8,881 matches
-
o respingere totală a propunerii și care acum arăta cumplit de dezamăgit. Fliss numără mâinile ridicate. Sugestia Lindei adună câteva voturi, dar majoritatea zdrobitoare se pronunță În favoarea lui Rachel. Asta n-a mirat pe nimeni. Linda, cu maxilarul Încleștat de furie, Își adună colile și spuse plină de mânie: — Voi pune, desigur, În aplicare hotărârea participanților la ședință, dar vreau să subliniez că anumiți membri ai Consiliului, care erau foarte interesați de propunerea originală, vor fi teribil de dezamăgiți de cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fost prea riscant. Și ce ziceți de ganteră? Asta mă interesează pe mine. Ea indică faptul că crima a fost premeditată. Dacă nu cumva a fost Jeff, căci În birou sunt câteva gantere de rezervă și mă gândesc că, la furie, ar fi putut să pună mâna pe una și s-o trăznescă pe Linda. Desigur, În cazul ăsta, a lăsat-o lângă cadavru ca să nu cumva să trădeze locul de unde provenea obiectul. Sau, dacă au fost Fliss sau Brian, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ar fi trebuit să se asigure și că nu va fi văzut ieșind din toaleta femeilor, căci Jeff l-ar fi putut observa și i s-ar fi părut bizar. — S-ar fi putut Întâmpla totul Într-o criză de furie, fără nimic planificat, sugeră Rachel, cel care a comis crima fiind apoi nevoit să se debaraseze cumva de cadavru. — Toată vorbăria asta despre cine ce motiv avea, spuse Lou cu năduf. Nu cred că are nici o legătură cu planurile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
plus Încă ceva, foarte familiar. Apoi, se Îndepărtă, mergând cu pași repezi. Am observat că nu se ducea către sală. — La dracu’! exclamă Lou cu atâta forță, că mi-am Îndreptat brusc ochii spre ea. Pe față i se citea furia. Se răsuci, chinuindu-se să se ridice de pe bancă și țâșni mânioasă În picioare. — Lou? am zis eu neliniștită. — Să-l ia naiba pe băiatul ăsta! Sunt sigură că e ceva ce nu spune! La dracu’, ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o Întrebare pe care să n-o considere indiscretă, ea a zis: — Jigodia aia se ține după el, nu? — Adică, după Derek? am Întrebat eu. — Da’ de cine mama dracului crezi că vorbesc? Nu-și revenise complet după criza de furie de mai Înainte. Pe moment, am decis să fiu Îngăduitoare, dar am trecut-o la răboj. Da, asta face. Bănuiesc că, acum, după moartea Lindei, speră să-i ia locul. O supravegheam cu atentie pe Naomi, dar ea nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ea și stativul cu gantere. Îmi place la nebunie caseta, Sam, ciripi ea, zâmbind larg. Foarte simpatică! Își legănă părul și dansă puțin step prin Încăpere. Câh. M-am distrat o clipă cu următorul scenariu: Josie, Într-o criză de furie ucigașă, s-a strecurat pe furiș În toaleta femeilor și i-a zdrobit capul Lindei, având lipit pe buze un zâmbet ce lăsa să se vadă toți dinții. O credeam În stare de nițică premeditare. Toate romanele polițiste spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de uciderea Lindei (tristețe, remușcare, chiar vină?), dar, În acel moment, mi-am dat seama că nu aveam să aflu niciodată. Derek Își ținea emoțiile Închise Într-un loc În care și el se abătea rar. Un val trecător de furie se ridică În mine, În numele Lindei: atitudinea asta Însemna să duci filozofia laissez-faire cam prea departe. Dacă n-ar fi trebuit să aflu cine era ucigașul Lindei ca să-mi satisfac propria curiozitate, l-aș fi lăsat În plata Domnului sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
hărțuită. Am presupus că se referea la faptul că nu știa când vor termina, el și Monroe, cu Încercările de a-l convinge pe Derek că, de fapt, el o ucisese pe Linda, Într-una din acele crize trecătoare de furie pe care toți le simțim față de prietenele noastre. Te Înțelegem, băiete. Ea a Început să te cicălească, nu? Dacă ai parte de un judecător ca lumea, o să te alegi probabil cu o sentință cu suspendare. — Trec eu pe la tine când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
salutat, Într-un efort eroic de a nu arăta vinovată. Ce mai face Devon? N-a ținut figura. Aproape că i-am auzit fălcile Închizându-se cu un clămpănit. Ochii albaștri ai lui Janice mă săgetau cu raze laser de furie. Dacă Grace s-ar fi uitat pe jumătate atât de urât la Prințul Rainier, acesta și-ar fi ridicat mâinile În semn că se predă, promițându-i că Îi va da voie să remonteze bijuteriile coroanei principatului, În orice fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
