4,667 matches
-
prima dată la 1 decembrie 1208. Originea numelui nu este însă până astâzi clarificat. Cea mai cunoscută legendă fiind cronica lui Konrad Justinger, unde se menționează că ducele Berchthold V de Zähringen care ar fi ucis un urs ("Bär" în germană), ar fi numit orașul "Berna". Berchthold al V-lea a întemeiat orașul la sfârșitul secolului al XII-lea, având un plan clar: a așezat orașul pe o peninsulă a râului Aare, ca să fie protejată în mod natural din trei laturi
Berna () [Corola-website/Science/297528_a_298857]
-
(germană: "Kanton Graubünden"; retoromană: "Chantun Grischun"; italiană: "Grigioni"; franceză: "Grisons"), uneori denumit și Cantonul Griurilor, este cel mai mare și cel mai estic din cele 26 de cantoane ale Elveției. E și singurul trilingv (retoromană, germană, italiană). Suprafața cantonului este de
Cantonul Grisunilor () [Corola-website/Science/297538_a_298867]
-
fondată în anul 15 î.Hr.. Aceste zone au devenit mai târziu parte din dieceza Cuirei. În 1367 este fondată Liga Casei Domnului ("Cadi", "Gottes Haus"), pentru a combate puterea crescândă a Episcopiei de Cora. A urmat fondarea Ligii Gri (în germană "Grauer Bund"), câteodată denumită "Oberbund". Această ligă este fondată în 1395 în valea înaltă a Rinului. Numele "Liga Gri" vine de la vestele gri țesute manual, care erau îmbrăcate de populație. O a treia ligă este fondată în 1436 de oamenii
Cantonul Grisunilor () [Corola-website/Science/297538_a_298867]
-
aliatul perpetuu" al Elveției devine canton elvețian abia în 1803. Constituția cantonului este dată în 1892. Stemele celor trei ligi originare formează astăzi stema Cantonului Grisunilor. Locuitorii cantonului sunt celebri pentru o delicatesă culinară - carne uscată de vită numită în germană "Bündnerfleisch". Agricultura și turismul sunt pilonii economiei cantonale. Agricultura se bazează pe silvicultură și pe pășunatul estival în munte, în special de oi și capre. Turismul este concentrat în munți, în special în jurul orașelor Davos, Arosa, Laax și St. Moritz
Cantonul Grisunilor () [Corola-website/Science/297538_a_298867]
-
Cuira se produce vin. Cuira este și un centru industrial. În văile Mesolcina/Misox și Poschiavo se cultivă porumb și castane comestibile. Localități mai importante, cu peste 5000 de locuitori la recensământul din 2009: Limbile vorbite în Cantonul Grisunilor sunt: germana în nord-vest (54%), limba retoromană, numită și rumância sau romanșa în Engadina, Valea Monastero și în apropiere de Disentis/Mustér (31%), precum și italiana în văile Mesolcina/Misox, Calanca, Bregaglia/Bergell, și Poschiavo/Puschau (15%). Populația romanică reproșează autoritaților că nu
Cantonul Grisunilor () [Corola-website/Science/297538_a_298867]
-
(Ticino e numele italian; în germană, franceză și retoromană se numește "Tessin") este singurul canton elvețian situat în întregime pe versanții sudici ai Alpilor. Numele cantonului derivă de la râul Ticino, care îl traversează de la Pasul Novenei (ger. "Nufenenpass") până la Lacul Maggiore. este aproape complet de limbă
Cantonul Ticino () [Corola-website/Science/297531_a_298860]
-
capturat și ucis de oricine. La întoarcere, a fost "răpit" de oamenii electorului de Saxa, care l-au ascuns în castelul de la Wartburg. Luther va scrie acolo multe lucrări cu principii teologice esențiale reformei. În 1522 a tradus "Noul Testament" în germană, după ediția realizată de Erasmus. Reforma a proliferat. Și-au făcut apariția mulți reformatori, fiecare având idei proprii. Nicholas Stoch și Markus Stubner-"Profeții de la Zwickau", s-au stabilit la Wittemberg și au predicat o versiune diferită. La întoarcerea lui
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
Habsburgi din țară. Nu în ultimul rând pe baza experiențelor din deceniile care au urmat, administrației habsburgice, inclusiv din perioada ei austro-ungară, i se păstrează în Austria zilelor noastre o amintire în mare măsură pozitivă. Denumirea oficială "Monarhia Austro-Ungară" (în germană "Österreichisch-Ungarische Monarchie"; în maghiară "Osztrák-Magyar Monarchia") a fost stabilită de către împăratul și regele Francisc Iosif I într-un document scris de mână în 14 noiembrie 1868. În mod alternativ, Dubla Monarhie se mai numea și "Monarhia chezărească și crăiască Austro-Ungaria
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
bune decât nemaghiarii din Transleithania (unde maghiarii se puseseră pe maghiarizarea celeilalte jumătăți a populației). Aceste condiții mai bune au privit înainte de toate educația în limba maternă (deși școlile în care învățământul superior se făcea într-o altă limbă decât germana aveau adesea de luptat), utilizarea limbii materne în fața funcționarilor și a autorităților statului (răpunsurile în limba solicitantului au trebuit, totuși, să fie stipulate prin lege) și reprezentarea în Consiliul Imperial, în Parlamentul Austriei. Însă această reprezentare a fost folosită în
