4,726 matches
-
te poți trezi cu un cuțit în burtă. Mai bine este să eviți buclucul. Te pot acuza că le-ai furat portofelul. Noaptea era răcoroasă și tînărul o strînge pe fată lîngă el. Îți este frig? Da, puțin. Dar mă frămîntă omul acela, nu cred că este beat. Pui pariu că este beat criță? Nu știu sigur. Dar dacă este înjunghiat de vreun bețiv? Ce treabă avem noi? Dar dacă este un om în necaz? Trecem așa, ca pe lîngă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în cînd repet: "pentru 800 $, care nu-i aparțin de drept, profesoară, să se preteze la jigniri atît de nedrepte!" Poate este dusă cu sorcova, caut un motiv cu disperare. Învățat cu respectul ieșenilor, acum total dezinteresat, incidentul acesta mă frămînta excesiv de mult. Strada se sfîrșește și ies pe un cîmp mare cu iarbă verde. Respir adînc și privesc zona Păcurari, intrarea în Iași, cîmpii, case, clădiri pentru firme și bănuiesc eforul celor implicați în schimbarea peisajului. Un cîine mă atenționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
A tot furat și jecmănit și, cine știe, poate vrea să-și spele păcatele. O Sfîntă Biserică dacă se face, este voia și lucrarea lui Dumnezeu. Moș Damian a plecat mai mult încurcat decît lămurit. O lună s-a tot frămîntat și, ca naiba, deputatul nu mai venea pe la el. Cînd, în sfîrșit, a venit, moșul a și sărit ca ars. Ei, dom' deputat, cum merg treburile cu... Am găsit ceva, dar este pe vale. Biserica trebuie să se vadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cumpărase tata Înainte de război la Scheweningen, nici amorul meu precoce pentru Stravinski, nici coșmarul cu demonul Îmbrăcat În frac cu joben care mă fugărea pînă la poarta veșnic zăvorîtă a catedralei. Din ce ne-om fi plămădind aluatul la care frămîntăm și frămîntăm? Ingredientele, aceste accesorii nereprezentative, și deodată te Întrebi, de unde vine gustul ăsta, aroma asta? Mama era tînără și frumoasă, avea un chimono vernil de mătase japoneză, mirosea a pudră Scherk și a colonie Tosca 4711. Îmi plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Înainte de război la Scheweningen, nici amorul meu precoce pentru Stravinski, nici coșmarul cu demonul Îmbrăcat În frac cu joben care mă fugărea pînă la poarta veșnic zăvorîtă a catedralei. Din ce ne-om fi plămădind aluatul la care frămîntăm și frămîntăm? Ingredientele, aceste accesorii nereprezentative, și deodată te Întrebi, de unde vine gustul ăsta, aroma asta? Mama era tînără și frumoasă, avea un chimono vernil de mătase japoneză, mirosea a pudră Scherk și a colonie Tosca 4711. Îmi plăcea să-mi lipesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
4711. Îmi plăcea să-mi lipesc obrazul de tălpile ei. Erau moi și calde ca niște cățeluși nou-născuți. Îmi cînta dimineața În pat opere Întregi, era cînd Gilda, cînd Margareta, cînd Sparafucile, cînd Mefisto... o ascultam ca-n transă și frămîntam bucățica mea de aluat și creșteam. Dar el, care doarme acum În camera alăturată, ce lapte suge, ce mîini Îl apără? Poate vorbește cu tatăl lui despre retragerea de pe Prut, poate cîntă În somn „Hai taică să ne povestești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
înainte să intrăm prea adânc în miezul lucrurilor, trebuie să știi ceva foarte important. Cred că cel mai bine e să afli ce am de spus chiar acum, la început. Eu n-am zis nimic. Am continuat doar să-mi frământ mâinile reci și transpirate în poală, așteptând ceea ce-mi hărăzise viața. — A avut loc un accident, Eric. Îmi pare rău să-ți spun că partenera ta a fost ucisă. Am stat nemișcat, fără nici o expresie. — Asta s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
