invenție, fantezia proprie creatorilor basmelor. Căsătoria constituie baza ideologică pentru relațiile sociale și sexuale, transformându-le, prin restructurarea identităților și a acțiunii sociale. Datorită semnificației sale culturale, nunta momentul realizării publice a unei căsătorii este bine pusă În evidență. Basmul Făt-Frumos cu
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
al XIV lea, regele a declarat sărbătoare națională și a închinat regatul Fecioarei Maria, dând naștere, așa cum numește Alexandre Yali Haran„cristomimetismului“ imaginii viitorului suveran. Într-o epocă în care mai erau încă arse pe rug vrăjitoarele și în care fantezia, isteria fanatismului religios și fervoarea religioasă dădeau naștere superstițiilor sau poveștilor, paralelismul dintre nașterea lui Isus și cea a lui Ludovic era binevenit. într-o lucrare apocrifă, preluata mai apoi de C. Kubler și prezentată în lucrarea sa Visions et
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
în detrimentul culorii. în secolul nostru, cercetătorii pasionați de mistere au găsit o serie de conexiuni între Poussin și Confreria Sionului, o organizație misterioasă din Franța. Desigur, nu ne propunem să dezbatem aceste subiecte, pe care le consideram mai degrabă pură fantezie. Conform biografiei lui Nicolas Poussin, acesta a locuit în Roma întreaga viață, cu o singură excepție, când cardinalul Richelieu i-a solicitat serviciile și a trebuit să plece în Franța. A fost angajat de Ludovic al XIII-lea și a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
deținea unul dintre cele mai mari secrete ale istoriei. Secolul nostru abundă de literatură mai mult sau mai puțin comercială, care leagă numele intendentului șef de diverse culte, printre care și frăția Sionului. Evenimentele și dovezile prezentate mai sus îmbină fantezia cu realitatea. Datorită faptului că titlul tezei noastre de doctorat abordează tema societății europene în memoriile apocrife, ne permitem să vă prezentăm și punctul nostru de vedere. Însă în același timp, nu trebuie să uităm că ne aflăm pe teritoriul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pe lângă memoriile de tip document ale personajelor politice de prim rang, amintim de o a treia categorie, cea a memoriilor intime. Autorii au dorit să-și povestească viața, prin urmare, aceste memorii subiective nu pot fi încadrate nici în categoria fanteziilor, nici în categoria documentelor literar istorice. Memoriile intime emană aroma implicării emoționale, cititorul simțind adeseori entuziasmul sau ura autorului față de alte personaje. Gaspard de Saulx, senior de Tavannes, a descris sentimentele memorialistului„Arareori, spune la începutul relatării sale, cei care
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]