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
încă din 1991, membrii Grupului de la Visegrád se străduiesc să întărească formele reciproce de cooperare politică și economică. Ca urmare a celor două războaie mondiale și a Războiului Rece care le-a succedat, mai multe milioane de oameni vorbitori de germană, foști cetățeni ai Austro-Ungariei, au ajuns în Germania ca familii de refugiați, expulzați din țara natală și emigranți germanici, au devenit rezidenți împreună cu descendenții lor și au fost în mare măsură asimilați de populațiile majoritare ale regiunilor în care s-
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
mult mai mare decât aceea a familiilor care s-au stabilit în Austria, deși chiar și după destrămarea Dublei Monarhii, Republica Austriacă — în special orașul Viena — a fost văzută în continuare, ca întotdeauna, drept un centru cultural al vorbitorilor de germană din „vechea Austrie” (prin care, după 1918, s-a înțeles Cisleithania). Alte familii au emigrat în alte țări, cum ar fi Statele Unite ale Americii, Canada, Israel sau Australia. Râul Leitha constituia în parte granița dintre jumătatea austriacă și jumătatea ungară
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
propriul Minister de Război și a chemat înapoi imediat regimentele ungurești de pe frontul italian. Recensământul din 1910 din Austro-Ungaria a ținut seamă și de limba colocvială a cetățenilor monarhiei. Cel mai adesea, evreii din Cisleithania au consemnat drept limbă vorbită germana; la fel au făcut funcționarii care, chiar dacă nu aveau ca limbă maternă germana, utilizând-o în mod cotidian în aparatul administrativ, o vorbeau cu predilecție. Cifre exacte în privința clasificării vorbitorilor diferitelor limbi din Dubla Monarhie nu există. Limbile vorbite în
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
italian. Recensământul din 1910 din Austro-Ungaria a ținut seamă și de limba colocvială a cetățenilor monarhiei. Cel mai adesea, evreii din Cisleithania au consemnat drept limbă vorbită germana; la fel au făcut funcționarii care, chiar dacă nu aveau ca limbă maternă germana, utilizând-o în mod cotidian în aparatul administrativ, o vorbeau cu predilecție. Cifre exacte în privința clasificării vorbitorilor diferitelor limbi din Dubla Monarhie nu există. Limbile vorbite în Cisleithania 1910 Limbile vorbite în Transleithania 1910 Observație: unele limbi sunt considerate a
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
oraș universitar din 1777, a fost construit încă din 1837-1847 Muzeul Național și din 1864 palatul Academiei Ungare de Științe. După compromisul din 1867, Ungaria s-a străduit să facă din propria ei capitală o concurentă a Vienei. Buda (în germană "Ofen"), aflată pe malul drept al Dunării, care era cu al ei palat regal de multă vreme cel mai însemnat oraș al regatului, a fost întrecută în secolul al XIX-lea de Pesta, aflată pe malul stâng. În 1872, cele
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Hordou, în toamna anului 1871, pe care, din motive de sănătate, le întrerupe după clasa I. Din toamna anului 1873, pentru clasele a II-a și a III-a, urmează cursurile școlii din Telciu, comună mare pe Valea Sălăuții, învățând germana cu unchiul său Ion Ionașcu, directorul școlii. În clasa a IV-a (1875), se află la "Școala Normală din Năsăud", pe care o absolvă pe data de 21 iunie 1876. În toamna acestui an, Coșbuc se înscrie în clasa I
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
Limbile germanice sunt o grupă de limbi indo-europene vorbite în nordul Europei și alte părți a lumii. Limbile germanice, în special engleza și germana, sunt printre cele mai vorbite și învățate limbi din lume, fapt observat și în România. Strămoșul comuna al tuturor limbilor germanice este cunoscută sub numele de proto-germanică (sau germana comună), care a fost vorbită aproximativ din prima jumătate a mileniului
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
și alte părți a lumii. Limbile germanice, în special engleza și germana, sunt printre cele mai vorbite și învățate limbi din lume, fapt observat și în România. Strămoșul comuna al tuturor limbilor germanice este cunoscută sub numele de proto-germanică (sau germana comună), care a fost vorbită aproximativ din prima jumătate a mileniului 1 î.Hr. în timpul Epocii Fierului, în partea nordică a Europei. Proto-germanica, împreună cu toate limbile care au derivat din aceasta, este caracterizată de un număr de proprietăți lingvistice unice. Cea
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
