9,472 matches
-
luna și memorialul Călătorind prin țările Nordului - Finlanda, Suedia, Danemarca și Islanda, ulterior dedicându-se exclusiv romanului. Însușindu-și, ca pe un credo, cuvântul lui Plutarh „Scriem vieți, nu istorie!”, S. va converti informația aridă furnizată de documentele istorice în ficțiuni romanești pline de culoare. Caracteristică este încercarea de a aborda, în concordanță cu perioada investigată, și o istorie paralelă, destinul medicinei, stadiul atins în vindecarea bolilor într-o vreme sau alta. Romanul Asklepios (1965) are în centru chiar figura legendară
STANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289870_a_291199]
-
într-o lume în declin. Elenco (1979), alt roman al lui S., așază față în față destinul unui medic și soarta unei întregi generații - tinerii revoluționari de la 1848. Într-o „alegorie a unui ciclu autumnal” (Valeriu Cristea), îmbinând documentul cu ficțiunea și folosind procedeul romantic al descoperirii unui manuscris, scriitorul radiografiază, cu instrumentele romanului balzacian, o epocă tumultuoasă, dominată de mari personalități. Nicolae Bălcescu (imaginat ca prieten al naratorului-personaj), generalul Gheorghe Magheru, domnitorul muntean Gheorghe Bibescu sau legendarul haiduc Radu sunt
STANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289870_a_291199]
-
cel mic - amestecul fierului cu lutul. După cum putem observa, mecanismul funcționează perfect până la cea de‑a patra fiară din a doua viziune, care corespunde elementului „fier” al statuii. Abia după această a patra etapă debutează ceea ce s‑ar putea numi „ficțiunea exegetică”. Două elemente din structura statuii rămân fără corespondent direct în vedenia celor patru fiare. Celui de‑al cincilea element, lutul, din care sunt alcătuite „picioarele” colosului, îi corespunde, în opinia lui Hipolit, un ansamblu de zece regate mici, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Scriitorilor din București), Blocul de marmură (1975), Șansa (1977), Despărțirea (1981), Gemenii (1983), Orașul lunar (1985), Coridorul (1988) -, cât și volumul de povestiri Accident banal (1966) sunt construite pornind de la delimitări tematice și formule structurale croite astfel încât să aducă în ficțiune teza confruntării „noului” cu „vechiul”. Profitând de experiența frecventării mediilor muncitorești (în special, cel al lucrătorilor forestieri) ori imaginând situații referitoare la ilegaliști și activiști de partid, prozatorul se străduiește, totuși, să demonstreze că poate depăși literaturizările propagandistice. Prin urmare
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
4; Tania Radu, Din lumea paralelă, LAI, 1994, 4; Alex. Ștefănescu, Quo vadis, Mihai Sin?, RL, 1994, 11; Gabriel Andreescu, „Quo vadis, Domine?”, „22”, 1994, 12; Alex. Ștefănescu, Un diavol mult prea simpatic, RL, 1994, 12; Radu Mareș, Istorie și ficțiune, TR, 1994, 13-14; Ștefan Borbély, Călimara cu otravă, APF, 1994, 5-7; Caius Dobrescu, Pro Sin, RL, 1994, 45-46; Dan C. Mihăilescu, În absența bubulilor, RL, 1994, 45-46; Ioana Pârvulescu, Obsesiile noastre, RL, 1994, 45-46; Lovinescu, Unde scurte, III, 43-46, IV
SIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
Edgar Papu), care o expune „efectelor unui dinamism imprimat de suflul epocilor”, și „receptivitatea la nou, la modernitate”. În Mitul biografic eminescian este urmărită „constituirea unei imagini epice a biografiei eminesciene în narațiuni ce împletesc în proporții diferite documentarul și ficțiunea”, în discuție fiind biografia scrisă de G. Călinescu, Mite și Bălăuca de E. Lovinescu, trilogia Romanul lui Eminescu de Cezar Petrescu. Macedonski este privit ca un poet „integrat în totalitate” modelului romantic, model pe care nu reușește să îl depășească
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
