5,266 matches
-
gaura neagră. — De fapt, remarcă Ted, bănuiam eu că nava asta a fost construită pentru a traversa o gaură neagră. — Serios? Și care-a fost primul tău indiciu? — Scutul puternic contra radiațiilor. Harry Încuviință din cap. — Așa este. Probabil ai ghicit semnificația scutului Înaintea mea, rosti el cu un zâmbet. Dar nu ai spus-o nimănui. — Hei, zise Ted, dar nu-ncape nici o Îndoială că eu am emis primul ipoteza găurii negre. — Zău? — Da, nu-ncape discuție! Amintește-ți, În sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
videocasetofon. „Desigur“, spunea Beth cea din imagine, dar un lucru necunoscut este mai degrabă inexplicabil decât periculos sau Înfricoșător.“ Tina: „Nu știu cum poți să vorbești așa.“ Beth: „Ți-e frică de șerpi?“ Beth Închise monitorul. — Încercam să văd dacă pot să ghicesc de ce s-a deschis. — Și ai găsit ceva? — Până acum, nu. Pe monitorul adiacent se vedea sfera. Aceasta era Închisă. — Harry e tot Înăuntru? Întrebă Norman. — Da, spuse Beth. — De cât timp? Ceva mai mult de o oră, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cu nimic mai Înțelepți. Nu ne-am fi putut Închipui că oamenii vor fi În stare să lanseze o navă printr-o gaură neagră - cu câțiva ani În urmă nici nu le bănuiam existența - și cu siguranță că nu putem ghici ce-ar putea realiza omenirea peste câteva mii de ani. — Asta dacă presupunem că sfera a fost construită de oameni. — Da, Întocmai. Și dacă n-a fost așa? Dacă totuși e produsul unei alte civilizații? Avem dreptul să distrugem tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de dez-singurare. Îngerul zice: „Mă piș pe aripi! Dezbrăcarea! Spărgînd copilăria în cioburi, în fața privirii va înflori femeia și-n jur, parfumuri de vin și pucioasă vor pluti!“. Urmează un soi de senzație pe care, matur fiind, n-o pot ghici decît ca moarte sau ca disperare. Tînărul simte greață. De tot. Chiar și de aer. Vomită. Dar găsește iute leacul miraculos: o gură de oțet ce, pînă la proxima experiență, jugulează greața organică și-culmea, scîrba de a mai privi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
meu sau explorînd abisurile vitraliului, mă transform continuu. Doar vocea asta rămîne stranie, impersonală ca mesagerul cuiva. V. mergi în întuneric. Pietrele caldarîmului strălucesc în jur un întuneric greu. Căldura străzii pe care colinzi se desprinde încet din beznă abia ghicind licărul șopotitor al fîntînilor. V. tînăr oscilează între Robinson și homo viator. Pelerinul prin existență în căutarea propriei datorii. Un Crusoe părăsit în mijlocul vieții și, pe care numai izolarea îl face s-o identifice și s-o iubească cu adevărat
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Dar trebuie să încetez pentru că, pe V. tînăr întrebarea asta îl doare cumplit. Se pregătește să strige. Să se răzbune...” 9 La celălalt capăt al mării, tînărul V. Mergi de-a lungul țărmului, cantonier beat pe linia ferată și pescărușii ghicesc imediat în urmele lăsate pe nisipul umed. Te ocolesc simulînd spaima și închizîndu-te în tăcere ca pe o reptilă într-un acvariu de chihlimbar. Țipetele lor, fruntea singurătății. V. tînăr, colind țărmul. Cel dintr-un pat de spital mă urmărește
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
bolește acolo. Promite, mă înflăcărează și apoi dispare instantaneu, fără a fi atins esențialul. Mă părăseșteîntr-un pustiu straniu în care spațiul este inutil, lipsit de vibrație ca un decor de studio. Păsările marine se agită în jurul meu. Dincolo de ele se ghicesc încă puncte înstelate. Privind cerul descopăr că fiecare strălucire a sa e o rană care curge în trupul meu întunecat împrăștiind suferința în jur ca o baltă caustică. Mă întreb cum or putea pescărușii ăștia să zboare cînd e întuneric
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Apare zi de zi... Mi-am făcut un obicei de a cumpăra eu sticla de băutură și de a căuta abatoarele. Marea piață a Piramidei îmi apare în minte din ce în ce mai des. Îl vizitez pe Doctor și acesta mă privește supărat. Ghicește în mine apariția freneziei căci în beție dispar de lîngă el și mă pregătesc de marele sacrificiu. Văzînd această bucurie crîncenă, prietenului meu i se pare că zeul frumos născut în mine capătă brusc furia și hidoșenia carnivorului. Sînt, în
