4,229 matches
-
credibilă de durată. Disperat? Nu. De sperat. Cei prea bruneți, care se zbat să obțină vize pentru a-și vizita... lebedele, la Viena, au acum de înfruntat un paznic extrem de dur al parcului zoologic occidental: Jorg Haider. Nu-i de glumit. Orice se poate spune despre el că e, numai mut (ca o lebădă) nu. 24 februarie A fost de ajuns să se ivească un Haider în inima Europei și întreaga Europă a explodat. Aducîndu-și brusc aminte că a mai explodat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de vocea ei mezzo: Terminîndu-mi repetiția, am luat tramvaiul de la Teatru, era spre miezul nopții, vagonul era pe trei sferturi gol, patru indivizi s-au apropiat de mine, au început să mă insulte, am încercat să discut cu ei, să glumesc, s-au aruncat pe mine, doi m-au ținut, doi m-au penetrat brutal, fără menajamente, prin toate orificiile. A durat mult, tramvaiul se oprea în stații, călătorii coborau, ca și cum n-ar fi văzut nimic, ăștia, bestiile, continuau să facă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de dagherotip) a Biroului Asociației Generale a Studenților din (țineți-vă respirația!) Montpellier, fiind trimiși (alt suspans) la pag. 3, pentru a afla numele celor șapte... din Montpellier. Un subiect grav, cu care nu aș încerca, nici în somn, să glumesc, atinge drama românilor din Ardeal, aflați dincolo, sub altă stăpînire, celor de dincoace, răgățenilor, cerîndu-li-se să le fie în frățească alăturare. Mai întîi, tot pe pag. 1, dintr-o corespondență din Elveția de la enigmaticul Tell (Wilhelm?!), ne face idee despre
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
amuțit... vă rog să ne iertați... dumneavoastră începuseți să cîntați deja... mi-a fost rușine să vă opresc... Preotul: Nu-i frumos, băiatule! Nu murim, așa, cînd vrem noi... Toate la timpul lor... Cu voia Domnului... Nu-i voie să glumim cu... Octav: Știu, părinte... de fapt... eu sper că n-am glumit... Nea Matei, mai avem vreun căpăcel de whisky...? (Matei mai scoate o sticlă din diplomat; se oferă cîte un pahar preotului, dascălului și groparului) Să iertați, părinte... Sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
a fost rușine să vă opresc... Preotul: Nu-i frumos, băiatule! Nu murim, așa, cînd vrem noi... Toate la timpul lor... Cu voia Domnului... Nu-i voie să glumim cu... Octav: Știu, părinte... de fapt... eu sper că n-am glumit... Nea Matei, mai avem vreun căpăcel de whisky...? (Matei mai scoate o sticlă din diplomat; se oferă cîte un pahar preotului, dascălului și groparului) Să iertați, părinte... Sînt și eu o oaie rătăcită... Preotul: (l-a iertat puțin) Așa e
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
oi vedea tu ceafa... în săculeț... (scoțianului) Tomy, îmi pare rău, dar nu poți să faci poze decît dacă vii al spectacolul cu fantome... Tomy (entuziasmat ca orice turist) Oh, spectacol cu fantome! Minunat! Chiar aveți fantome? Octav: Păi ce, glumim aici! Tomy: Chiar adevărate? Octav: Sigur... în cadrul spectacolului puteți pune mîna pe ele... Tomy: Și ce program artistic fac? (Nae traduce) Octav: Păi... dansuri populare... cîntece de viață lungă... striptis... Tomy: (lui Nae) Prietenul tău e foarte glumeț... Nae: Cică
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
generală pornografie, vii aici și-arunci cu ouă clocite într-un biet cabotin de tranziție?! Nu-i frumos, Mona! Iubita mea, nu-i frumos! (după o pauză în care pare că reconsideră ceea ce a spus, rîde conciliant) Hai. că am glumit! Sper că nu m-ați luat în serios! Hai, groparule, tu dormi? Groparul: Da..., de fapt stau numai cu ochii închiși... te văd mai bine așa... Octav: Te rog să deschizi ochii... auzi! Și mai bine hai să ne jucăm
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mai multe ori (de 5 pâna la 10 ori), la vârsta de zece ani, victima unor abuzuri sexuale din partea unui verișor care avea aproximativ cincisprezece ani. Păstra în legătură cu aceste abuzuri o amintire traumatizantă, cu manifestarea unor emoții cumplite atunci când se glumea în public pe seama sexului, și cu impresia că toată lumea își dădea seama că „exista ceva neclar la ea în legătură cu sexul”. In perioada respectivă a avut nevoie de mult timp până să mărturisească mamei sale despre ceea ce i s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
considerat drept cauză a problemelor sale copilăria și comportamentul părinților săi. In prezent, ea crede că boala sa este aseamenea astmului și alergiilor sale, care sunt dereglări ale imunității: o amplificare maladivă a fenomenelor normale. „Sufăr de o timiditate alergică, glumește ea, o alergie la priviri și aprecieri”. Ințelegerea mecanismelor de menținere a tulburării Isabelle înțelege modul în care evitările sale contribuie la cronicizarea tulburării sale, cât de eronate și excesive sunt cognițiile sale. „Stiu, în prezent, că trebuie să acționez
