4,246 matches
-
și spirituală, rasa, tribul și toate celelalte determinații sau limitații - douăsprezece la număr - pe care le-am analizat în capitolul Elementele fondului intim străin. Libertatea, care face și ea parte din elementele fondului intim-străin, fiind deci și ea o determinație fatală a ființei noastre, este, spre deosebire de toate celelalte limite care ne constituie de la bun început, o limită emancipată, „insurecțională“, o limită capabilă la rândul ei să creeze limitații. Limba română are privilegiul de a exprima, prin aceeași familie de cuvinte, activitatea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
printr-o răpire romantică. Familia Iorga s-a opus unirii lor, dar ulterior i-a iertat și au acceptat-o pe Zulnia ca membră a familiei. Cum Nicu Iorga nu putea renunța la jocul de cărți. Urmările i-au fost fatale. A fost lovit de paralizie. Incapabil să se miște sau să vorbească, se alienează (își închipuie, de exemplu, că avea capul plin de iepuri...). A murit în chinuri în 1876, înainte de a împlini patruzeci de ani. Oare ce a moștenit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
într-o violență nenorocită care se manifesta pe o scară tot mai largă, pînă cînd societății umane i-au fost provocate răni care nu se vor șterge nici peste o sută de ani și care s-ar putea eventual dovedi fatale civilizației actuale"3. Prima reacție a "omului secolului al XIX-lea" Iorga a fost naivă: întrucît actul de la Sarajevo este condamnabil, vor trebui făcute cercetări, iar "restul va fi dus pînă la capăt de disputa dintre ziarele de la Viena și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
asupra țării pînă în septembrie 1940. Am văzut că mama sa, Regina Maria, credea că prințul Carol era blestemat să se autodistrugă. Dar regina greșea. Lovitura distrugătoare a venit din exterior. Întrucît asocierea cu Regele Carol II se va dovedi fatală pentru Iorga, să aruncăm o privire mai îndeaproape asupra lui Carol. Student al lui Iorga atît la Universitatea din București, cît și la Vălenii de Munte, am văzut care erau relațiile lui Iorga cu el în timpul războiului și că, la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ministru". Aceasta era o procedură operativă standard pentru el. Se credea oare în secolul al XIX-lea? Era oare acesta "pretextul" pe care îl așteptau Iorga și Călinescu? Poate că amîndouă. Și în ambele cazuri, consecințele ar fi putut fi fatale pentru Iorga. A avea de-a face cu "Noul naționalism" al Legiunii nu era același lucru ca un proces dintr-un tribunal din secolul al XIX-lea. Era mai curînd vorba de a avea de-a face cu "Echipele Morții
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
S. Churchill. Disraeli chipurile a încheiat în 1878 "o pace onorabilă". Binedocumentatul său dispreț față de suferințele sau aspirațiile naționale ale "creștinilor din Balcani" (sic!) este cunoscut de toată lumea. Dar s-ar părea că acordul din 1878 a deschis calea împușcăturilor fatale de la Sarajevo în 1914. Churchill insistă îndelung asupra frumuseții lumii așa cum era aceasta înainte de 1914. Continuă apoi descriindu-l pe Gavrilo Princip ca pe un fel de monstru răsărit din adîncurile Balcanilor ca să distrugă cu împușcăturile lui această perfecțiune dinainte de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
experiențe recente absolut aparte. În ianuarie 1952, Anthony Eden rezuma astfel decizia britanică În fața unui public newyorkez: „E ceva ce știm, adânc În sufletul nostru, că nu putem face”. Decizia nu era definitivă, dar În acea conjunctură s-a dovedit fatală. În absența Marii Britanii (și, În consecință, a țărilor scandinave), puterea În „Mica Europă” occidentală a revenit automat Franței. Cum ar fi făcut și britanicii, francezii au modelat „Europa” după chipul lor, creând În timp instituții și politici conform precedentului francez
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
irezistibil atras de comuniști exact când „constructorul de piramide” se lansase În proiectele sale finale, cele mai nebunești. Ideea că Uniunea Sovietică pornise Într-o călătorie decisivă a cărei miză scuza orice neajuns era deosebit de atrăgătoare pentru intelectualii raționaliști. Păcatul fatal al fascismului fusese legat de obiectivele sale specifice. țelurile comunismului, Însă, erau impecabil de universale și transcendente. Până și observatorii necomuniști erau dispuși să-i ierte crimele, fiindcă simțeau că tratează cu Istoria. Chiar și așa, În primii ani ai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era oglinda flatantă a iluziilor lor politice. În noiembrie 1956, această oglindă s-a făcut țăndări. Într-o notă datată 8 septembrie 1957, scriitorul maghiar István Bibó observa că, „zdrobind revoluția ungară, URSS a dat o lovitură dură și poate fatală mișcărilor «companioane» (de pace, femei, tineret, studenți, intelectuali etc.) care au contribuit la forța comunismului”. Deposedat de charisma stranie a terorii staliniste și expus la Budapesta În toată mediocritatea sa blindată, comunismul sovietic a pierdut farmecul pe care Îl avusese
