6,379 matches
-
copilăriei sale, să caute o explicație. Fiind genul de copil care lăsa să-i cadă jucăria din leagăn de sute de ori, simțea aceeași plăcere, ori de câte ori dădaca o ridica să i-o dea. Recuperarea jucăriei îl încărca de fericire, era fiorul predictibilului, al controlabilului. Mai târziu, răsturna și reorganiza cutiile cu ace de cusut, toți nasturii albaștri într-un compartiment, degetarele în altul. Și mai târziu, au apărut colecțiile de monede, timbre, fluturi și alte lucruri mai neobișnuite, precum cotoarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ani, din experiențele lui repovestite. În timp ce Ioana vorbea, motanul a început să urmărească ceva nevăzut care, după mișcarea ochilor săi, s-ar fi plimbat prin aer. — Nu suntem singure, șopti mătușa. El simte acum prezențele celorlalți. M-a străbătut un fior. Nu știu la cine se gândea Ioana, dar mie mi-a nălucit că zâmbetul Maestrului se răspândea în jur, cu un parfum din altă lume. — Nu ți-e urât în casa asta? am întrebat-o cu o ciudată strângere de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
valizele, luam când un avion, când altul, eu cu pân zele de tablouri după mine prin hoteluri. Când închi deam ochii, la culcare, nu mai știam în ce țară poposisem. — Repetițiile lui erau covârșitoare, mi-am adus aminte cu un fior. Am asistat și eu la una, când Maestrul pregătea o simfonie de Brahms cu orchestra Filarmonicii, la Ateneu. Avea o putere care-i vrăjea deopotrivă pe instru mentiști și spectatori. — Atunci poți să-ți faci o idee despre fervoarea și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mâncare Chiar de-i scris doar cu piciorul Nici a fi pantof nu pare. Iar de râd, ca tot poporul, De vreun banc lipsit de sare, Sincer, nu știu ce-i umorul, Dar nu cred că-i de mâncare. Nesimțindu-i deci fiorul Sincer, în continuare, Mânui-voi brav „toporul” Doar în critici literare, Fiindcă nu-nțeleg umorul. Rondelul iubirii cu flori Ce flori frumoase ți-am luat Dar și-au găsit, e sigur, rostul, Când dulce noi ne-am sărutat De le-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
blânzi de rândunică, Născută din iubire-adevărată: E fiica mea, fărâmă dintr-o stea, Ce-mi este-n viață magică-mplinire! Și-s fericit acum, dar pentru ea, Ca mâine chiar voi fi doar amintire ... Femeie, trupul tău Femeie, trupul tău, fior De dincolo de vreme, Sculptat de îngeri pe-al meu dor, La tine să mă cheme, Femeie, trupul tău, mister Descoperit prin stele De visul însetat de cer Al gândurilor mele, Femeie, trupul tău, cuvânt în clipa de tăcere, îmi este
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
știi să minți. Sclipiri de aur căpăta nisipul Și marea era mută când vorbeai Și ce senin și pur îți era chipul Când mă priveai în ochi ... și mă mințeai ... Și mâna ta, pierdută-n a mea mână îmi dăruia fiori, ca într-un vis Și-n dorul meu de patimă nebună, Eu am crezut în tot ce mi-ai promis. Și sufletu-mi, naiv, credea în tine; îmbătrânit, mai crede doar în zei Și sfâșiat de grea zădărnicie Se stinge
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Te căutam de-o viață-ntreagă Și te visam un înger bun; Că te-am găsit și că mi-ești dragă întregii lumi voiam să-i spun! Mi-ai fost altar și mi-ai fost rugă, Mi-ai fost păcat, fior nebun; Și ce-mi ești azi, din lumea ntreagă Mai pot doar dorului să-i spun! Mi-ai fost icoană, chip de zână Cu trup fierbinte și păgân; Și ce apus ne despreună Nici cerului nu vreau să-i spun
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
drumuri ce păreau iubiri, Cad picuri grei pe frunze amestecate Cu vânt, cu grindină, cu amintiri. Te caut printre norii de furtună, Prin gânduri ce se pierd pe cerul plâns, Cu stele ce-au uitat să mai apună Și cu fior ce încă nu s-a stins. Mă întristez cu fulgere de ape, Cu răni de tunete care mă dor, O mână-ntind, visând că ești aproape Și vis și frunze rupte cad și mor. O rază-n colț de cer
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
închide pleoapa trebuie să vină zorii să vestească dimineața să pornească-n zbor cocorii. O zi împrăștie vântul miresme diafane în aerul ce mângâie clipele-n zbor, pe gene s-așează sclipiri astrale și privirea se-ncarcă cu-n tainic fior. Amintirea trezește doruri uitate și valuri ciudate mă-nvăluie ușor, te simt lângă mine deși ești departe și-n gură-mi vine un gust acrișor. Vântul scârție ușor un oblon ruginit și liniștea se frânge-n fărâme pe jos, iar streașina