gravitate și conținând în subtext înfrigurate interogații asupra vicisitudinilor veacului. În schimb, Toxicologia... ar putea fi descrisă ca o autobiografie, în parte reală, în parte fictivă, unde discursul auctorial e relativizat prin interpretarea lui contrapunctică de personaje ale prozelor de ficțiune ale lui S. Sensul general întregește înțelesul celorlalte volume ale ciclului. Alte scrieri ale lui S. au, dincolo de diversitatea lor (este, uneori, afectată adoptarea formulei romanului de aventuri, altcândva a textului confesiv ori a biografiei ș.a.m.d.), aceleași trăsături
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
Holban, Profiluri, 287-298; Rotaru, O ist., III, 843-850; Regman, De la imperfect, 71-83; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 114-121; Holban, Literatura, 163-166; Simion, Scriitori, IV, 292-326; I. Negoițescu, Mircea Horia Simionescu, F, 1992, 10; Cristea, A scrie, 92-95; Mihai Dragolea, În exercițiul ficțiunii. Eseu despre Școala de la Târgoviște, Cluj-Napoca, 1992, 5-34, 79-82, 86-92, 102-103, 112-117, 121-147; Ioana Pârvulescu, Cartea Cărților, RL, 1993, 3; Nicolae Manolescu, Artistul în șorț de ucenic, RL, 1993, 19; Claudiu Constantinescu, Castelul de cărți, RL, 1993, 19; Virgil Mihaiu
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
mai vizibilă în Strigătul (1997), în ciuda revărsării abundente a materiei ficționale. Condamnatul inocent, a cărui execuție e inclusă într-un nucleu epic aparținând trecutului, se instituie ca personaj central într-o alegorie ce își extinde sensul asupra lumii din întreaga ficțiune. Prin consonanță, prăbușirea blocului bucureștean Belvedere, care reprezintă prosperitatea orașului și un axis mundi modern, contribuie la crearea corespondențelor decisive în organizarea imaginarului; în tradiția biblică, trupul soldatului prăbușit sub gloanțe reprezintă „templul Domnului”, în vreme ce, în ordine lumească, clădirea prăbușită
SOLCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
În raport cu sensibilitatea, gustul, inteligența și conținutul experienței istorice. Trebuie să acceptăm faptul că „omul real”, ca ființă naturală, este diferit de „omul conceptual”, care tinde permanent să i se suprapună, până la a-l Înlocui complet. Pentru a nu deveni o ficțiune, „omul conceptual” este definit prin câteva dimensiuni, și anume: ideea de om, imaginea omului, valoarea umanului, acțiunea umană. Le vom analiza În continuare. a. Ideea de om Ideea de om cuprinde totalitatea concepțiilor pe care le avem despre ființa umană
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de-a face cu un aspect particular de mitologizare, reprezentat prin cultul personalității. Mitologizarea exagerată a biografiei care duce la cultul personalității unui individ, va sfârși prin a anula natura umană autentică a acestuia, Înlocuind-o cu imaginea simbolică a ficțiunii umane. Individul Încetează de a mai fi o persoană umană, devenind un simbol, un arhetip al conducătorului, al șefului sau al tatălui, care se va impune cu obligativitate celorlalți. Statutele și rolurile sociale vor depinde de această nouă configurație a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
științei, exprimate prin adevăr. bă Spiritele sensibile sunt cele dominate de emoții și sentimente, de activitățile de creație, cele care cultivă valorile artistice ale imaginarului pe care caută să-l Înlocuiască cu realitatea obiectivă a lumii exterioare. Aceste persoane preferă ficțiunea și formele artistice, realității lumii, ca pe un univers interior al imaginarului În care se regăsesc și cu care se identifică. Propriu acestui tip spiritual Îi sunt imaginile artistice, exprimate prin frumos. că Spiritele datoriei sunt cele dominate de ordine
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