foarte, foarte neobișnuită. — Iar unsprezece depășesc orice închipuire. — Da. Lucrurile de genul ăsta sunt rareori clare, albe sau negre, Eric, dar chiar și așa, trebuie să-ți spun că... Se chinui să caute cuvintele potrivite, apoi renunță. — Înțeleg, am spus, frământând șervețelul. Randle păru să cadă pe gânduri. Cât medită, apăsarea îi dispăru din privire. Când se uită din noula mine, fruntea i se încreți. — N-ai simți nici o pornire să-și faci bagajele și să pleci, nu? — Să plec? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cîțiva papagali... — Ești Însurat? — Pe soția mea am omorît-o... Lui Rowe Îi venea greu să reconstituie evenimentele În succesiunea lor reală. Ce rost aveau Întrebările astea inutile. De altfel, nu voia să-l mai sperie pe domnul Rennit. — Nu te frămînta, poliția e la curent! — Ai fost achitat? — M-au condamnat la Închisoare pe termen nedeterminat, la voia Majestății Sale. Dar nu m-au ținut mult. Nu sînt nebun, pe cît vezi, așa că trebuia să se găsească o altă explicație faptei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Se așeză În fotoliu, unica piesă de mobilier ceva mai intimă, În afară de canapea, Îngăduită În acest pseudo-cămin. — Reverendul Topling e un om de treabă, zise ea zîmbind. Ce prostii vorbim! Trebuie să-i spui fratelui dumitale să nu se mai frămînte din pricina mea. Capitulez. N-au decît să ucidă pe cine vor, nu-mi mai pasă! Plec! — Încotro? Fii pe pace, n-au să mă găsească niciodată! Cunosc eu un loc sigur... Dar nici n-au să mă caute, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
informațiile despre mine, zise el, folosind cuvintele ei copilărești. Și eu sînt un om rău. — Domnule Rowe, am văzut destui oameni răi În țara de unde vin, și, crede-mă, nu semeni cu nici unul dintre ei, n-ai semnalmentele corespunzătoare. Te frămînți prea mult În privința trecutului. Se spune că justiția engleză e echitabilă. Ei bine, de vreme ce nu te-a condamnat la spînzurătoare... și apoi, ai ucis de milă, cel puțin așa au scris ziarele... — Ai citit ziarele vremii? — Pe toate! Am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dezvălui nimic. El ține ca memoria să-mi revină treptat de la sine. Eu, Însă, te-aș ruga să calci măcar Într-o singură privință promisiunea pe care i-ai făcut-o. SÎnt sau nu, căsătorit? E un lucru care mă frămîntă. — Nu, nu ești căsătorit, rosti ea Încet, de parcă ar fi vrut să fie foarte exactă, dar să nu-i spună mai mult decît era necesar. — Mă Îngrozea gîndul că aș putea fi silit să reiau o veche legătură cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Însă, că o legătură nouă ar fi cu totul altceva... Și adăugă, cu o sfială ce nu se prea potrivea cu părul lui cărunt: Dumneata ești pentru mine o persoană cu totul nouă. Ia spune-mi, altceva nu te mai frămîntă? Îl Întrebă ea. — Nu, nimic; adică da: ideea că ai putea să ieși pe ușa asta și să nu te mai Întorci niciodată (Făcea cîte-un pas Înainte, pentru a se retrage apoi precipitat, ca un adolescent fără experiență.) Știi, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din livadă. Uneori îmi imaginez cum va fi școala mea peste ani și mă întreb: Oare bătrânii castani vor mai fi? Oare livada în care ne place să ne jucăm va arăta ca și acum? Acestea sunt întrebările care mă frământă. Totdeauna îmi va rămâne în minte și în suflet imaginea școlii în care învăț și îmi petrec o bună parte a copilăriei. De vorbă cu Luna Corina Lungu Nu voi uita curând acea seară frumoasă și senină de vară pe când
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
groase de bărbați. Cu ton ridicat, țiganca își exprimă dorința de a face amor în gura celor care rîdeau. * Tîrziu în noapte, ieșii din cramă aburit. Cerul era senin iar lunca plină de mister. La umbra gardului, îmbrățișată strîns, se frămînta o pereche pe care am recunoscut-o. Autorul și cei care cetiseră poezia au fost condamnați la cîte zece ani. Invidioasă, Emilia îmi povestea că Patricia se laudă că asistentul o iubește foarte tare pentru că a găsit-o fără prihană
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
își privește, din nenumăratele icoane și fresce, copiii care au luat‑o razna și se miră cum de a putut crea așa ceva - lângă toate, dumnealor mai beneficiază și de ora de religie. Sincer să fie, pe Rainer încă îl mai frământă problema credinței și nu exclude existența lui Dumnezeu, cu toate că atât el cât și Camus l‑au înlocuit cu neantul. Totuși Dumnezeu n‑a dispărut încă, iar printre prietenii apropiați ai familiei lui Rainer se numără mulți preoți. Veniți la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