alergat de colo-colo, ca să descopăr cine e vinovatul. Nu sunt chiar atât de cretină. Mi-aș ține capul la cutie până aș face cârcei la gât. Încercarea mea de a glumi avusese totuși un rezultat bun, anume Îi mai calmase furia lui Janice. Roșeața pielii i se mai atenuase. Tenul ei, de obicei alb ca laptele (sau, În termenii vopselelor Dulux, lapte cu o nuanță de roz), părea acum tras și palid, iar ea, brusc foarte obosită. — Atunci, de ce Încerci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
arăta grozav de jignit. — E adevărat! Încerca să-l facă gelos pe Derek. Întreab-o pe Rachel, ea știe. — Nu vorbești serios. — Crede-mă! Rachel a fost de față odată, când Linda flirta cu Andy. Se pare că Fliss fierbea de furie. Am dat din cap, neștiind ce să cred. Ajunsesem deja la sală. — E adevărat, insistă Jeff. Întreab-o pe Rachel. — O să-mi fac un nod la batistă ca să nu uit. Pe când ușile se Închideau În urma noastră, am luat brusc o decizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de parcă Întreaga scenă i-ar fi revenit În minte. Sprâncenele i se Încruntară și se aplecă spre mine, vrând să mă facă să pricep cum se petrecuse totul. — Știi cum era ea câteodată, Sam. În clipa aceea, se Îneca de furie. A intrat În toaleta femeilor, m-a văzut și asta a fost ultima picătură care a umplut paharul. Se pare că tocmai Îi surprinsese pe Derek și pe târfulița aia de Naomi În vestiarele bărbaților și repeta Într-una: „Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mintă, am zis. Așa că nu suflă o vorbă și Își susține nevinovăția. Strategia asta i-ar putea aduce o condamnare. Va observa toată lumea că știe mult mai multe decât spune. Rachel se uita fix la mine, cu maxilarul Încleștat de furie. — A mers prea departe, zise. De prea multe ori, prea multe promisiuni pe care nici măcar nu i le cerusem... Dacă atunci ai fi luptat ca să-l păstrezi, nu s-ar fi Întâmplat nimic din toate astea, am replicat eu. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ce-am trecut, câtă suferință mi-a provocat? Ochii Îi erau ațintiți spre mine, implorându-mă, așteptând o reacție plină de compasiune. Când a devenit clar că nu aveam de gând să răspund, expresia i se preschimbă Într-una de furie. Insultată, ea explodă: — Dar faptul că ai aflat nu schimbă nimic. Bagă-ți asta bine În cap. Ce vrei să spui? am Întrebat, simțind brusc că mi-e foarte frig. Ea dădu din umeri. — N-ai nici o dovadă. Jeff nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Nu purta machiaj, dar, Într-un fel, reușea să arate de parcă fusese machiată cu grijă Într-o rulotă, la ora cinci de dimineață, pentru a crea exact această impresie. — Cum poți afirma asta cu atâta siguranță? am Întrebat, găsind În furie o descărcare binevenită. Rachel strânse din umeri. — Deci, vorbeai serios când spuneai că Derek trebuia să-și Încerce singur norocul? N-ai fi intervenit nici dacă s-ar fi ajuns la proces? Sau dacă ar fi existat o suspiciune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Presupun că Daphne nu e și ea o obișnuită a locului, am spus cu răutate. Altfel, nu m-ai fi adus Încoace. Din fericire, În acea clipă, băuturile au fost așezate pe masă, salvându-mă de la a-mi mai răcori furia pe Hawkins. Felul În care se petrecuseră lucrurile nu era vina lui. După cum nu era nici faptul că Încă mă atrăgea și că asta mă scotea din fire. — Ai de gând să-ți bei vodka, spuse el printre dinți, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
rană: Derek era Într-adevăr un homme fatal. Femeile se vor bate pe el cât o mai avea de trăit, iar el era conștient de asta. Dacă și-ar da seama În favoarea cui l-am refuzat, s-ar Învineți de furie. Episodul Întâlnirii mele cu Derek mi-am amintit de Hawkins. Nu m-am putut abține să nu zâmbesc cu gura până la urechi. Oare i-ar displăcea profund să fie descris ca „necioplit“? Mă rog, nu era prea corect să judec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