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
că aveam dureri dar cum eu... cum niciodată în sfârșit... eu încerc mereu să trec peste dureri, nu eram prăbușită, mă simțeam după accident... nu eram... în sfârșit la spitalul de urgențe, mă simțeam bine din punct de vedere psihologic. Glumeam chiar cu medicii spunându-le că trebuia neapărat să părăsesc spitalul chiar în acea zi pentru că era o situație neobișnuită, nu-mi văzusem copiii timp de două zile, era ceva neobișnuit, și că programasem să fac o mulțime de lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
oportunitate bună să intre în discuție cu cei care au o situație stabilă. Un chioșc itinerant cu produse ieftine, în special bere și cafea, se află în centrul parcării. În jurul lui, se strâng grupuri, vorbesc despre ultimele noutăți din Borșa, glumind pe seama unor cunoscuți sau discutând diferite oportunități de afaceri. Din toate zonele din Milano vin pe rând mașini cu pachete pentru rudele de acasă și se duc către microbuzele sau mașinile care pleacă spre Maramureș. Se aduce palincă și mâncare
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și deschis față de copilul său, care să reflecte la dorințele acestuia și să-i înțeleagă nemulțumirile, care să-l ajute când este nelămurit și să-l aprecieze atunci când merită, care își face timp pentru a se juca și pentru a glumi, un părinte care are disponibilitatea de a vorbi, care poate să recunoască deschis că uneori se mai întâmplă să greșească și că tocmai din greșeli se poate învăța. Altfel spus, acțiunile noastre ca părinți, față de copii noștri, trebuie să fie
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
cultura e "un decorativ" al vieții. Avem o tranformare negativă a creierelor și a ideii de umanitate. Pot spune, cu certitudine, că lectura nu produce nebunie decât în condiții perturbatoare și de presiune social-politică a celor cu asemenea activități. Foucault glumea pe seama acestei idei preconcepute ("lectura produce nebunie!"), spunând: Când oamenii încep să gândească la sănătatea activităților intelectuale, eu cred că e ceva greșit acolo. În opinia lor sunt un om periculos, din moment ce sunt un cripto-marxist, un iraționalist și un nihilist
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în Franța, la începutul secolului, în familia lui Norbert și Albertine Lemonnier. Taina acelui „petite pomme” a fost probabil prima legendă care ne-a încântat copilăria. Și, totodată, unul dintre primele cuvinte din această limbă pe care mama o numea glumind - „limba ta strămaternă”. Într-o zi am dat de o fotografie pe care n-ar fi trebuit să o văd... Îmi petreceam vacanța la bunica, în orașul acela de la marginea stepei rusești, în care nimerise după război. Era într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ton aproape jovial: - Știți, mi s-a dat un pachețel pentru dumneavoastră. Este din partea... nu știu cine era, în sfârșit, ruda dumneavoastră a decedat... În Rusia. Erați probabil deja la curent. Da, v-a transmis testamentul dumneavoastră, hi, hi... Voise să spună, glumind, „moștenirea dumneavoastră”. Din greșeală, printr-o „scăpare verbală” pe care o constatam adesea la „rușii noi”, cărora engleza le devenea principala limbă folosită, a vorbit despre „testament”. L-am așteptat îndelung în holul unuia dintre cele mai bune hoteluri pariziene
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care să luptați împotriva bolii până la intervenția medicului. Simptomele încep brusc și includ frisoane, febră mare, tuse și uneori flegmă cu sânge. Deseori sunt și dureri pectorale. Eu am avut pneumonie atipică și vă pot spune că nu este de glumit cu ea. Rata mortalității este ridicată fără tratament adecvat. Există modalități de tratare a pneumoniei pâna la consultarea medicului. Puneți căței de usturoi macerat într-o tigaie și acoperiți cu apă. Fierbeți lichidul. Lăsați vaporii să fie foarte puternici, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
ironic este însă întotdeauna critic 72, susțin cercetătorii Penelope Brown și Stephen C. Levinson, pe urmele lui Paul Grice, din perspectiva analizei pragmatice. Deriziunea, tendința de a sancționa în această manieră, aparent preferabilă criticii fățișe, ușurința cu care obișnuia să glumească mai ales pe socoteala altora, sunt aspecte ce caracterizează comportamentul social caragialian, rezultat din înțelegerea vieții ca desfășurare scenică a teatrului lumii. Din miezul învălmășagului, din agitația de bâlci de care se trezește înconjurat, din carnavalul pe care nu se
