5,224 matches
-
negustor musulman in 1187, sclavă pentru care nu a putut plăti decat 90 de dinari din cei 100 pe care îi pretinsese negustorul, resursele sale financiare fiind epuizate în urma campaniilor militare, așa cum spune Ali ben ʿAbdullah al- Ghuzuli. În timpul cruciadelor francii căzuți prizonieri au contribuit la construirea de fortificații, folosindu- și experiența în materie de contrucții la ridicarea acestora. De asemenea, comerțul cu arme și muniție a constituit un aspect important al relației cu lumea occidentală, Saladin permițându- le negustorilor de
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
următoare. Dependențele logice dintre activități pot fi definite utilizând o diagramă în rețea a activităților, care permite identificarea unui drum critic. Sarcinile trebuie să fie asociate cu așa-numitele "repere de referință" (denumite și "jaloane"; în l.engl.-"milestone"; în l.franc.-jalon). Un reper de referință (jalon) reprezintă un eveniment intermediar important care survine în cursul unei realizări, asociat cu obținerea unui rezultat important sau cu o analiză de stadiu, caracterizată drept critică. Exemple: începerea sau terminarea sarcinilor critice, terminarea unei
Managementul proiectelor () [Corola-website/Science/304116_a_305445]
-
unui dosar, recepția unui echipament, decizia de a construi un prototip etc. O mare utilitate în planificarea activităților proiectului are dezvoltarea unei "structuri de descompunere a lucrărilor" (work breakdown structure) (cu acronimul WBS- l.engl.; "structure de découpage du projet" -l.franc.). Expresia din l.engleză "Work Breakdown Structure" a fost tradusă în l.română și "Structură detaliată orientată pe activități". O structură de descompunere a lucrărilor este o grupare a elementelor proiectului, orientată pe sarcini și activități, care organizează și definește
Managementul proiectelor () [Corola-website/Science/304116_a_305445]
-
care permit să se determine duratele tuturor activităților ce compun proiectul, fiind date limitele de resurse și alte constrîngeri cunoscute. Cele mai cunoscute metode sunt: ٭"Metoda drumului critic" ("Critical Path Method (CPM)-l.engl"), respectiv "Méthode de chemin critique"-l.franc. a fost dezvoltată în decada anilor 1950 de DuPont Corporation. Metoda CPM calculează valori deterministe pentru termenul minim de începere, termenul maxim de începere, termenul minim de terminare și termenul maxim de terminare pentru fiecare activitate, ținînd seama de logica
Managementul proiectelor () [Corola-website/Science/304116_a_305445]
-
Severilor, Alexandru Sever (235), de către crudul Maximin Tracul (primul împărat de origine barbară și primul din șirul “împăraților soldați”) adusese anarhia militară (253- 285). Aceasta a fost o situație propice pentru migratorii germanici. Goții prădau în masă Dacia, alemanii și francii devastau Galia, vandalii pustiau Pannonia, iar gepizii și longobarzii jefuiau Helvetia și Rhaetia. Aurelianus (270- 275), din cauza atacurilor perșilor din Iran, hotărăște să retragă armata și administrația din Dacia, care este cedată goților. Goții de apus (vizigoții) s-au stabilit
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
așezat în în Provența și în teritoriul dintre Galia și Italia care s-a numit Burgundia. În 476, regele Gundobald a unit triburile burgunde într-un regat. După moartea lui Gundobald, Burgundia, slăbita de lupte interne, a fost cucerită de franci (534). În secolul al V-lea, vandalii erau sub protectoratul hunilor. După 453, sub regele Gaiseric, vandalii au prădat Galia, au pătruns în Spania și s-au așezat în sudul peninsulei, ce se va numi Vandalusia (Andalusia). Apoi au trecut
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
ascuns tezaurul. După 453, vizigoții au migrat în Spania unde și-au înființat, după 476, un regat sub regele Euric. Vizigoții stăpâneau Spania și Galia de sud. În 507, regele Alaric al II-lea a fost înfrânt și omorât de franci, vizigoții pierzând teritoriile din Galia. În 711, 7000 de soldați arabi au înfruntat cei 9000 de războinici ai regelui Roderic și i-au înfrânt. Musulmanii au avansat rapid în Spania și au pus capăt epocii vizigote. În 476, provincia romană
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
Spania și au pus capăt epocii vizigote. În 476, provincia romană Gallia era divizată în mai multe părți: în centru, guvernatorul roman Siagrius își luase titlul de rege, în sud vizigoții stăpâneau Aquitania, în est dominau burgunzii, iar în nord francii. Peste tribul franc al salienilor (salicilor) domnea regele Merovech, fondatorul dinastiei merovingene. Fiul său Childeric I (Childerich, Hilderich) s-a aliat cu romanii împotriva alemanilor. Dar în 476 Roma a căzut. Urmașul lui Childeric, Clovis I (Chlodowech, Chlodwig) s-a
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
