12,993 matches
-
vorbe moarte doar umbrei tale eu i-am fost alean. veșmânt de tei i-ai pus plecării tale și-n graba ta cu vânturi l-ai legat dar toamna-i pe sfârșite și petale s-au stins în lumi de gheață și uscat. sunt tristă! iarna-n ceruri bate călcâiul nopții s-a mânjit de ploi, dintr-un cearceaf cu vise înnodate răzbesc și azi însingurări în doi. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: Însingurare în doi / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN
ÎNSINGURARE ÎN DOI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376961_a_378290]
-
toate calitățile de amazoană când preludiul este bine realizat. - ”Nu, nu trebuie să-mi scape fata. Doar și Gloria a recunoscut că-i atrasă de mine, în pofida anilor ce ne despart ca vârstă”. Își turnă în pahar un whisky cu gheață și se așeză în fotoliu, ascultând muzică la DVD. Nu mai dăduse drumul la TV. Nu mai avea chef de scandalurile politice ce ocupau toate posturile de televiziune și nu numai. Parcă înnebuniseră cu toții. Deveniseră penibil de grețoși. Îl oripilau
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
nevăzută. Bineînțeles că nu i-a spus nimic prietenei sale. Atât Dalia cât și Gloria, nu știau nimic despre prezența Ginei în viața lui Ștefan. Reveniți la masa lor din rezervă, Dalia s-a repezit direct la paharul plin cu gheața ce plutea într-un lichid vâscos multicolor, și plăcut aromat. Era o cremă delicioasă pe care nu o mai gustase până atunci. Goli aproape jumătate din pahar. Era cald și îi era sete. Pe măsură ce stăteau de vorbă, devenea tot mai
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > RONDEL DE TOAMNĂ Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului În frunza toamnei reci se oglindește luna, Privindu-se șireată în pojghița de gheață. Că-i frig sau a fost cald, acum îi e totuna, Cu gene luminoase străluce sus măreață. Ieri, bulgării de beznă-i ascundeau cununa, Acum și-arată dinții, zâmbește larg, semeață. În frunza toamnei reci se oglindește luna, Privindu-se
RONDEL DE TOAMNĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376982_a_378311]
-
a fost cald, acum îi e totuna, Cu gene luminoase străluce sus măreață. Ieri, bulgării de beznă-i ascundeau cununa, Acum și-arată dinții, zâmbește larg, semeață. În frunza toamnei reci se oglindește luna, Privindu-se șireată în pojghița de gheață. Om trist, ce uiți mereu că viața-i numai una, Când pâcla grea coboară și-n lumea ta e ceață, Privește către lună, din zâmbetu-i învață! O frunte-nnorată nu va goni furtuna... În frunza toamnei reci se oglindește luna
RONDEL DE TOAMNĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376982_a_378311]
-
deșertăciunilor legate de patimile noastre omenești, un singur punct rămâne fix, neclătinat de nicio catastrofă istorică: geniul.”, un geniu pe care DARCLÉE, asemenea lui ENESCU, l-a avut din plin... P.S. Un mormânt trist și încremenit într-o însigurare de gheață, ce împrăștie în jurul său nu chietudine, ci răceală, foarte multă răceală. Așa simți când te afli în Cimitirul Bellu lângă cripta de marmură albă a HARICLEII DARCLÉE. Dacă la Tore del Lago, în Italia, fotografia ei este așezată pe pianina
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
ridic îmi este rostul. mă dezvață iubire. a iubi prin câmp de raze umbre întuneric... acolo lumânare-aprind și-ncerc mereu să-mi caut sensul vieții morții morții vii secerii să-i deschid sau înfirip fila dintâi și ultima pe firul gheții ** privesc geometrii de firi cum aerul îl tot încarcă arcuri spirale liniștiri neliniștiri cuvinte moarte cuvinte vii îmi sunt mereu acum mirul și nardul libertății sunt - ce minune când prin mine curg sparg sau lovesc hotare-n umbre *** nici nu
SE-NCHIDE-N MINE UN CUVÂNT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377835_a_379164]
-
toate părțile, fără sorți de izbândă să-și găsească somnul. A ațipit de vreo două ori, dar s-a trezit imediat, transpirată și speriată cumplit, de vise groaznice, aproape reale, ce-i bântuiau mintea... O năpădi o sudoare ca de gheață. Începu să sufle greu și să tremure. Avea gura uscată, voia să strige, dar nu-și putea dezlipi buzele. Vedea o femeie ce se îndepărta privind în urmă, spre ea, rânjind și ținând ceva în brațe. Da! În partea stângă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
Mai picotesc sub lenea dimineții. E-atâta alb în cergi de nea și-n aer, Încremenind chiar fumul spre boltire, Dezghioacă,-n pietre, gerul nălucire, Eliberând tăceri pe post de vaier. Anemic, vântul, mai vălătucește Vedeniile sub voaluri siderate, De gheață flori stau pe ferești pudrate Cât jaru,-n spuze, licăru-și răcește. *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: S-au gârbovit câmpii ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1479, Anul V, 18 ianuarie 2015