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
imaculat. Iubiri și doruri interzise, Așterni plângând pe albul blat. Pe frunte se preling suvițe, Vopsite de curând, cernit, Dar rădăcinile sunt albe, Precum ți-e chipul răvășit. Pe piept ți-e pielea arămie, Dar sub cămașă, alb, de lapte. Fiori te trec. Ce ironie, Cine te va iubi la noapte? Cobori eșarfa peste pânză, Privind tabloul terminat. Semnezi în colț, tot mai confuză, Cu-același alb imaculat. Măicuța mea De câte ori m-apucă dor de tine, Și ca părinte te doresc
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
plâng pe strune de vioară? De ce să ne-amăgim? Sfârșit! Din lacrimi, vorbe și ranchiună, Azi, sufletul e părăsit, Cuprins de vifor si furtună... Monolog Când gânduri curate-și iau zborul Spre țărmuri izbite de val, în suflet, timid e fiorul, Boboc de jasmin, sideral. Când totul clamează tăcere, Să uiți, vrei, dureri indigo. Speranța e doar adiere, Tu joci în veșmânt domino. Când ploaia e-n lacrimi oculte, Genunchiul ți-l pleci și iar cazi, Dar nimeni nu e să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
șchioapă Ca în versul de demult. Ard sub frunte-atâtea vise Și te chem într-un amurg, Suflet alb cu porți deschise, Al iubirii demiurg. Las acum noaptea s-aducă Versuri îmbrăcate-n dor, Dragostea ca o nălucă Mă învăluie-n fior. Scriu un vers, trăiesc o clipă, Râd și plâng într-un troheu, Fac sărutul tău aripă, Te iubesc, iubitul meu! Despre poeți Scriem un vers, plângem o rimă, Râzând culegem un troheu, Toate-s poveștile ce-animă Al poeziei empireu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
însângerate De visul tău, devreme asfințit Și în sclipiri de gând îndurerate O lacrimă de jar mi-a încolțit. Te caut peste munți și-adânc de mare ... De dorul tău mi-e sufletul rănit; Tânjesc după fierbintea mbrățișare, Petală din fiorul nesfârșit. Te caut prin pădurea foșnitoare Și-n inima bătrânului pământ, în raze de lumină orbitoare Și în cuvinte arse-n jurământ. Ascuns de mine hoinărești prin lume ... întoarsă din periplu, ochii-s triști. Strigând cu disperare al tău nume
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
străbună, Privesc un bătrân, mă vede plângând... îi plâng pe acei ce-acum sunt țărână! îi plâng pe bunici, îi plâng pe părinți, îi plâng pe acei ce-n lume-au plecat; E tare ciudat, în inimă simți, Un straniu fior... pășind iar prin sat! Am fost copil ... Aș vrea să ies puțin din casă, Nu pot, ninsoarea s-a pornit! Bătrâna iarnă nu se lasă, Doar viscolul s-a potolit. De două zile și trei nopți, Fulgi mari acoperă pământul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Măr, doar o liniște cunosc: E una; Moarte! în avânt de vânturi ... dedicată mamei Vin să mi te-nhațe haitele păgâne, cu săgeți de ape, buzele-ți lovesc și te trec mătănii într-un miez de pâine, și mă trec fiorii PRUNDULUI CERESC. Adăpost pe veacuri ți-a făcut ursita, din îmbrățișarea unui vechi mister. Tu ești prea-curata, blânda, miluita care din iubire, m-ai făcut stingher! Un stingher ce-și duce zilele pe brânci și îmbrățișarea viselor sub pleoape, în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
îți este loial. Iubește, urăște - e-al tău la final. Calm-înainte-drept! Cu țel epocal Ce-i gândul, ce-i gândul? O coamă de cal! Natură statică într-un decor mahon încremenit Stă într-un colț chitara. Tace. Ascunde-n ea fiorul primenit, Pe strune verzi un dor tenace. Busola caută un singur sens. Azi mai grăbit e secundarul, Pe firul de argint un gol imens îl umple, ca vinul paharul. Mai stă și harta cu traseu pierdut într-o pădure de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și mă spală de păcate, Trăiesc în zvârcoliri de cristalin Miop, arid, cu pleoapele uscate. Te fac părtașă-n suferința mea îți vând un pont din lada cu secrete, De câte ori iubirea va durea înseamnă că trăiești pe îndelete. Tu ești fiorul ultimilor flori Și dependentă doar de clorofilă, Ești vara care nu mai are zori Și iarna prefăcută-ntr-o copilă. Hai toamnă cu miros de mandarin Adu-mi iubirea s-o mai văd odată, Și nu uita pocalul meu cu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Iași 2011. Antologia de poezii cronopediene "Amprente temporale" Editura Docucenter, Bacău 2011 și cartea de autor " Tristeți ancestrale " Editura Docucenter, Bacău 2011 Cine ești tu? Tu ești suspinul trecerii prin mine în ceasul pur din zările mirate Și îmi măsori fiorul care vine Purtat pe pânza nopților uitate De poți pleca eu nu pot rămâne Dar n-am să trec dincolo de mine N-am să fac tăcerea să răsune Ca marea nemișcată de suspine Pâlpâie zadarnic gândurile-n gol Răzbat prin
