56,083 matches
-
transformat concertul în Simfonia XV în 1954. Ce l-a determinat pe Cuclin să reconsidere concertul? După ciclul primelor paisprezece simfonii, descris de el însuși în Mes symphonies, compozitorul inserează această simfonie concertantă, scriind apoi încă patru lucrări din același gen, printre care Simfonia nr. 17, închinată memoriei lui Bach, ca o revalorizare a formelor preclasice pe care le cultivase în suite. O explicație posibilă ar fi planul tonal al concertului regândit din perspectiva interpretării metafizice. În 1929, Cuclin cristalizase probabil
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
aduce o frumusețe nouă în necesitatea unei frumuseți vechi. Căci orice invenție este deplin compromisă când e uzată - abuzată - necugetat.”<footnote Dimitrie Cuclin, Tratat de estetică, p 92-93 footnote> Cele trei concerte pentru vioară ilustrează evoluția reflecției cucliniene asupra acestui gen: de la etalarea virtuozității și expresivității solistului la cea de imagine a dinamismului uman (caracteristic concepției compozitorului asupra sonatei), interpretat ca o mișcare funcțională de desprindere, apoi de reatașare, ca o sensibilă față de tonica sistemului originar - un răspuns, prin creație, la
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
A venit într’o zi emoționat după un concert în care ascultase o simfonie de Brahms. Era fericit descoperind că „Titanul are un nepoțel!” Pe Wagner nu a putut să-l asculte îndelung, păstrând mereu rezerve. Totuși era frământat de genul pe care încă nu-l pătrunsese. E de presupus că până la urmă s-ar fi lăsat condus cu încetul de „Titanul no II”. Nu s-a împăcat însă niciodată cu tonul minor al melancolicului Chopin și de asemenea cu tristețea
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
semnalăm reeditarea, sub egida Editurii Muzicale, a unui valoros opus teoretic prin intermediul căruia un muzician de ținută ne introduce, apoi ne călăuzește cu recunoscută competență în mirificul tărâm al armoniilor jazz-ului - suport și stimul pentru creativitatea spontană caracteristică genului. Intitulat sugestiv „ARMONIA APLICATIVĂ ÎN IMPROVIZAȚIA DE JAZZ, POP ȘI ROCK”, volumul reprezintă o lucrare de referință datorată pianistului, compozitorului, aranjorului, profesorului Marius Popp, ca sublimat al unei activități de o viață în practică muzicală neîntreruptă și totodată drept prestigioasă
DARUL UNUI MAESTRU by Florian Lungu () [Corola-journal/Journalistic/84219_a_85544]
-
la care se adaugă în jazz drept al patrulea și al cincilea sunet - în configurație strânsă sau lărgită, în stare directă sau în răsturnări - septima, nona, undecima, terțiadecima, este tratată evolutiv în diversele faze de modernizare ale limbajului și expresivității genului. Un capitol important dezbate, sub termenul generic de voicing agregarea sunetelor acordurilor în acompaniamentul armonic al liniilor melodice. O atenție specială este acordată în capitolul IX al lucrării, modurilor din muzică, fie ele clasice grecești, simetrice (cromatice, hexatonale), neoclasice și
DARUL UNUI MAESTRU by Florian Lungu () [Corola-journal/Journalistic/84219_a_85544]
-
să legitimeze atributul aplicativ înserat în titlu. După cum afirma în „Cuvântul înainte” al cărții profesorul universitar Nicolae Coman, putem vorbi despre un îndreptar cât se poate de util celor care doresc să îmbrățișeze și să cultive în mod concret acest gen muzical sinonim cu „libertatea gândirii, sunetul proaspăt, melodiile nostalgice, ritmul frenetic, armoniile scânteietoare, colaborarea pe viu cu diverși parteneri într-un proces de creație colectivă care rămâne, pentru neinițiați, acoperit de mister, de o aură magică și de norul semnelor
DARUL UNUI MAESTRU by Florian Lungu () [Corola-journal/Journalistic/84219_a_85544]
-