S-AU GÂRBOVIT CÂMPII … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377879_a_379208]
-
discuțiile care altminteri ar putea să fie zidite din terminologii docte peste măsură, că e de unde, au în ele un abur de pâine caldă și bună, departe de ricoșarea vorbei rele de pe cerul negru al gurii omului numai muchii și gheață la suflet! Nici la ușa sa de la instituție (Administrația Bazinală de Ape Siret) nu se mimează solemnități severe în care se desfată azi atâția parveniți, nu are preferință pentru somptuozitate. Te primește pur și simplu, fără savurarea importanței funcției și
EMIL VAMANU. APA, MIREASA LUMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377885_a_379214]
-
ediției a II-a. (Rexlibris Media Group) ------------------------------------ (1) VASILE ALECSANDRI IARNĂ Din văzduh cumplită iarnă cerne norii de zăpadă Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă Fulgii zbor, plutesc în aer că un roi de fluturi albi Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi. Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară! Ca o zale argintie se îmbracă mândră țară. Soarele rotund și palid se prevede printre nori Ca un vis de tinerețe pintre anii trecători. Tot e alb, pe
TESTAMENT (EDIŢIA A II-A) – MARI POEŢI ROMÂNI TRADUŞI ÎN LIMBA ENGLEZĂ (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377927_a_379256]
-
tron, de roua parcă! - Dar printre ei bârfeau bureții De-o vrăjitoare mânătarca, De la fântână tinereții. Și răi ghioci și toporași Din gropi ieșeau să-l ocărască, Sterp îl făceau și nărăvaș, Că nu voia să înflorească. - În țări de gheață urgisita, Pe-același timp trăia cu el, Lapona mică, liniștită, Cu piei; pre nume - Enigel. De la iernat, la pășunat, În noul an, să-și ducă renii, Prin aer ud, tot mai la sud, Ea poposi pe mușchiul crud La Crypto
TESTAMENT (EDIŢIA A II-A) – MARI POEŢI ROMÂNI TRADUŞI ÎN LIMBA ENGLEZĂ (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377927_a_379256]
-
lamă de blestem Vorba în inimă-ai înfipt-o! Eu de umbra mult mă tem, Că dacă în iarna sunt făcută, Și ursul alb mi-e vărul drept, Din umbră deasa, desfăcuta, Mă-nchin la soarele înțelept. La lămpi de gheață, supt zapezi, Tot polul meu un vis visează. Greu taler scump cu margini verzi De aur, visu-i cercetează. Mă-nchin la soarele înțelept, Ca sufletu-i fântână în piept, Și roată albă mi-e stăpâna, Ce zace în sufletul-fântână. La
TESTAMENT (EDIŢIA A II-A) – MARI POEŢI ROMÂNI TRADUŞI ÎN LIMBA ENGLEZĂ (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377927_a_379256]
-
ca două văpăi. Răscolit de dorință, o cuprinse cu voluptate în brațele-i vânjoase și își lipi buzele de ale crăiesei apărute din senin. „Dar unde dispăru cotoroanța?” - se întreabă în sinea sa. „Este vis sau realitate?” Un fior de gheață îi străpunse inima. Deschise ochii și văzu o flacără ciudată ce ardea în privirile acelei ființe feciorelnice. Realiză că se află în fața unei făpturi demonice și dintr-un impuls interior, cu o forță supraomenească, o îmbrânci brutal, răcnind: - Ptiu! Piei
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
noastre câmpuri, Pe-unde treceam de mână, sărind peste-orice dâmburi. Spune-mi de-ți mai sunt dragă, ori poate m-ai uitat, Căci adâncu-mi tot urlă, de când tu ai plecat. Spune-mi de-am rămas prințesa din sufletu-ți de gheață, Să știu de în castel mi-e locu'-n astă viață. Spune-mi de ce mă lași, cu sufletul în țăndări, Uitând că ți-am fost totul, în ale sorții valuri. Referință Bibliografică: Spune-mi / Maria Cristina Pârvu : Confluențe Literare, ISSN
SPUNE-MI de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377993_a_379322]
-
mămico, cât eu te iubesc. Multe cuvinte-au rămas nerostite, Timpul mi te-a răpit, fără să-i pese, Stelele te-așteptau, îndrăgostite, Luna costume albe-acum îți țese. Soarele și-a pierdut lumină caldă, Razele lui îmi dau fiori de gheață. Cerul la picioare-aș vrea să-mi cadă, Să-ți mai sărut, mămico, blândă față. Referință Bibliografica: Spre cerul mamei / Maria Cristina Pârvu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2005, Anul VI, 27 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
SPRE CERUL MAMEI de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378065_a_379394]
-
la fulgi din sania cu căluti sculptați trasă de maică-mea învățătoare uneori îmi e dor de iarna aceea a copilăriei cu troieni cât casa au mai venit ierni nu cu atâta zăpadă și nu așa importante până când alunecând pe gheață o fată m-a prins de mână și mi-a spus o poezie ceva de alăturare de pași și de timp și parcă de o stea se făcea că un tânăr întreba cât ține iubirea nu-mi mai pun de
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