el, Îmboldindu-l să se grăbească. În curând, se află În mijlocul unei mulțimi dezlănțuite. Un bătrân cu lungi mădulare scheletice e deja la pământ, cu capul gol, cu părul alb În dezordine pe o țeastă de un cafeniu Închis; de furie, de groază, strigătele sale nu mai sunt decât un hohot prelungit. Ochii săi Îl imploră pe noul-venit. Împrejurul nefericitului, vreo douăzeci de indivizi, cu bărbile fluturând a victorie, cu ciomege răzbunătoare și, la distanță, un cerc de spectatori binedispuși. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a fi cinstit, Dacă tu știi să cinstești un om drept și liber. — Dumnezeu să-ți Întunece zilele, Khayyam!, murmură Abu Taher ca pentru sine. Nu astfel și gândește, dar spaima sa este adevărată. Păstrează Încă În urechi ecoul unei furii foarte recente, nu este sigur că are să poată, și de această dată, să Îmblânzească fiara. Hanul a rămas tăcut, nemișcat, Încremenit parcă Într-o deliberare insondabilă; apropiații săi Îi așteaptă primul cuvânt ca pe un verdict, unii curteni preferă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pentru ca și ultimul soldat să-l străbată pe un pod mișcător de bărci legate una de alta. La Samarkand, sala tronului este adesea plină, dar tăcută, asemenea casei unui răposat. Hanul Însuși pare potolit această Încercare, duse sunt accesele de furie și ridicările de glas. Curtenii se arată copleșiți din această cauză. Semeția lui Îi liniștea, chiar dacă Îi cădeau victimă. Calmul său Îi neliniștește, Îl simt resemnat, Îl cred Învins, se gândesc la propria salvare. Să fugă, să trădeze deja, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să se apropie. — Sultana, spune ea, este Îngrijorată de lupta care se desfășoară În sânul divanului. Tulburarea se răspândește, se va vărsa sânge. Sultanul Însuși este foarte abătut din acest motiv, se mânie des, haremul răsună din cauza izbucnirilor lui de furie. Această situație nu poate continua. Sultana știe că tu Încerci imposibilul ca să-i Împaci pe cei doi dușmani, dorește să te vadă izbândind, dar i se pare cu neputinnță. Khayyam Încuviințează, dând cu resemnare din cap. Djahane continuă: — Terken Hatun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a apăra Adevărata Credință. Sute, mii de cetățeni Îl urmează. Este stăpânul străzii, Își impune legea asupra neguțătorilor din bazar. În mai multe rânduri, m-am dus să-l văd pe han. Tu, tu l-ai cunoscut pe Nasr Han, furiile sale care Începeau deodată și tot deodată se sfârșeau, izbucuirile de mânie sau de risipă, Dumnezeu să-i țină sufletul, Îl pomenesc În fiecare rugăciune. Puterea se află astăzi În mâinile nepotului său Ahmed, un tânăr necopt de necitit, șovăielnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
solia care l-a Întâlnit pe Nizam, nu-i vine să creadă ceea ce i se aduce la cunoștință. — Chiar a spus că e tovarășul, egalul meu? După ce emisarii au confirmat faptul cu un aer stânjenit, sultanul lasă să-i izbucnească furia. Vorbește despre tragerea În țeapă a tutorelui său, de tăierea În bucăți de viu, de crucificarea pe crenelurile fortăreței. Apoi fuge s-o anunțe pe Terken Hatun că a hotărât, În sfârșit, să-l demită pe Nizam al-Mulk din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
s-a produs mai repede decât se așteptau până și cei mai visători dintre persani. Și În doi timpi. Mai Întâi, războiul cu Japonia, care, spre surpriza lumii Întregi, s-a Încheiat prin Înfrângerea țarului și distrugerea flotei acestuia. Apoi furia rușilor, provocată de umilirea la care fusese supuși din pricina unor conducători incompetenți: revolta marinarilor de pe Potemkin, rebeliunea de la Cronstadt, insurecția din Sevastopol, evenimentele de la Moscova. Nu voi zăbovi asupra acestor fapte pe care nimeni n-a avut vreme să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a interveni militar. Nu numai că se pregăteau să ne sugrume, dar ni se interzicea până și să ne apărăm! — De ce această Înverșunare? Întrebă Baskerville. — Țarul nu dorește o democrație la granițele sale, cuvântul „Parlament” Îl face să tremure de furie. — Nu este, totuși, cazul britanicilor! — Nu. Numai că, dacă persanii ar ajunge să se guverneze În mod matur, aceasta le-ar putea da idei indienilor! Și Anglia n-ar mai avea altceva de făcut decât să-și strângă bagajele. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]