toată lumea venind la concertul de la Ateneu. În loja regală se afla regele Carol al II-lea, regina Elisabeta a Greciei, toată suita, iar în sală, într-o loje de primul rang se afla principesa Sofia de Wied, dreaptă în rochie gen albanez, în aceeași loje Beu și ministrul Djuvara. Toți miniștrii erau de altfel de față. Succesul Rapsodiei Române de Liszt fu delirant, iar după bisurile care fui nevoită să le acord, publicul se înghesui năvălind cât putu să încapă în
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
nr.1 pentru pian și orchestră, în si bemol minor, la elaborarea căruia Ceaikovski a lucrat în mai multe etape, început la Boston în 1875, ultima revizuire având loc în 1889. În repertoriul pianistic acesta face legătura între literatura de gen scrisă de Liszt și Rahmaninov, iar interpreții se găsesc în fața unei lucrări ce surprinde prin dinamism, simfonism, mare virtuozitate, bogăția procedeelor tehnice servind atât monumentalului cât și efuziunii și melodicii generoase. Aceste calități s-au regăsit în pianistica lui Daniel
Ceaikovski - Nachev / Goi?i by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84239_a_85564]
-
piesele pe care le cânt”. Ploieșteancă, pe numele real Nicoleta Matei, a absolvit în 1990 Școala populară de artă la clasa prof. Corneliu Irimia (devenit mai târziu director al Filarmonicii din Ploiești), din 1996 fiind nelipsită de la competițiile importante ale genului, colecționând premii și trofee. Este de altfel anul când este angajată la Teatrul “Toma Caragiu” din Ploiești, secția de revistă (“Majestic”), aducând culorilor instituției, patru ani la rând, din 1996 până în 1999, titlul de “Cea mai bună solistă vocală” la
10 ani cu Nico by Lucreția Bobe () [Corola-journal/Journalistic/84232_a_85557]
-
90 de balerini profesioniști (70 fiind prezenți pe scena bucureșteană), selecționați din mai toate țările și continentele, trupa cu nume de foc a reușit doar în câțiva ani să adune în palmaresul ei recorduri la care nici un alt grup de gen nu a reușit să viseze măcar. Și atunci, ca și acum, a impresionat. Are și cu ce! Aș aminti aici cele 700 de spectacole pe tot mapamondul, dintre care două sunt unicate ca locație: este vorba de cel care a
”Focul Anatoliei” sau Istorie în pași de dans by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/84241_a_85566]
-
Astfel, am vorbit de veteranii veșnic tineri - și iată întâlnirea de zile mari de la Galați, între Alexandru Jula și Mirabela Dauer. Am recomandat ca la concursurile de muzică ușoară pentru copii să se invite în recitaluri doar vedete circumscrise acestui gen (lucru normal, micuții au nevoie de modele pozitive de urmat) și în sfârșit descoperim o competiție serioasă, găzduită la București de Grand Arena. Un juriu exigent, prezidat de fostul câștigător al Trofeului Mamaia, Florin Apostol, și două super-recitaluri care i-
Confirmarea valorii by Sorana ILIE () [Corola-journal/Journalistic/84250_a_85575]
-
conținutism poematic, spre clarificarea ideii poetice. Și chiar spre a sta cât mai departe de formalismul atât de steril, ce a urmat epocii bogate a lui Arghezi, Barbu, Bacovia, Blaga, Philippide, Pillat, Baltazar, poeții Cercului s-au dedat la un gen mai apropiat eposului, baladescului" (op. cit., p. 513). Toate aceste disocieri și precizări sunt cu totul străine de principiul lovinescian al imitației, pe temeiul căruia se dezvoltă teoria sincronismului. Literatura română are nevoie, pentru a ieși din provincialism și pentru a
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
al fundației este recuperarea medicală și socială a victimelor accidentelor rutiere, a celor cu deficit motor și a celor care au nevoie de îngrijire la domiciliu. Latura medicală a constat în proiectarea pe ecran a patru cazuri dificile de acest gen, iar cea socială prin premierea unor personalități implicate în campanii umanitare de mare rezonanță. Nu întâmplător Denisa Tănase-Brotac a fost distinsă recent cu unul din trofeele Galei “Femei de succes 2013”, la Brașov. De această dată ea n-a cântat