Și gustă din pleoape pe arșița verii- Fie vorba bună-i -nsetată-n gând. Împinsă -pe un val lâng' un țărm de mare... Lacrima tăcerii se scurge din ploi Din lumini de gând cuprinse o zare Și -o-mparte -n cuburi de gheață și sloi. Vine o minune și un fir de rază, Să dezghețe dorul tăcerii din noi Singurul -n viață ce se minunează, Că se joacă singur în suflete goi. Referință Bibliografică: În suflete goi / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ÎN SUFLETE GOI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376441_a_377770]
-
cal lumină din ochii peștilor amăgiți de undițe aruncate din bărci cu carena adormită în val. Lip, pleosc, lip, tentacole sugrumând noaptea, vise sângerând pe sarea mării din rană și pescarul sorbind tăcerea din cană coclită de lună,sloi de gheață în topire ,vărsând umbre lângă case rămase ascunse sub duzi fără viață. caracatița timpului se înghițise pe sine și marea, marea era una și aceeași cu zarea... Ce este patria, mamă ? Nu știu cum am urcat în căruța vieții mele, Nu m-
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376482_a_377811]
-
Serghei nu a fost nevoit să forțeze lucrurile. Eu așa am învățat! Să execut! Mai întâi ordinele!Probabil că asta era o glumă rusească întrucât flăcăul râse din toată inima fără ca figura sa să piardă vreun gram din cantitatea de gheață. Urcară apoi cu liftul până la ultimul etaj însoțiți tot de bunul Serghei. Biroul domnului Löeb fu cel de-al doilea lucru din această dimineață care-i lăsă cu gura căscată. Nu și domnul Löeb care era mititel și total anost
DULUŢONUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376486_a_377815]
-
în vârful Insulei Danko. * La televizor pinguinii arătau înalți, solizi. Dar în realitate ei abia ajung până la genunchi. Pinguini Gentoo (Pygoscelis papua). Ca niște bebeluși, merg în șir unul după altul, cu aripioarele întinse, pe cărare. Ori se târăsc pe gheață ca săniile. * Cerul este cenușiu, cețos. Apa e de-un albastru-verzui murdar. Pe țărm miroase a pește. * Am căzut până acum de două ori, călcând cu un tălpic peste altul (la fel ca atunci când încrucișezi schiurile!). * Pentru prima dată când
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (5) – CUCERIND ANTARCTICA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376525_a_377854]
-
9°C Ninge în Antarctica. De pe vapor, din Observation Lounge, se zărește PARADISUL ALB din Strâmtoarea Gerlache. Mormanele de zăpadă se reflectă în apă. Ies niște poze simetrice grozave * Din nou în “Zodiac”. Încerc apa cu mâna și este rece-rece. Ghețuri plutitoare luate de curent. Ghețari mari, lipiți de țărm. Ghețari mici, presărați pe apă. * Unii turiști poartă, în loc de un plasture în spatele urechii, o brățară la încheietura mâinii împotriva răului de mare. Un Indian are trei aparate de fotografiat (m-a
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (5) – CUCERIND ANTARCTICA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376525_a_377854]
-
Se pare că nici eu! * Te apucă amețeala, parcă ai fi pe altă planetă... când vezi ghețari cât muntele (și asta-i numai o treime de la suprafața apei!)... Îți e teamă să nu cadă pe tine! * Un adevărat palat de gheață e Antarctica! Sau mai mult un oraș în întregime de frig și viscol. Parcă ești pe altă lume, în alte timpuri. Aurora Boreală am văzut-o și-n Alaska, în 2009... * Am oare nevoie de „viză” pentru Antarctica?! * Ambiția / nebunia
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (1) – PREGĂTIRI PENTRU EXCURSIA VIEŢII de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376541_a_377870]
-
Pe Insula Half Moon [Jumătate de Lună]. Păsări Skua, foci Wedell lungite pe zăpadă și pinguni Gentoo și Adelie. Se sparg ghețarii albaștri în apă, se prăbușesc. De la deșertul de nisip din New Mexico la deșertul de zăpadă, roci și gheață din Antarctica. Pe Insula Goudier, în Portul Lockroy, am vizitat Baza A (britanică), în care locuiesc patru cercetători. Baza are câteva cabane, dintre care Casa Bransfield a fost transformată în muzeu, păstrând intacte obiectele și documentele folosite. Casa conține câteva
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (6) – CRĂCIUN ÎN ANTARCTICA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376543_a_377872]
-
trăiesc. Rete Mirabile = sistem de shimb de căldură. Oamenii au nevoie de temperatură internă constantă. La îngheț, circulația sângelui încetinește. Hipotermia. Hipotalamus-ul controlează temperatura noastră. Mitocondriile sunt organite celulare ce transformă energia. Puii de focă sunt născuți direct pe gheață. Stratul de grăsime (blubber) variază de la câțiva milimetri în animale mici la 50 centimetri (ca izolație) la balene, pentru termo-regulare. Penele colorate absorb căldură de la soare. Pinguinii „năpârlesc” când un nou rând de pene cresc peste cele anterioare. Notothenioidei este
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (6) – CRĂCIUN ÎN ANTARCTICA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376543_a_377872]