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și matur, încerc uluit o senzație nouă reîntorcîndu-mă lovit în familie. Părîndu-mi c-o regăsesc pe Elena. Și-apoi, copiii. Întîi e spaima de ființele gingașe și sîcîitoare apărute din neant. Apoi mirarea în fața gălăgiei lor căreia nu-i poți ghici intențiile... Și spaima de fragilitatea lor atît de dezarmată în fața bolilor lumii. Și, în final, cînd încep să se miște, să ceară și să semene cu tine amintindu-ți speranțele și entuziasmul propriei copilării, devin tandrețe, încredere și speranță. De
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
povestea aceasta. Tocmai de aceea, pentru a vă readuce zâmbetul pe buze, vă voi spune o alta, mai aparte. Doresc să știți că și puii de curcă ori de rață ies tot din ouă clocite de o... cloșcă. Da, ați ghicit, este vorba de ouă de curcă, de gâscă ori de rață, în aceste cazuri. Ei bine, în versuri, de data aceasta, vă voi spune o povestioară în care eroina este... O rățușcă! A ieșit doar ieri afară Din găoace Iar
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
mă înconjurau și pe care abia reușeam să le disting prin întuneric. Groaza venea din faptul că eram în Dublin, și nu în apartamentul meu din Londra, alături de prea iubitul meu James. M-am uitat la ceas - era (da, ați ghicit) patru dimineața. Ar fi trebuit să mă consolez cu gândul că aproximativ un sfert din lumea care trăia după ora meridianului Greenwich tocmai se trezise, la rândul ei, zăcea în pat și privea nenorocită în întuneric, făcându-și griji în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă preocupau cheltuielile. Aveam de gând să plătesc cu cardul de credit. Și unde erau trimise facturile de la cardul de credit? Exact. La apartamentul meu din Londra. Deci în cârca cui avea să cadă responsabilitatea de a le plăti? Ați ghicit din nou. În cârca lui James. Am zâmbit în direcția altor mame tinere și mai puțin tinere care-și făceau, la rândul lor, cumpărăturile. Probabil că arătam exact ca ele. O mamă tânără cu un bebeluș. O mamă care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plină de pasiune a lui Helen. Bietul om. N-avusese nici o șansă. Situația s-a calmat. Lumea a început să mănânce pâine prăjită, să hălpăie cafea și să poarte conversații - deși folosesc termenul ăsta în sensul lui cel mai larg. Ghici cu cine stau în Belfast? ne-a întrebat Helen cu o voce cântată, plină de inocență. Părea mult prea nepăsătoare și blazată. Cunoșteam tonul ăsta. Știam că nu prevestea nimic bun. Cu cine? a întrebat Anna. —Cu o protestantă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
gheare copilul și bestsellerul cu coperte aurii, s-a întâmplat să trec pe lângă cafeneaua unde fusesem cu Adam în sâmbăta precedentă și, cum se întâmpla să am o oră-două de pierdut, s-a întâmplat să intru în cafenea și - ați ghicit? - la numai o oră și jumătate după venirea mea, s-a întâmplat ca Adam să intre și el în cafenea. Ce coincidență! A fost ceva mult prea grozav ca să fie adevărat, nu? Cum altfel să o iei decât ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ea. Și stai că n-ai auzit tot! Ghici de ce mi-a dat papucii! — De ce? am zis întrebându-mă care putea fi motivul. În sfârșit, Laura terminase stocul de șosete? — Pentru că a întâlnit pe altcineva, mi-a declarat Laura. Și ghici câți ani are tipa! —Treișpe ani! m-am hazardat eu. Nu! a urlat ea. Trei’șapte! —Doamne-Dumnezeule! am exclamat eu. Eram șocată. — Da, a șoptit Laura abia mai reușind să vorbească din cauza lacrimilor. Puștiu’ zice că sunt imatură. —Mucosul! — Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să fie mai mult decât amabil cu mine, așa că-mi venea să plâng și să-l îmbrățișez. Atâta doar că James era o singură persoană. Dar efectul era același. Acum că se purta frumos cu mine, îmi venea - da, ați ghicit - să plâng și să-l iau în brațe. —N-ai fost îngrozitoare în mod deliberat, a continuat el. Pur și simplu nu-ți dădeai seama cum erai. Nu, mi-am tras eu nasul. N-am fost așa în mod deliberat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
genți pe masa din bucătărie, pipăind buzunarele hainelor și bolborosind singură precum iepurele alb (iepurele alb era, nu?) din Alice în Țara Minunilor, ușa de la intrare s-a deschis, iar Helen a pătruns în casă cu pompa ei caracteristică. — Ia ghiciți! a urlat ea. —Ce? am răspuns. Eram ursuză. Total dezinteresată. —Adam are o prietenă! M-am albit la față, iar inima aproape că mi s-a oprit în loc. Ce naiba zicea Helen? Cineva aflase de mine și de Adam? — Și stați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