expresia unui om care‑l citește pe Camus și care, suferind în lume, e împins către crimă. Camus este un nihilist existențial, care crede însă în Dumnezeu, eroare pe care a făcut‑o și Rainer cândva. Chestia asta îl mai frământă și astăzi pe Rainer, dar dacă asemenea lucruri îl frământă și pe Camus, atunci e într‑o companie bună. Camus este un supernihilist, neantul este neant și, ca atare, lipsit de sens. Să te cramponezi de neant e la fel de laș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
suferind în lume, e împins către crimă. Camus este un nihilist existențial, care crede însă în Dumnezeu, eroare pe care a făcut‑o și Rainer cândva. Chestia asta îl mai frământă și astăzi pe Rainer, dar dacă asemenea lucruri îl frământă și pe Camus, atunci e într‑o companie bună. Camus este un supernihilist, neantul este neant și, ca atare, lipsit de sens. Să te cramponezi de neant e la fel de laș ca și să te cramponezi de Dumnezeu. Absurdul, așa cum îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
egal. Raiul imaginat de om a avut ca model spațiul în care el își duce existența. Desigur, și iadul. La Réunion, natura oferă ochiului, minții și sufletului, zilnic, spectacole de gală. Spectacole de lumină și culoare pe fundalul unui relief frământat în chip măiestru de natura aflată într-o perpetuă stare de prefacere. Aici, totul este viu și divers colorat: vegetația foarte bogată în flori, fauna specifică zonei, relieful, îmbrăcămintea oamenilor. De la nivelul oceanului albastru, la nisipul cenușiu-gălbui sau roșu, continuând
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
Are mai mult... Fac prinsoare!... Nuuu! Nici gînd!... Are mai mult de doi metri!... Lasă-mă-n pace!... Fac prinsoare... Bine, fie!... Du-te și-ntreabă-l!... Dar are mai mult! Fac prinsoare! Unul din ei se desprinde din grupul frămîntat de controverse și, cu paharul de bere În mînă, se apropie de oaspetele cel singuratic. Un chip fără urme de răutate, de vicii, de dușmănie: chipul omului de aproape cincizeci de ani, trăit la oraș - trăsături de personaj de desen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-mi amintesc cum m-au luat de mînă și m-au dus jos, În vale - Bob Patton și unchiu-tu George - și aici făcuseră, din joacă, chipurile lui Willy și Lucindy Patton din clisa neagră de acolo, pe care-o puteai frămînta În mîini ca pe-o cocă... și cum am țipat... căci eu știam, știam, Îi văzusem pe amîndoi și-i țineam minte... vezi tu, Willy și Lucindy erau doi sclavi ai căpitanului Patton... Doamne! cei mai negri negri pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
făcut așa ceva“ - a zis. „Măcar ai ce mînca“ - a zis - „iar seara, cînd te duci acasă, te sui În pat și dormi liniștit.“ „Ia ascultă, Mel!“ - a zis taică-tu - „Ce-ai pățit? Un lucru văd eu bine: că te frămîntă ceva.“ „Vai, Will“ - a zis el dînd din cap - „numai oamenii ăia sînt de vină. Nu pot să dorm din pricina lor!“ Vezi tu, n-a zis care oameni, nu le-a spus pe nume, dar taică-tu a priceput imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ai pățit?“ - zice Amanda - „ce-ai făcut de spui asta?“ „Vai, n-am făcut nimic“ - zice fata - „dar copilul s-a născut Înainte de soroc!“ „Doamne, Maica Domnului!“ - zice bătrîna... și-odată-i răspunde așa, pe șleau, Înțelegi... „Numai din atîta lucru te frămînți? Credeam că ai ceva mai multă minte și nu-ți faci griji dintr-un fleac“ - a zis. „Vai de mine“ - a zis fata - „acum or să zică toți că nu l-am purtat cum se cuvine Înainte să mă mărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
știe că or să-i spînzure pe toți.“ „Da’ de unde“ - am zis. „Dacă tu crezi asta Înseamnă că ești mai naiv decît mine și nu-l cunoști pe Mel Porter cum Îl cunosc eu. Ascultă-mă pe mine, altceva Îl frămîntă pe el“ - am zis. „Ba nu“ - zice - „cred că n-ai dreptate.“ „Bine“ - zic - „lasă c-o să vedem noi.“ Și nici n-a trecut mult. Chiar În noaptea aia au scăpat din Închisoare. Au scăpat nevătămați toți cinci și nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu ți-am spus eu?“ - i-am zis. „Ce prost ai fost să crezi că Mel Porter era Îngrijorat de soarta lor. Acum Îți dai seama, nu-i așa?“ „Mă tem că ai dreptate“ - a zis. „Cred că asta-l frămînta: știa ce-o să se-ntîmple!“ „Sigur că știa“ - am zis. „Să n-ai nici o Îndoială!“ - ne-am dat seama, firește, că știa dinainte, știa că au să fugă din Închisoare În noaptea aia și se temea În sufletul lui, se temea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]