sub numele de Legea lui Grimm. Varietăți timpurii ale limbii au început să apară odată cu migrația triburilor germanice din nordul Europei în secolul al II-lea î.Hr. spre partea central-nordică a continentului. Cele mai vorbite limbi germanice sunt engleza și germana, cu aproximativ 300-400 milioane vorbitori și peste 100 de milioane respectiv. Acestea două aparțin grupului vest de limbi germanice. Acest grup include de asemenea alte limbi importante, cum ar fi olandeza cu 23 de milioane de vorbitori și afrikaans cu
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
XVIII-lea. În timpul Evului Mediu Timpuriu, grupa vestică a limbilor germanice a fost separată în primul rând de către dezvoltarea insulară a englezei medii, iar în al doilea rând de către fenomenul lingvistic de schimb al consoanelor care s-a manifestat în cadrul germanei; în acest fel, s-au creat două varietăți principale de germană (inferioară și superioară) și alte varietăți gradate, denumite centrale (sau mijlocii). Până la începutul erei moderne, aceste schimbări au dus la crearea unor diferențe considerabile între limbi, variind ca în
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
a fost separată în primul rând de către dezvoltarea insulară a englezei medii, iar în al doilea rând de către fenomenul lingvistic de schimb al consoanelor care s-a manifestat în cadrul germanei; în acest fel, s-au creat două varietăți principale de germană (inferioară și superioară) și alte varietăți gradate, denumite centrale (sau mijlocii). Până la începutul erei moderne, aceste schimbări au dus la crearea unor diferențe considerabile între limbi, variind ca în cazul germanei: germana superioară alemanică în sud și saxona inferioară nordică
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
acest fel, s-au creat două varietăți principale de germană (inferioară și superioară) și alte varietăți gradate, denumite centrale (sau mijlocii). Până la începutul erei moderne, aceste schimbări au dus la crearea unor diferențe considerabile între limbi, variind ca în cazul germanei: germana superioară alemanică în sud și saxona inferioară nordică în nord. Deși ambele varietăți sunt considerate a reprezenta "limba germană", vorbitorii dialectelor pot cu greu să se înțeleagă între ei. Varietățile sudice au completat al doilea schimb sonor, în timp ce varietățile
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
fel, s-au creat două varietăți principale de germană (inferioară și superioară) și alte varietăți gradate, denumite centrale (sau mijlocii). Până la începutul erei moderne, aceste schimbări au dus la crearea unor diferențe considerabile între limbi, variind ca în cazul germanei: germana superioară alemanică în sud și saxona inferioară nordică în nord. Deși ambele varietăți sunt considerate a reprezenta "limba germană", vorbitorii dialectelor pot cu greu să se înțeleagă între ei. Varietățile sudice au completat al doilea schimb sonor, în timp ce varietățile nordice
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
some”, sau neînsoțit). În secolul al XIX-lea, cele două tipuri de adjective - indefinite și definite - erau de asemenea denumite „tari” și „slabe”, denumiri care sunt încă folosite. Aceste denumiri erau bazate pe apariția celor două seturi de terminații din germana modernă. În germană, terminațiile pentru cazul distinctiv folosit odată pentru substantive aproape că a dispărut, iar asta a determinat ca încercarea de a deosebi un caz de altul să fie preluată de către determinanți și adjective. Mai mult, datorită cunoscutul schimb
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
În secolul al XIX-lea, cele două tipuri de adjective - indefinite și definite - erau de asemenea denumite „tari” și „slabe”, denumiri care sunt încă folosite. Aceste denumiri erau bazate pe apariția celor două seturi de terminații din germana modernă. În germană, terminațiile pentru cazul distinctiv folosit odată pentru substantive aproape că a dispărut, iar asta a determinat ca încercarea de a deosebi un caz de altul să fie preluată de către determinanți și adjective. Mai mult, datorită cunoscutul schimb de sunete, terminațiile
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
cunoscutul schimb de sunete, terminațiile variate ale adjectivelor definite ("n") au fuzionat până când au mai rămas doar două terminații ("-e" and "-en") folosite pentru exprimarea unei categorii flexionare din cele șasprezece (masculin/feminin/neutru/plural împreună cu nominativ/acuzativ/dativ/genitiv - germana modernă unește toate genurile la plural). Terminațiile adjectivelor indefinite ("a/ō") au fost mai puțin afectate de către schimbul de sunete, așadar au mai rămas șase terminații ("-, -e, -es, -er, -em, -en"), distribuite într-un așa fel încât să poată exprima
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]