Muzică și credință by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/84249_a_85574]
-
lent, an de an, tocmai datorită colegilor săi de organizare, dar și a modului cum au fost acordate premiile. Cine e vinovat că “fondurile n-au fost obținute mult mai devreme”? La cele mai puternice și mai respectate festivaluri de gen din România, “George Grigoriu” de la Brăila și “Dan Spătaru” de la Medgidia, programul, datele de desfășurare, finanțările se cunosc cu un an înainte! Ele sunt, în plus, internaționale, servind cu adevărat “brandul de țară”. Tânărul director al festivalului de la Medgidia, Daniel
Moartea unui festival by Silvia Leontenaș () [Corola-journal/Journalistic/84227_a_85552]
-
trofee omagiale tuturor acestor eroi ai festivalului, dintre care unii puteau oferi și gustate microrecitaluri, cu melodii de succes lansate aici! Dar nu era cam târziu, dle Voicu, după ce în toți acești ani festivalul de la Mamaia a fost închis vedetelor genului, marginalizate, ostracizate, date afară din propria lor casă, pe care o edificaseră în 1963? Ajunși cu cuțitul la os, organizatorii plănuiau să se salveze poleindu-și în grabă blazonul cu star-urile pe care le-au ignorat, pentru că era evident
Moartea unui festival by Silvia Leontenaș () [Corola-journal/Journalistic/84227_a_85552]
-
Și CINE le cânta? Iar tinerii de 20 de ani laureați în secolul 21 cum s-ar fi înfruntat cu “tinerii” de 60 de ani premiați la vremea respectivă? Domnule Voicu, pentru a recurge la un exemplu mai apropiat de genul muzical pe care-l slujiți, cum puteți compara câștigătorul unui concurs de măiestrie artistică (instrumentală, vocală, dirijat) din urmă cu câteva decenii, care între timp a devenit probabil un star mondial, cu unul foarte tânăr? Îți stă mintea-n loc
Moartea unui festival by Silvia Leontenaș () [Corola-journal/Journalistic/84227_a_85552]
-
Lento sostenuto, fără contraste, mișcare cu atât mai potrivită pentru a dezvălui și sublinia profunzimea, esența sentimentului, paletă pe care pianistul o stăpânește cu mare finețe. În sfârșit, Barcarola în Fa# op.60 care împlinește cele mai înalte standarde ale genului a încheiat cu succes un recital închinat meditației asupra naturii, vieții și iubirii. Au venit în completare cele 2 Mazurci op.24 cu degajarea firească împlinirii unei seri memorabile, în aplauzele unui public exigent alcătuit din discipoli, colegi, melomani și
Recital Sandu Sandrin by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84264_a_85589]
-
formală, în care generația structuralistă a dominat studiile lingvistico-literare în universități, iar acum produce, în învățămînt și mai ales în testările naționale (teze cu subiect unic, probe de bacalaureat etc.) evaluări centrate asupra capacității elevilor de a recunoaște tehnici (figuri, genuri, registre) și nu de a înțelege sensul textelor. Am asistat la o serie de lecții în care - cu metode moderne, individual sau pe echipe, în dialog cu profesorul -, se trecea victorios peste lectura textului și lipsea cu totul o discuție
Păcate ale școlii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8426_a_9751]
-
termeni de gust, emoționali, de raportare la experiențe umane fundamentale (de tipul: v-a plăcut? ce anume? vi se pare vesel sau trist?). Elevii se aruncau peste text ca niște ulii, extrăgînd cu dibăcie tropi sau argumente ale apartenenței la genul epic. Obișnuințele de interpretare ale elevilor buni la literatură, deveniți studenți la Litere, sînt cel mai adesea rezultatul unor antrenamente de acest gen. Subiectele de teze unice și de bacalaureat reflectă aceeași practică. Aparent, ea ar trebui să-i bucure