Roma a căzut. Urmașul lui Childeric, Clovis I (Chlodowech, Chlodwig) s-a convertit la creștinismul ortodox al Romei (în timp ce ceilalți germanici erau creștini ariani), a cucerit în 496 regatul lui Siagrius și a unit triburile france, întitulându-se rege al tuturor francilor. A cucerit unsprezece ani mai târziu Aquitania vizigotă. La moartea sa, Francia a fost împărțită între fii săi, în regatele Austrasia în est și Neustria în vest. Puterea regală a slăbit, puterea fiind preluată de facto de majordomii palatului. Din
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
din afara Italiei. Armorica celtică era parte din Imperiu doar cu numele. Triburile germanice care prădau teritoriile din jurul imperiului roman au fost pacificate și serveau ca vasali. Partea nordică a Galiei, între fluviile Rin și Marna, a fost abandonată neoficial în favoarea francilor. Vizigoții din Galia Aquitania erau din ce în ce mai agitați. Burgunzii de lângă Alpi erau mai docili, dar și ei așteptau pretextul pentru o revoltă. Singurele zone aflate sub controlul strict al Romei erau coasta mediteraneană, o fâșie pornind de la Aurelianum (orașul Orléans de
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
promisiunilor lui Sangiban, populația orașului a închis porțile în fața invadatorilor. Attila a început asediul cetății, așteptând ca Sangiban să-și îndeplinească promisiunea. Ambele armate a constat din combatanții din multe popoare. Pe lângă trupele romane, Iordanes enumeră aliații lui Aetius: vizigoții, francii, amoricienii, liticienii, burgunzii, saxonii, libronii și alte triburi celtice și germanice. Aliații lui Attila includeau gepizii sub regele lor Ardaric, precum și o armată ostrogotă condusă de fratii Valamir, Theodemir (tatăl regelui Teodoric cel Mare care avea să pună capăt Imperiului
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
Valamir, Theodemir (tatăl regelui Teodoric cel Mare care avea să pună capăt Imperiului Roman Apusean) și Widimer, Scions de Amali. Sidonius oferă o listă mai largă a aliaților: rugianii, gepizii, gelonianii, burgunzii, scirii, bellonotianii, neurianii, bastarnii, thuringienii, bructeriii și câțiva franci care trăiau pe râul Neckar. Cu toate acestea, numărul de participanți pentru luptă este în întregime speculativă. Iordanes raportează numărul de morți din această bătălie ca fiind 165.000, cu excepția victimelor rezultate din încăierarea precedentă dintre franci și gepizi. Hydatius
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
bructeriii și câțiva franci care trăiau pe râul Neckar. Cu toate acestea, numărul de participanți pentru luptă este în întregime speculativă. Iordanes raportează numărul de morți din această bătălie ca fiind 165.000, cu excepția victimelor rezultate din încăierarea precedentă dintre franci și gepizi. Hydatius, un istoric care a trăit în timpul invaziei lui Attila, raportează numărul de 300.000 de morți. Nici o sursă primară nu oferă o estimare pentru numărul de participanți. Cifrele lui Iordanes și Hydatius sunt ne plauzibile de mari
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
ar rezulta război civil printre vizigoți. Thorismund a revenit rapid la Tolosa (azi Toulouse) și a devenit rege fără nici o rezistență. Grigorie de Tours ("Historia Francorum", 2.7) susține că Aetius a folosit aceeași stratagemă ca să-și respingă aliații săi, franci, și să colecteze prada de luptă pentru el însuși. Conștient de faptul că noul lider vizigot va încerca să lupte iarăși împotriva Romei, Flavius Aetius refuză să dea lovitura de gratie lui Attila, sperând într-o viitoare alianță cu acesta
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
acesteia tot pe dialectul štokavian, și cea a lui Ljudevit Gaj. Aceasta se reflectă, de exemplu, în așa-numitul „Acord de la Viena”, din 1850, semnat de șapte cărturari croați și sârbi (printre care și Vuk Karadžić), la inițiativa lingvistului sloven Franc Miklošič, care stabilea unele norme comune pentru limbile croată și sârbă. Începând cu această epocă, domeniul lingvistic și cel politic interferează până în ziua de azi, relația dintre limba croată și limba sârbă pendulând de la epocă la epocă între ideea unei
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
partea celorlalți coautori ai brevetului, obligându-se să plătească fiecăruia dintre ei o primă de 1% din sumele pe care le va încasa, în cazul realizării proiectului. Deși atât Émile Nouguier cât și Maurice Koechlin au primit câte 50.000 franci aur ca urmare a înțelegerii, sumă importantă la acea vreme, venitul lor este neglijabil față de sumele pe care le-a încasat Gustave Eiffel prin realizarea și exploatarea ulterioară a turnului. În 1893 Émile Nouguier părăsește antrepriza Gustave Eiffel și devine
Émile Nouguier () [Corola-website/Science/303892_a_305221]
-
între 431 î.Hr. și 404 î.Hr.. A căzut în mâinile romanilor aflați în expansiune în 146 î.Hr., devenind provincia Achaea. Peloponezul a fost în continuare condus de Imperiul Bizantin, deși unele regiune a fost pierdute în fața invadatorilor venețieni și franci. Francii au fondat Principatul Ahaia în jumătatea nordică a peninsulei în 1205, iar venețienii mai multe porturi pe coastă, printre care Monemvasia, Pylos și Koroni, rămânând până în secolul al XV-lea. Bizantinii au păstrat controlul asupra părții de sud a peninsulei