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
amurgul sărutat de bezne Iar pe mătasea nopții luceferi ard Eternul obosit se-ntinde lesne Ca o liniște pictată pe un gard Se zbat priviri în căutări de doruri Amintiri golașe se adună-n gând Zâmbesc uitării ce îmi dă fioruri Pe când adun suspinele flămând Se crapă norii în priviri de apă Ștergând tot cerul cu unduiri de vals Când umbra timpului ades mai sapă Adânc durerea cu zâmbetul ei fals încă mai strâng dorințele în palmă Neînțelese blânde și străine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
umbra de presimțiri fugind Adun un zvon cântat în alte vremuri De peste veacuri uitatele greșeli Și-un foc defunct ce-n inimă mi-l tremuri Și resemnarea și-atâtea îndoieli M-ajunge-un gând ce-n suflet se împlântă Și-mi dă fiori de-n veci își sapă locul Ascult tăcerea nopților înfrântă în ora când mocnește-n suflet focul Dacă Dacă totul ar fi ca și-altă dată Mi-aș face sufletul ca o fereastră Să intre-n ea ca șoaptă după
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
stârni ura sălbatică a legionarilor? Explicația trebuie căutată în atitudinea omului, nu în creația lui. Dar Liviu Rebreanu? Adam și Eva, Ciuleandra, Amândoi, Gorila etc. conțin ele neliniștea prevestitoare de cataclism? Abia Blestemele lui Arghezi ne pot da un mare fior. Descoperim azi în ele un sentiment al apocalipsului. E o lume care se strâmbă, se destramă și putrezește. Efectul se obține prin aglomerare, care exprimă probabil teroarea resimțită de poet la apropierea cutremurului. Dar asta e interpretarea noastră de acum
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și care ar trebui respectată. Altfel ce facem cu moștenirea unei culturi? Schelele acelea în orice caz îmi atrag mereu privirea, materialitatea lor fără sens îmi deturnează atenția și plec de la spectacol cu ele în minte, însoțind în mod stupid fiorul tragediei. Tot așa picioarele desculțe ale acelui ticălos. Asta înseamnă naturalism în teatru. Iar isteria celor două surori ne propune de asemenea o viziune viscerală, zolistă, asupra pasiunilor. Există și un astfel de teatru, nu trebuie amestecat cu cel shakespearean
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
acesta de literatură care scoate la iveală sau descrie noroiul vieții oamenilor îi e profund dezagreabilă. Bine, zic în sinea mea, luîndu-i cartea din mână și punînd-o în raft, o să-i dau acum ceva în care prin pasiunile oamenilor trece fiorul tragediei, dar purificat de beția care îi împinge pe autori spre efecte tari, forțate, spre șocuri psihologice care inai mult îți smulg decât îți obțin adeziunea. " Iată, zic, o carte în care autorul, spre a te feri de vulgarități, purifică
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
artistică nu este oare unul din răspunsurile cele mai energice pe care le dă omul "blestematei probleme insolubile?" Nu admirăm noi oare în ea victoria noastră asupra morții? Nu oprește artistul clipa, imortalizînd-o și dîndu-ne nouă, care o contemplăm materializată, fiorul nemuririi, trăit întîi de el? Miron Paraschivescu, îmi amintesc, a fost și el câtva timp neliniștit de patima oamenilor pentru stadioane, pentru istoriile pe pânză, din ce în ce mai fascinante, și care îi plăceau și lui, pentru micul ecran și pentru muzica ușoară
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
armonie care ne amintește de cei mari... Arta înseamnă, între altele, și memorie. Admirăm pe regina Nefertiti nu numai pentru că e o frumoasă persoană, ci și pentru că prin ea imaginația noastră reconstituie vechiul Egipt, vechea sa civilizație, vârsta noastră, dîndu-ne fiorul eternității! Or, ce fior pot da aceste drăcovenii din fața noastră omului din anul 10.000, presupunând că ele s-ar păstra până atunci printr-o întîmplare? Ei, ce fior?! Și fiindcă eu continuam să fiu vesel și să surâd, omul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]