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
brută pe care o supune printr-o tehnică de maestru unui proces de fabricație laborios, al cărui produs finit poartă pecetea eternității: "în singurătate, Caragiale era și el un depresiv, cam ca și Eminescu. Își regăsea buna dispoziție între oameni, glumind și râzând ca Figaro, ca să nu plângă"73. Observația lui Cioculescu este relevantă pentru sociabilitatea, pentru apetența comunicativă a scriitorului comic necesitând organic un cadru de desfășurare în care râsul să se poată "propaga cu ecou"74. Sterilitatea anilor de la
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
înguste, seducătoare pentru cele mobile 152. Recunoscut și temut ca tipic homo ironicus, Caragiale ajunsese să nu poată face o afirmație obișnuită fără a fi bănuit de o intenție critică ascunsă. Așa s-ar explica frecvența precizărilor de tipul "nu glumesc", "nu din ironie", etc. pe care scriitorul se simte dator să le insereze în textele pe care nu intenționa să le marcheze ironic.153 Un alt aspect pe care vrem să-l notăm în legătură cu "filosofia" atitudinală a lui Caragiale, este
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
multe peripeții, a fost călcată de un autocamion, a nimerit Într-un incendiu În 605 pădure, dar a scăpat nevătămată din toate și a reapărut vie spre Încântarea tuturor. De! Cu așa longevitate, de pe vremea fanarioților noștri, nu e de glumit! Deși nu am văzut-o, i am transmis toată „gratitudinea” noastră de hâtri moldoveni!!! Deodată apărură nori negri-vineții și În scurt timp orchestra zeilor se puse În mișcare săgetând Întinderea nesfârșită a bolții cerești cu fulgere și tunete infernale, iar
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Adeseori, cînd folosim cuvintele humor sau humorist, ne gîndim la micul humor. El este o trăire aparte, tratată într-o formă ușoară, glumeață, de obicei cu un curent subteran de înțelegere și simpatie și anume așa fel încît cel ce glumește poate foarte bine să-și includă propria persoană și propriul comportament printre obiectele sale. Limbajul uzual permite totuși să se vorbească despre humor și ca de o capacitate de a stîrni rîsul, cu totul indiferent de starea sufletească ce-i
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
aici un moment negativ, ca și în cazul modelării artistice. Chiar și cele mai înalte valori trebuie să capete formă și să fie limitate prin relația cu alte valori. Această experiență îl face pe humorist să se exprime de preferință glumind și în mod indirect; își apără în felul acesta îndatoririle interioare și își rezervă lucrul continuu la ele. Se adaugă apoi relația valorii cu realitatea și, odată cu asta, o nouă serie de îndatoriri. Realitatea poate, după cum ne arată experiența, să
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ceea ce nu mia are acum nici o însemnătate practică. 22. Simpatie Tipurile de humor descrise în cele de mai sus se situează mai aproape de autoafirmare decît de devotament. Superioritatea și noblețea sufletească, melancolia și nostalgia pot alcătui totuși baza pentru a glumi în legătură cu comportarea și destinul propriu și ale altora, o glumă legată de valorificarea pozitivă a activității și suferinței lor. În contrast cu desfășurarea evoluției ce duce de la instinctul originar de autoafirmare la egoism (Psychologie, VI C, 1), aceste tipuri sînt urmarea unei
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
chiar și indirect, în surîsul însuși. Și în această împrejurare, baza profundă este aceea care face cu putunță humorul. Contradicția cu batjocura este, în acest caz, cea mai mare pe care ne-o putem imagina și totuși posibilitatea de a glumi nu dispare; tocmai ea este aceea care face din humor un sentiment total. Așa cum am arătat în Etica mea (IX, 1), ar fi incorect să punem pur și simplu simpatia în contrast cu autoafirmarea. Devotamentul poate fi o continuare a autoafirmării; aceasta
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
J.S. Sneedorff socotea, din contra, că în cazul unei experiențe lărgite, multe dintre problemele noastre actuale ar cădea, fiindcă decurgdoar din orizontul nostru îngust 80. Amîndoi au dreptate și marele humor poate folosi ambele moduri de a privi lucrurile. El glumește atît cu soluțiile, cît și cu enigmele absolute. Și gluma respectivă se întemeiază tocmai pe marea seriozitate cu care marele humor tratează activitatea gîndirii. În fundamentul său cel mai intim, el se sprijină pe credința în adevăr ca pe ceva
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]