Peloponez () [Corola-website/Science/303909_a_305238]
-
câteva luni, astfel că s-au hotărât să deschidă negocierile imediat. Până pe 30 aprilie, ei au ajuns să se înțeleagă cu francezii și să cumpere de la aceștia întreagul teritoriu al Louisianei 2.100.000 km² pentru 60 de milioane de franci (aproximativ 15.000.000 de dolari). O parte din această sumă a fost folosită pentru compensarea unor datorii pe care Franța le avea către Statele Unite. Plata a fost făcută în obligațiuni emise de Statele Unite, care au fost vândute de Napoleon
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
-lea), avari (secolul al VI-lea) și, în final, de maghiarii fino-ugrici din zona Munților Urali și Volgăi Mijlocii, sub conducerea lui Arpad (896-900). În anul 1.000, ungurii au adoptat creștinismul sub Ștefan I, în rit catolic. Înfrânți de franci și germani în secolul al X-lea, ungurii se vor extinde spre răsărit și, după doua secole de rezistență a voievodatelor românești, vor reuși să ocupe Transilvania. Timp de opt secole, istoria Principatului Transilvaniei se va împleti cu cea a
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
triburile saxone după un război crâncen și îndelungat. După împărțirea Imperiului Carolingian, prin Tratatul de la Verdun (843), Ludovic Germanicul a întrat în posesia acestor teritorii și câteva decenii mai târziu, Henric de Saxonia a devenit primul rege (919-936) unificator al francilor, saxonilor, bavarezilor, șvabilor. Urmașul său Otto I (936-973) pune bazele Imperiului Roman de Națiune Germană, stăpânind o mare parte din centrul Europei. Extinderea puterii noului imperiu a declanșat lupta pentru învestitură între împărații germani și papalitate încheiată, după momente de
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
voi insista asupra detaliilor. Rezistența îndârjită a triburilor celtice (galii) s-a încheiat cu ocupația romană de către Iulius Caesar (51 î.Hr.), iar cinci secole mai târziu prăbușirea Imperiului Roman de Apus (476 d.Hr.) a permis pătrunderea noilor populații germanice. Francii, conduși de Clovis (481-511), ocupă Gallia și pun bazele unui regat barbar, acceptând colaborarea cu nobilimea locală și creștinismul. Carol cel Mare încoronat, cu acceptul papei Leon al III-lea, în Catedrala Sf.Petru din Roma, ca împărat roman al
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
pe teritoriul francez îl facem la Strasbourg (Strassburg, în limba germană), oraș din estul Franței, capitala departamentului Bas-Rhin, situat la confluența râurilor Bruche și Ille, în regiunea Alsacia. Castru roman, sediu episcopal, distrus de huni (455), a fost reconstruit de franci. Strasbourg-ul, intrat în posesia Sfântului Imperiul Romano-German (923), a devenit oraș imperial liber (1262), important centru al Reformei lutherane (1523). Regele Franței Ludovic al XIV-lea a preluat orașul în 1681, drept recunoscut abia prin Pacea de la Ryswick. Localitatea
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
și pentru vinurile sale: Sancerre, Vouvray, Anjou, Mascadet ș.a. La întoarcere ne oprim în Orlèans, oraș cu o istorie fascinantă. Celticul Genabum, incendiat de romanii lui Caesar (52 î.Hr.), a fost reconstruit de împăratul Aurelian și botezat Aurelianum. Capitala statului franc, reședința preferată a regilor francezi, a intrat în mentalul colectiv în legătură cu asediul orașului Orlèans de armata engleză (1428-1429), în cadrul Războiului de 100 de ani și eliberarea sa cu ajutorul trupelor conduse de eroina Jeanne d’Arc, cunoscută sub numele de Fecioara
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
reprezintă, cel mai bine, mândria și prejudecata franceză, de peste trei secole. Aici s-a semnat umilitorul Tratat cu Prusia (1871), în urma căruia Franța a pierdut provinciile Alsacia și Lorena și a fost obligată să plătească o despăgubire de cinci miliarde franci, fapt ce a determinat eclipsarea acestei țări timp de două decenii. Tot aici, Franța și-a luat revanșa, la sfârșitul Primului Război Mondial, când Germania a fost nevoită să semneze Tratatul de la Versailles (28 iunie 1919), cu restricții deosebit de dure care au
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
din afara Italiei. Armorica celtică era parte din Imperiu doar cu numele. Triburile germanice care prădau teritoriile din jurul imperiului roman au fost pacificate și serveau ca vasali. Partea nordică a Galiei, între fluviile Rin și Marna, a fost abandonată neoficial în favoarea francilor. Vizigoții din Galia Aquitania erau din ce în ce mai agitați. Burgunzii de lângă Alpi erau mai docili, dar și ei așteptau pretextul pentru o revoltă. Singurele zone aflate sub controlul strict al Romei erau coasta mediteraneană, o fâșie pornind de la Aurelianum (orașul Orléans de
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]