KorAP: Find »[drukola/base=grămadă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...167 168 169 ...251 >

6,255 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

Bill Koenig îl pocnea pe unul mai puriu, care cerea să stea de vorbă cu primarul Bowron. Fritzie Vogel le nota numele pe clipboard. Sala de ședințe era plină până la refuz cu oameni de la Divizia Centrală, de la FBI și o grămadă de polițiști în civil pe care nu-i mai văzusem niciodată. Pe podium, lângă microfon, stăteau căpitanul Jack și Russ Millard. Tierney bătu în microfon, își drese vocea și spuse: — Domnilor, asistați la instructajul general în cazul crimei din Leimert

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
spuse: — Domnilor, asistați la instructajul general în cazul crimei din Leimert Park. Sunt sigur că ați citit cu toții ziarele și știți cu toții că-i o treabă a naibii de grea și de complicată. La biroul primarului s-au primit o grămadă de telefoane, iar domnul comandant Horrall în persoană a fost sunat de o mulțime de persoane pe care nu dorim să le supărăm. Chestia cu vârcolacul din ziare o să ne aducă și mai multe telefoane, așa că haideți să ne-apucăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Da’ ce, îl cunoaște pe Fritzie? Koenig se trase mai aproape de mine. — Mă tragi de limbă, Bleichert? Vrei să afli lucruri nasoale despre Fritzie? — Nu. Eram doar curios. Koenig se uită la mine de parcă eu aș fi fost retardatul. O grămadă de oameni îl vorbesc pe Fritzie pe la spate. — Și ce zic? — Minciuni. Ce fel de minciuni? — Chestii nasoale. — Ca, de pildă? — Că s-a umplut de sifilis când și-a tras-o cu ștoarfele, pe vremea când lucra la Moravuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
telefon cu un polițist azidimineață. Sergentul nu știu cum. Unul bâlbâit rău de tot. Mi-a pus nouă mii de întrebări despre Betty și cei nouă mii de iubiți ai ei și i-am răspuns de nouă mii de ori că o grămadă de fete locuiesc aici provizoriu și se întâlnesc cu o groază de tipi. Majoritatea sunt aventuri de-o noapte. I-am spus că Betty a locuit aici de la începutul lui noiembrie până la începutul lui decembrie, că plătea un dolar pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Zi-mi cum i-ai hăcuit sânii. Zi-mi... Manley urlă: — Nu! Sears izbi cu bastonul în scrumieră. Sticla plesni, iar chiștoacele zburară în toate părțile. Roșcatul își mușcă buza. Sângele țâșni și i se scurse pe bărbie. Sears spulberă grămada de sticlă spartă și cioburile se împrăștiară în toată încăperea. Manley se smiorcăi: — Nu, nu, nu, nu, nu! Știai exact ce vrei să faci! șuieră Sears. Ești un vulpoi bătrân și știi o grămadă de locuri unde să duci fete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
se scurse pe bărbie. Sears spulberă grămada de sticlă spartă și cioburile se împrăștiară în toată încăperea. Manley se smiorcăi: — Nu, nu, nu, nu, nu! Știai exact ce vrei să faci! șuieră Sears. Ești un vulpoi bătrân și știi o grămadă de locuri unde să duci fete. Ai amețit-o pe Betty cu câteva pahare, ai făcut-o să-ți povestească despre vechii ei prieteni și te-ai dat drept amicul ei, un mic caporal drăgălaș, gata s-o lase pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
ea... — Nu! Sears izbi în masă: trosc! — Ba da, Roșcovanule, ba da. Cred c-ai dus-o într-o magazie, poate într-unul din depozitele alea abandonate de lângă vechea fabrică Ford din Pico-Rivera. Acolo ai găsit niște sfoară și o grămadă de instrumente de tăiat și ți s-a sculat. Apoi ți-ai dat drumul în pantaloni înainte să ți-o înfigi în Betty. Erai înnebunit și dinainte, dar acum chiar că îți ieșiseși din minți. Ți-ai amintit de toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
nevoie de o cură de dezintoxicare. Madeleine Sprague îmi răsări în minte pentru a mia oară de când îmi spusese: „Aș face-o cu tine dacă ai grijă să nu-mi apară numele în ziare“. Lee era la telefon de o grămadă de timp și nu intervenea deloc cu comentarii sau întrebări. Începusem să-mi doresc să sune și telefonul meu, ca să uit de Madeleine. Lee puse receptorul în furcă. L-am întrebat: — Ceva interesant? — Alt sărit de pe fix. Cu cine te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