Păcate ale școlii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8426_a_9751]
-
Elevii se aruncau peste text ca niște ulii, extrăgînd cu dibăcie tropi sau argumente ale apartenenței la genul epic. Obișnuințele de interpretare ale elevilor buni la literatură, deveniți studenți la Litere, sînt cel mai adesea rezultatul unor antrenamente de acest gen. Subiectele de teze unice și de bacalaureat reflectă aceeași practică. Aparent, ea ar trebui să-i bucure pe lingviști, pe stilisticieni, pe teoreticienii literaturii, care pot constata că teoriile lor au căutare și difuzare; de fapt, cred că mulți se
Păcate ale școlii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8426_a_9751]
-
O scrisoare pierdută... Corina BURA Castigat ridendo mores... un opus de factură mai degrabă tragi-comică vine să se adauge patrimoniului dramatic românesc, eveniment încărcat cu multiple semnificații. Opera națională, ca gen, ca spectacol „clasic”, s-a prezentat mai șters în ultimele decenii și, până în 1989, ipostazierea eroilor ei a adus în prim plan cu precădere personaje istorice sau scene din viața satului românesc, balete, feerii ș.a. Desigur universul sondat de Caragiale
O scrisoare pierdută... by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84258_a_85583]
-
a asigurat și regia spectacolului. Proiectul a fost ambițios și numai pentru faptul că a scrie astăzi operă comică este un demers temerar; atât Verdi cât și Wagner, „ stâlpii” teatrului liric, au scris doar câte două opere în acest spirit, genul fiind cumva epuizat de fenomenul „opera buffa”, cu tot ce implică el. În principiu, pe textul care respectă în totalitate schema caragealiană se putea altoi o muzică directă, cu trăsături definitorii personalității compozitorului, asemenea tuturor cazurilor precedente. De fapt structura
O scrisoare pierdută... by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84258_a_85583]
-
lucrări reprezentative ale repertoriului violonistic și cameral, pe care Enescu însuși le-a cântat cu mare succes pe marile scene ale lumii. În deschiderea recitalului, Gabriel Croitoru și Horia Mihail au interpretat Sonata „Trilul diavolului” de Giuseppe Tartini, capodoperă a genului, considerată de-a lungul timpului, grație inovațiilor aduse în tehnica instrumentului, o probă de încercare pentru violoniști. De la primele sunete, publicul a fost fascinat de frumusețea și noblețea sonorității violonistului, care a reușit să confere expresivitate și sens fiecărui detaliu
Vioara lui Enescu by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/84301_a_85626]
-
i-a fost în egală măsură casa, familie, dar și acces spre marea artă. Dacă Sibiul se mai gândește la când și cum își va sărbători „copilul”, eu, prin acest articol, plus invitația pe care o adresez baletomanilor și iubitorilor genului de oriunde s-ar afla, să meargă și să vadă acest spectacol, garantându-le o reală bucurie și surpriză, o sărbătoresc acum. Acum, la cinci ani de la nașterea acestui Teatru, acum la cinci ani de când Aleishia Gardner și-a
La Sibiu, Eleganța unei creații by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/84265_a_85590]
-
punea probleme de concepție componistică și mai cu seamă de adecvare a muzicii la sensurile tragediei, la trăirile fundamentale. Pentru a se apropia cât mai mult de esența lor, Verdi era dispus să cuteze cele mai radicale modificări ale convențiilor genului, suprimând elementele exterioare în favoarea unui limbaj muzical sumbru, tensionat, care să se contopească cu tragedia. De aici va porni întreaga reînnoire a esteticii sale și ca urmare și a operei romantice italiene. Interpreților săi principali, Verdi le atribuie roluri de
Un posibil succes de public? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/8431_a_9756]