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
-i asigure pe camarazii sovietici că evenimentele din Cehoslovacia erau benigne - că aveau chiar de câștigat din popularitatea recentă a Partidului Comunist Cehoslovac și din credința regăsită Într-un proiect socialist Întinerit. Dacă Dubček a făcut această eroare de calcul fatală, e fiindcă reformiștii cehi Înțeleseseră greșit lecția din 1956. Ei credeau că vina lui Imre Nagy fusese ieșirea din Pactul de la Varșovia și declarația neutralității maghiare. Câtă vreme Cehoslovacia rămânea ferm În Pact și era incontestabil aliata Moscovei, Brejnev și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu doar neputincioasă ci, În măsura În care ajungea la cunoștința publicului, ea avea un efect de bumerang. Purtați de valul propriului cinism, Brejnev și tovarășii lui creaseră din neatenție o breșă În propria apărare. Contrar tuturor așteptărilor, ea avea să se dovedească fatală. XVItc "XVI" O epocă de tranzițietc "O epocă de tranziție" Dacă ne gândim acum, cea mai mare greșeală a fost organizarea alegerilor. De acolo ni s-au tras toate. Brigadier Otelo Saraiva de Carvalho Spania e problema, Europa e soluția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Partidul Comunist al Uniunii Sovietice(PCUS) a fost discreditat fatal - purtătorul de cuvânt al partidului a condamnat public lovitura de stat a colegilor săi abia pe 21 august, când complotiștii erau deja În Închisoare, iar Elțîn profitase deja de ezitările fatale ale partidului și Îl scosese În afara legii În Federația Rusă. Gorbaciov, care În public apărea nesigur și debusolat, a avut nevoie de timp ca să Înțeleagă impactul schimbărilor. În loc să laude parlamentul rus, poporul rus sau pe Elțîn pentru succesul obținut, el
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
France, janvier 1976, no. 7. Paul Celan, l'un des plus grands traducteurs de poésie, nie à son tour le bilinguisme de celle-ci : " Je ne crois pas au bilinguisme de la poésie. [...] La poésie c'est le langage dans son unicité fatale. " V. Paul Celan, cité par Alexis Nouss, " Dans la ruine de Babel : poésie et traduction chez Paul Celan ", în op. cît., p. 31. C'est nous qui soulignons. 604 V. Român Jakobson, Essai de linguistique générale, op. cît., p. 86
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
cette cravate devient bien inquiétante : comme peut-être la "cravate de chanvre" qui soutient le pendu ! [...] Quand on parcourt leș [...] heures, l'angoisse apparaît : sentiment du temps, spéculation philosophique, inquiétude de l'inconnu, méditation sur la mort, jusqu'à l'heure fatale, ce minuit ( ?) fatidique où la cravate se resserre. [...] C'est le dessin sur la page, opposant la vie et la mort, qui invite à méditer sur le temps : îl suffirait de desserrer la cravate du temps pour laisser s'épanouir
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
3. (Auto)Portretul artistului de la romantism la simbolism și decadentism / 175 Capitolul VI. VI.1. Sculptura simbolistă între secesionism și arta lui Rodin / 185 VI.2. Universul chimeric al lui Paciurea / 199 Capitolul VII. VII.1. Spectrul decadentismului: la Femme Fatale / 213 VII.2. Florile răului: tentația și maleficiul estetizat / 223 VII.3. Figuri ale reveriei și melancoliei: simbolismul ca état d'âme / 230 VII.4. Muzica înainte de toate orfismul decadent / 241 Capitolul VIII. VIII.1. Kimon Loghi simbolistul / 251 VIII
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a preciza dominanta, dependentă de un proces complicat, dacă nu inefabil, de decantare estetică. Procedeul include inevitabila subiectivitate a cercetătorului, totuși o subiectivitate controlată. O serie de teme specifice revendică, în opinia noastră, estetica decadentă, "spre exemplu, cea a femeii fatale sau a lui diminutio capitis" adesea reunite în același subiect al Salomeii, tema geniului ca artiste maudit, sau tot ceea ce ține de exhibarea unei sexualități virtual punitive sau de tematizarea privirii meduzante a unui frumos încărcat cu voluptoase maleficii. În cadrul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
certe note rodiniene. Acest succes își are contraponderea în marginalitatea relativă a unui sculptor excepțional precum Dimitrie Paciurea, care nu beneficiază de o expunere internațională sau de o receptare mai puternică din partea contemporanilor. Tema Salomeii, ilustrare decadentă a unei femme fatale, am ales-o ca numitor comun pentru o parte dintre pictorii și sculptorii români, de la Nicolae Vermont și Emilian Lăzărescu, la Cecilia Cuțescu-Storck și Fritz Storck. De asemenea, tema țigăncilor am considerat-o importantă pentru a reliefa prelungirea unui senzualism