James? l-am chestionat tăioasă. N-ar trebui să-i dai atenție lui George, a zis el regăsindu-și aplombul într-o oarecare măsură. Știu asta, James, i-am replicat mieros. Tocmai de asta am sunat-o pe Judy. Și ghici ce s-a-ntâmplat! Și ea mi-a spus exact același lucru. Tăcere. —James, am oftat eu. Ar cam fi timpul să-mi spui ce se întâmplă. —Ți-am spus, a bolborosit el. — Nu, nu mi-ai spus, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
este menționată pe ecran pentru a se menaja sensibilitatea doamnelor cu coc cuib ce se uită oricum la alt film). Care sînt, totuși, lucrurile notabile În acest film cumsecade: cel puțin 30% din dialogurile piesei ecranizate vă las vouă să ghiciți cum Îl cheamă cu adevărat pe autorul ei, Împreună cu Moldova și bivolu’ de peste Prut , imaginea semnată de Adam Lolender și muzica unui compozitor aflat la Început de drumuri ce vor ajunge să ne asasineze dar, aici, foarte inspirat, Maurice Jarre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ceai, să joace scrabble”, numai ce trebuie nu, și că Linda spune rugăciuni și ascultă păsările. Lecturăm și-un episod despre invazia Afganistanului, de ruși sau americani, nu se știe pentru că mujahedinii nu apar, e o revistă vizionară, Învățăm să ghicim În cărți, În palme, În zaț, ghicim cu ochii Închiși că-s nenumărați analfabeți sub soare, și cădem pe covoraș la citirea unei plîngeri În metru antic În legătură cu Delta Dunării: „Un SOS exasperat pentru Picătura de Rouă a țării”. Autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu, și că Linda spune rugăciuni și ascultă păsările. Lecturăm și-un episod despre invazia Afganistanului, de ruși sau americani, nu se știe pentru că mujahedinii nu apar, e o revistă vizionară, Învățăm să ghicim În cărți, În palme, În zaț, ghicim cu ochii Închiși că-s nenumărați analfabeți sub soare, și cădem pe covoraș la citirea unei plîngeri În metru antic În legătură cu Delta Dunării: „Un SOS exasperat pentru Picătura de Rouă a țării”. Autorul cu SOS-ul nu știe carevasăzică faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
era cu plesnitul, dar folosea mai mult amenințarea decît actul În sine. Preston Exley rareori lovea pe cineva - pentru el așa ceva era o victorie a infractorului asupra polițistului și o sursă de dezordine. Citeau răspunsuri eliptice și Îl obligau să ghicească Întrebările. I-au oferit un rezumat al experiențelor penalemai des Întîlnite, ca să-l pună În mișcare. I-au arătat că slăbiciunile oamenilor se manifestă la nivele acceptabile, pe care oamenii din jur le trec cu vederea, dar că există și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
bine-cunoscut traficant de droguri, care Își exprimase de curînd dorința „de a plasa pe piață cantități mari de prafuri albe și de a deveni un afacerist pe picior barosan“, este descoperit Împușcat mortal În apartamentul lui din San Pedro. Ați ghicit: nici un indiciu, nici un suspect, nici o arestare, dispoziția curentă a Diviziei Portuare LAPD fiind: dosar deschis, dar nu vă ținem cu sufletul la gură. Acum, copii, ia ascultați aicea: toți cei patru flăcăi din lumea interlopă (sau considerați ca atare) au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Dog Hut. În meniu: cîrnați, varză acră și cartofi prăjiți. O porni pe Strip, spre Crescent Heights, bine-cunoscut vad al fufelor de ocazie. Un kilometru jumătate mai la sud, la Melrose and Sweetzer: apartamentul lui Lynette Ellen Kendrick. Ușor de ghicit: Spade a agățat-o tîrziu, fără martori. Omul oferea mîncarea și drogul și i-a sugerat să petreacă În mod plăcut o Întreagă noapte În doi. A dus-o pe Lynette acasă. S-au drogat. Au halit. Spade a omorît-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
la bucătărie și înapoi la baie, pe întuneric, fără să se lovească de lucrurile cărora le știa cu exactitate locul, speriată când ajungea în dreptul unui scrin sau fotoliu sau dulap sau a unei măsuțe, ca niște munți de spaimă neagră ghiciți în întunericul albăstrui, însă temându-se și mai mult să aprindă vreo lumină care alunga umbrele, dar sporea pustietatea casei, nelăsând-o să arate așa cum era, obișnuită, dacă nu chiar mică, ci dându-i impresia că e gata oricând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]