n-am remușcări. L-ai văzut pe Balto în hol? Am dat din cap a încuviințare. Madeleine gemu. Ramona Sprague tresări și își înfipse furculița într-un cartof. Emmett continuă: — Vechiul meu prieten visător, Georgie Tilden, l-a împăiat. O grămadă de îndeletniciri ciudate avea Georgie, visătorul ăsta... În timpul războiului am fost în același regiment scoțian și i-am salvat viața când câțva din bravii tăi compatrioți ne-au atacat cu nerușinare la baionetă. Georgie era pasionat de filmele mute și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
semn spre extensia telefonică din partea cealaltă a biroului. Am pus mâna pe receptor și am auzit o voce joasă, bărbătească în mijlocul unei fraze: — ...de pe lângă Divizia de Cercetări Penale de la Fort Dix. Știu că ați avut de-a face cu o grămadă de mărturisiri, dar asta mi se pare veridică. — Continuați, domnule maior, spuse Russ. — Numele soldatului este Joseph Dulange. E în Poliția Militară și face parte din efectivul de la comandamentul din Fort Dix. I-a mărturisit totul comandantului său după o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
data de 8 ianuarie. Mai mult decât atât, am găsit niște pete de sânge pe o pereche de pantaloni de-ai lui - însă prea puțin pentru o analiză. Personal, cred că-i o poamă rea. S-a băgat într-o grămadă de scandaluri prin străinătate, iar comandantul lui zice că-și bate nevasta. — Domnule maior, Dulange se află în clipa asta lângă dumneavoastră? — Da. E-ntr-o celulă de vizavi. — Vă rog să-mi faceți o favoare. Rugați-l să vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
că-i foarte posibil. A urmat un lung moment de tăcere. Apoi Russ mă întrebă: — Unde ești? — La El Nido. — Rămâi acolo. Te sun într-o jumătate de oră. Am închis și am așteptat. Mi-am rulat prin minte o grămadă de gânduri plăcute, de glorie și răzbunare. După șaptesprezece minute telefonul sună. M-am repezit să răspund. — Russ, ce ai...? — Dosarul a dispărut. M-am uitat eu însumi la litera I. Erau toate în dezordine. Bănuiesc că a fost șutit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
și l-am apăsat. Am luminat un pat nefăcut, patru pereți decorați cu steaguri japoneze și un scrin mare, ponosit. Am deschis sertarul de sus și am dat cu ochii de trei pistoale nemțești Luger, încărcătoare de rezervă și o grămadă de gloanțe împrăștiate. M-am amuzat copios de gusturile lui Johnny Axă. Apoi l-am deschis pe cel din mijloc și m-a luat cu furnicături. Harnașamente de piele neagră, lanțuri, bice, zgărzi bătute în ținte, prezervative Tijuana, care lungesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
prea tare la el și l-a speriat. Apoi am început să stăm de vorbă și la un moment dat a venit din și Charlie. Apoi ce s-a mai întâmplat? am întrebat-o. — Apoi am descoperit că aveam o grămadă de chestii în comun. Liz ne-a zis că era pe geantă. Charlie întreabă „Ce zici de una mică la dublu?“ Liz acceptă, iar Charlie ne trimite în tandem la întrunirea textiliștilor de la Mayflower. — Și? — Și Liz a fost buuuunăăă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
de viitoarele demolări ale clădirilor din jurul panoului publicitar Hollywoodland și că piesele pe care le punea mama ei în scenă și dragostea pentru cărțile bizare și înțelepciunea medievală nu ar fi decât niște „aiureli de drogată - mami cea cu o grămadă de timp liber și amețită de medicamentele luate fără rețete“. După o vreme au început să-i displacă întrebările mele și mi-a cerut reciprocitate. I-am spus minciuni și am început să mă întreb încotro aș putea s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Kay în comodă și l-am făcut fărâme. Am răsturnat măsuța de cafea cu picioarele în sus și am folosit-o drept berbec, spărgând fereastra din față, după care am trântit-o pe verandă. Am adunat în șuturi covoarele în grămezi dezordonate, am tras afară sertarele, am dărâmat frigiderul și m-am năpustit cu un ciocan asupra chiuvetei din baie. Am dat în ea până când s-a desprins de țevi. Mă simțeam ca după un meci de zece runde desfășurat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
a risipit din mers. M-am ținut de treaba asta până la miezul nopții, concentrându-mă asupra barurilor din jurul intersecției dintre 6th și Hill. Am stat de vorbă cu clienții obișnuiți ai barurilor, le-am făcut cinste și am aflat o grămadă de aiureli îmbibate în alcool și câteva ponturi despre cabinete ilegale de avorturi, care aproape că m-au convins. O altă zi lipsită de somn luă sfârșit. Am continuat să merg cu mașina de la un bar la altul, cu radioul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