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
maleficiu consumerist. Criteriilor propuse de John Reed trebuie să le adăugăm și un criteriu tematic mai puțin sondabil din punct de vedere hermeneutic, dar cu o anumită eficiență în aria reprezentării. Se remarcă recurența unor teme, precum cea a femeii fatale conexată cu tema lui diminutio capitis -, și a Salomeei drept ilustrare exemplară a sensibilității decadente în artele palstice, dar și cea corespunzătoare, a unei femme fragile. Orice fenomen cultural-estetic revendică o tradiție, până și cele mai rebarbative care au în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în pictura lui Delacroix, Moartea lui Sardanapal, redate însă în tradiționala manieră "realistă". Moreau depășește însă convențiile picturii academice, pictura sa dobândind o notă caracteristică, ce o apropie de decadentism nu doar prin utilizarea topoi-lor specifici, precum cel al femeii fatale, Salomeea, față de care pictorul manifestă o atenție deosebită, transformând-o într-o figură obsesivă a grației și a cruzimii, ci și prin aglomerarea decorativistă a detaliilor într-un amestec de arhitectură orientală și bizantină. Caracterizarea pe care i-o face
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui, se află călăul angajat în mișcarea care-i va reteza capul și Salomeea, ținând tava pe care va fi așezat trofeul. Tema este tratată cu onestitatea picturii academice, Salomeea nu are nimic din fascinul și misterul sângeros al femeilor fatale, iar pictorul nu se arată interesat de actul crud al decapitării, ci de echilibrul între părți, de realizarea corectă a temei. Este posibil ca arborele din fundal să evoce Sfânta Treime, însă totul este la vedere în acest tablou, chiar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
suferință. Jane Burden, căsătorită apoi cu William Morris pentru a se stabili în final alături de Rossetti, devine modelul pentru picturi care impun o notă caracteristică împărtășită de sensibilitatea decadentă și simbolistă în tratarea unei teme specifice, cea a unei femme fatale decadente, temă decelabilă în picturi precum Astarte Syriaca (1877), Venus Verticordia (1864-1868) sau Mnemosyne (1881). Inserția unei feminități virtual punitive, augumentate de mizanscenele imaginare al unui spațiu arhaicizat, contravine, în opinia lui Rapetti, esteticii ruskiniene. "Spațiul ireal, saturat, deliberat arhaic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cea a lui Dante Gabriel Rossetti, cu care are multiple afinități, printre care și orientarea proprie picturii simboliste către teme literare, legende, vise. Burne-Jones are o preferință pentru femeile elfice, les femmes fragiles, o singură pictură ilustrează decisiv o femme fatale, Sidonia von Bork (1860), o guașă inspirată de romanul lui Johann Wilhelm Meinhold, Sidonia vrăjitoarea. O caracteristică pentru pictura simbolistă de factură decorativă a lui Burne-Jones o constituie tendința de a omogeniza tabloul prin utilizarea unei game cromatice restrânse. Astfel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
elocventă a tabloului o fac doi istorici de artă, George Dragomirescu și Ion Frunzetti, în monografia consacrată pictorului. În abordarea acestei picturi cu subiect mitologic de către cei doi se poate sesiza o notă decadentă prin trimiterea la una din femeile fatale celebre, Messalina, și prin ea la decadența latină. "Ea (pânza) reprezintă o bachantă odihnindu-se după unul din acele tumulturi orgiastice caracteristice serbărilor lui Dionysos, într-un câmp smălțat de flori, pe o piele de leopard, cu capul rezemat de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
basmul și credințele populare o vehiculează, în Zâna lacului (ulei pe pânză, 38 x 46,8 cm, semnat dreapta jos cu brun: C. Artachino, inventar 1212, 1904, Muzeul Kalinderu). Această figură feminină posedă întreaga ambiguitate virtual punitivă a unei femme fatale, ambiguitate pe care personajul fabulos al folclorului românesc, Zâna sau Știma lacurilor, o întreține. Asemeni Ielelor, Frumoaselor, Vântoaselor, Rusalcelor din folclorul autohton sau a naiadelor, nereidelor sau sirenelor din mitologia greco-latină, Știma sau Zâna lacului dispune de fascinul unui erotism
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reflectă într-un fel derizoriul energiei pusă în slujba ei. Dinamismul personajelor, poate alegorii ale vârstelor, copilăria și maternitatea, deși mai degrabă plutind într-un vag simbolist, nu este prins decât în vederea atingerii unui prag de intensitate accentuată de sensul fatal al acestei mișcări. Regăsim aceeași dinamică distructivă în Prăbușirea. De pe o creastă, un corp feminin alunecă cu capul înainte; jos, cu corpul pe jumătate topit în blocul de piatră, un bărbat căzut așteaptă resemnat. Sensul căderii este dat de atingerea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]