află puțin Înaintea propunerii epistemologice cu consecințe extreme din Arborele gnozei. Textul, oricum, e mai complicat decât pare - și chiar decât poate fi o prefață la o ediție de nuvele fantastice. Mai Întâi pentru că nu acceptă pactul literar consacrat al ficțiunii totale, dar nici nu se oprește exclusiv la consecințele pe care, În 1940, Eliade le-a extras pentru sine. În nuvela Tinerețe fără tinerețe, bunăoară, Dominic Matei, un evident alter ego, dar și unul foarte complicat, crede În restaurarea umanității
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
nuvelă (căreia Vasile Posteucă Îi schimbase titlul În Cazul d-rului Honigberger 4), ca și la Nopți la Serampore, ignorând că face parte dintr-o provincie cu totul diferită a ei, pentru că aplică o tehnică anume (personajele reale În roluri de ficțiune etc.) care ulterior s-a Îmbinat cu alte tehnici și teme. Dar dosarul receptării și poziționării nuvelei În Întregul producției fantastice are o certă amploare, pe care o vom consemna În trecere 1. De multe ori Însă, este momentul să
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a reușit să reintroducă figura doctorului Honigberger În cultura română (și să Îl facă cunoscut altundeva, datorită traducerilor nuvelei 3). Chiar dacă numai el știa diferențele dintre biografia reală și scenariul propriu; chiar dacă numai el putea cântări ponderea documentului și realitatea ficțiunii. E necesar să ne asumăm acest drum preliminar și preparatoriu pentru a citi În afara posterității eliadiene aventura unui faimos călător din secolul al XIX-lea. Cu acest parcurs prealabil Încercăm să ne reîntoarcem la acel ilizibil Honigberger real din debutul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
nu derivă cumva din non-violentarea neputinței cu care, atunci și mai târziu, unii orientaliști români au trecut pe lângă complexitatea cazului Honigberger? Necunoscutultc "Necunoscutul" În asemenea condiții, cum să eviți Întrebarea: cine este adevăratul doctor Johann Martin Honigberger, prototipul real al ficțiunii eliadești? Trei sunt numele În jurul cărora gravitează prezența sa azi În lumea studiilor asiatice: Arion Roșu, Jean-Marie Lafont și, Într-un mod indirect, dar laborios, Bernard Le Calloc’h. Acestora le poate fi recunoscător și cititorul român pentru prezentarea acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și o restituie, ca percepție, în game de la cinism la fantasmagorie. Emblematică este Întâmplarea prozatorului Chițu, o întâlnire a scriitorului cu personajele sale, prilej de evadare, dar și de alienare a celui nevoit să trăiască în lumi paralele, una a ficțiunii, cealaltă a realității. Narațiunea devine o călătorie printre oglinzi deformatoare, întâmplări aparent „normale” sunt relatate străveziu, spre a se extrage din ele învățăturile potrivite. Nepuiul este o proză cu săgeți ironice la adresa poeziei din anii ’60 ai secolului al XX
SARBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289497_a_290826]
-
povestea, un ziarist mai degrabă mediocru, este el însuși „afectat” de virus, iar textul surprinde dubla lui „deșteptare”. Altă povestire care a reținut atenția criticii, Puțin mai devreme, nu și-a transmis interesul dincolo de anii în care a apărut: o ficțiune de tip SF politic, unde un savant descoperă modul de a neutraliza toate materialele fisionabile ale planetei și amenință guvernele că, în cazul nesemnării unui tratat de interzicere a armelor nucleare, își va pune descoperirea în practică. De aici, lung
SASARMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
În același timp, lectura captivează prin amestecul de încărcătură existențială, insolit și poematic, îndeosebi în finalul textelor. Ideea de joc, susținută și de titlul simbolic Camera copiilor, favorizează abstragerea din spațiul curgerii normale a existenței într-un spațiu marcat de ficțiune, care face însă ca jocul să devină halucinație și suferință crispată (Sonia Larian). Spre sugestia artei și jocului vine și subtitlul Requiem, urmat de indicația părților genului („Introitus”, „Kyrie” etc.) care vizează nota alegorică: în Dies irae o ședință constituie
SAUCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
fapt nefiind acceptat de autorități, Izidor Mânecuță va suporta consecințele. Autorul îi împrumută personajului multe elemente autobiografice: spitalizarea, drumul la Moscova, întâmplarea de după externare, când doi indivizi în civil încearcă să îl determine să se arunce pe geam. În fond, ficțiunea se concentrează asupra condiției creatorului sufocat de realitate. Scriitorului nu îi rămâne decât soluția, valabilă dintotdeauna, de a-și salva arta prin propria-i viață: el și opera lui devin o singură entitate, idee regăsită și în „hemografia” inventată de
SAUCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
la filiera latino-americană, prin sudura perfectă a observației realiste și a închipuirii nestrunite. Cu excepția primului roman, celelalte se situează într-un teritoriu fabulos, cvasimitic (un comitat Yoknapatawpha sui-generis), localizat la vărsarea Dunării în mare. Metacomentariul lipsește aproape cu totul, deși ficțiunea nu este lipsită de o dimensiune autoreflectantă. Specularitatea cantonează însă în limitele exprimării cu mijloace simbolice, fără a se etala enunțiativ în materia epică, așa cum se întâmplă la ceilalți optzeciști (chiar la Ștefan Agopian). În spațiul romanelor lui S. - o
SAVU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
natură bibliografică, din volumul Despre starea autografului. Cărți cu olografe (2001) încearcă să impună conceptul „autograf” ca specie a literaturii de frontieră, să îi întocmească o tipologie, aici fiind talonat tot un teren nebătătorit. De altfel, S. vizează și în ficțiunile sale o abolire a granițelor dintre speciile literare. Discursul narativ din Evanghelia eretică sau Melec, purtătorul de nucă și de nyvas (2000), un „roman în versuri” care preia, în cheie modernă, motivul trădării Mântuitorului, este descompus în secvențe de jurnal
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
depășirea erudiției surselor prin integrarea lor într-un discurs umanist dominat de armonie și frumos, de noblețe spirituală, ilustrând varietatea infinită a vieții în zorile Renașterii. Bazându-se pe tradiția și autoritatea criticii italiene, autoarea discută raportul dintre realism și ficțiune în opera lui Boccaccio, viziunea sa artistică subsumată unei filosofii aparte: descoperirea universului comic în deplinătatea manifestărilor sale. În completarea aceleiași preocupări, Ș. a realizat traduceri din scriitori italieni contemporani (Guido Piovene, Sebastiano Vassalli, Alessandro Baricco, Umberto Eco, Guido Ceronetti
SCHIOPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289557_a_290886]
-
1957-1961). Va absolvi Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj în 1968, fiind repartizat cercetător la sectorul de istorie literară al Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” al Academiei Române. În 1974 își susține doctoratul cu teza Retorica ficțiunii. Urcă toate treptele profesionale din cercetare, până la gradul de cercetător științific principal gradul I (1990). În 1981 și 1982 este trimis lector de limba și literatura română în Statele Unite ale Americii, la University of Washington din Seattle. Obține în două
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
treia zi prinde într-un dispozitiv centrifug episoade din timpul rebeliunii. În Spitalul instituția corespunzătoare titlului oferă prin definiție un spațiu închis, „concentraționar”, al alienării prin reprimare și uniformizare, iar referințele la Franz Kafka sunt de ordinul evidenței și inevitabile. Ficțiunea propriu-zisă confirmă aceste date într-o măsură mult mai acută decât le generează. Alegerea provinciei ca spațiu-cadru poate fi speculată ca fiind sugestivă pentru coordonatele scrisului lui S.: de vreme ce mecanica periferiei o „oglindește” pe cea a centrului, microfizica ficțională țintește
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]