fofoloancă împuțită, ai transformat tot ce-ai atins în mocirlă, iar toate promisiunile tale nu fac nici cât opt runde la sala Academy, unde ai nimerit în croșeul de dreapta al lui Blanchard și te-ai prăbușit într-o altă grămadă de rahat, brânză bună în burduf de câine. Adio, Betty, Betsy, Liz! Suntem doi vagabonzi! Păcat că nu ne-am întâlnit înainte de intersecția lui 39th cu Norton. Poate că ne-ar fi ieșit ceva. Poate că legătura noastră ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
spate pe marginea rondului cu trandafiri. Ușa de la intrare părea de netrecut, dar o fereastră laterală era deschisă. M-am cocoțat și am sărit în camera de zi. Balto, câinele împăiat, era la locul lui, lângă șemineu, și păzea o grămada de cufere aliniate pe podea. Le-am verificat: erau pline ochi cu haine, argintărie și veselă scumpă. Dintr-o cutie de carton din marginea șirului se revărsau rochii de seară ieftine. Ciudat contrast! Un bloc de desen cu prima pagina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
sugrumată: — Mai e și altceva? Martha se încovrigase și era foarte încordată. — Blanchard s-a întors a doua zi. A cerut mai mulți bani. Tata l-a refuzat și atunci l-a stâlcit în bătaie și i-a pus o grămadă de întrebări despre Elizabeth Short. Maddy și cu mine am auzit totul din camera alăturată. Mie mi-a plăcut la nebunie, dar lui Maddy nu i-a picat deloc bine. Era foarte furioasă. A plecat când n-a mai putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
clovnul cu gura tăiată. M-am cutremurat. — Blestemăția asta! Jane zâmbi. — Vrei să-l acopăr cu ceva? Nu, te rog. Știi, după ce-am vorbit atunci despre el, m-am interesat puțin despre povestea lui. M-am descotorosit de o grămadă din lucrurile lui Eldridge și mă gândeam să-l donez unei fundații. Totuși e prea valoros ca să-l dau de pomană. Este un Frederick Yannantuono original și a fost inspirat de un roman clasic - Omul care râde de Victor Hugo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

Lucrul de la el din brațe nu murise de mult timp. Cu doar câteva ore În urmă era plin de viață. Era fericit. Era murdar, dezgustător și imperfect... Acum Însă era pur. Cu mișcări blânde, Îl puse reverențios la loc deasupra grămezii, la un loc cu toate celelalte. Totul de aici fusese cândva viu, plin de energie, zgomotos, murdar, imperfect, dezgustător. Acum Însă cu toții erau lângă Dumnezeu. Acum Își aflaseră liniștea. Închise ochii și inspiră adânc, Îmbătându-se de mirosurile acelea. Unele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Nenorocitu’ dracului! Nenorocitu’ dracului! Avea trei ani! — Îmi pare rău, fu singurul lucru care Îi veni lui Logan să spună. — Îți pare rău? Îți pare rău? Domnul Reid Începu să se Învârtă În jurul lui, cu fața purpurie. Dacă voi, o grămadă de ticăloși neisprăviți, nu v-ați mai fi scobit În cur aiurea și l-ați fi găsit atunci când a dispărut, nu ar fi mort acum! Trei luni! Consiliera pe probleme de familie Începu să facă fluture din mâini, Îndemnând la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
vreo dovadă criminalistică ar fi supraviețuit ultimelor trei luni, cu siguranță În ultimele șase ore fuseseră distrusă de ploaie. Detectivul Insch nu spunea nimic, În timp ce polițistul Îi comunica pe rând rezultatele negative. Stătea pur și simplu acolo, clefăind În mijlocul unei grămezi de sticle de cola efervescentă. Polițistul Își termină raportul și acum Îl aștepta pe inspectorul Insch să se oprească din mestecat și să spună ceva. — Spune-le echipelor să continue Încă o oră. Dacă nici până atunci nu găsim nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Crăciun să arate cețoase și neclare. Luminile de culoarea fildeșului proiectau „tineri cavaleri și lebede Înotând“ pe cerul plumburiu. Străzile se umpleau Încet cu mașini. Vitrinele magazinelor de pe Union Street ofereau vederii o dezlănțuire a bucuriei specifice Crăciunului și o grămadă de chilipiruri. Deasupra acestora, granitul cenușiu acoperea Încă trei etaje cu ferestre Întunecate unde birourile Încă deschise, oamenii abia urmând să se trezească. Întregul peisaj era scăldat În culoarea chihlimbarului albul strălucitor al luminilor festive. Era aproape frumos. Câteodată, orașul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]