KorAP: Find »[drukola/base=groază & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...167 168 169 ...234 >

5,849 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

să meargă cu vinul, Îi zise lui Ruby și dispăru sus, după Ben. Lui Ruby Îi era, Într-adevăr, puțin foame, așa că a Început să se uite prin bufet după alune. Mulțumită lui Bridget, bucătăria era Încă imaculată. În loc de o groază de căni de cafea Îngrămădite pe scurgător, acum erau două rânduri perfect aranjate de căni strălucitoare În dulapul cu veselă, proaspăt spălate, și cu toartele aliniate. Până la urmă găsi o pungă de alune Într-o cutie mare, curată, de plastic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
prea știu multe despre ea... Nici eu, interveni mătușa Sylvia plictisită În mod clar. Știi, Sam, am nevoie de părerea ta. Am o idee genială despre un show de televiziune pe teme de sănătate. Fața lui Ronnie se umplu de groază. —Sylvia, nu sunt prea sigură că Sam ar vrea să știe despre.... —Ba, sigur că vreau, spuse Sam vesel - Încercând În mod clar să evite o discuție mai lungă despre Tiptronic. Se Întoarse către mătușa Sylvia. —Zi mai departe, te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

se reflectă în irișii Italiei, care le lasă să-i strălucească în ochi fără să le bage în seamă. N-am mai atins-o, nu te culci cu o femeie după un avort, o lași în pace. Și mi-e groază să mi-o imaginez goală, groază să nu mă trezesc în brațe cu durerea pe care o poartă înăuntru, care stagnează sub hainele ei umede. Îi este prea frig în piață, are nasul roșu, crăpat. Scoate din buzunar o batistă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
le lasă să-i strălucească în ochi fără să le bage în seamă. N-am mai atins-o, nu te culci cu o femeie după un avort, o lași în pace. Și mi-e groază să mi-o imaginez goală, groază să nu mă trezesc în brațe cu durerea pe care o poartă înăuntru, care stagnează sub hainele ei umede. Îi este prea frig în piață, are nasul roșu, crăpat. Scoate din buzunar o batistă, udă deja, și își suflă nasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225

rezolvarea unei ecuații de gradul al doilea. Învăță psihologie, asta îi repugna cel mai mult. „Ce pasiune să complici lucrurile!“ - obișnuia să spună atunci -. Din istoria naturală nu-i plăceau poreclele acelea bizare puse animalelor și plantelor. Fiziologia îi inspira groază, și renunță să mai repete lecțiile cu băiatul ei. Simpla vedere a acelor planșe care înfățișau inima sau plămânii dezveliți îi readucea în minte moartea sângeroasă a bărbatului ei. „Toate astea sunt foarte urâte, fiule - îi spunea ea -, să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
văzut într-o bună zi murind sub ochii noștri fiindcă i se oprise un os în gâtlej, și când i-am văzut ochii umezi cum ne implorau parcă să-l readucem la viață, ne-au cuprins o asemenea suferință și groază, încât n-am mai vrut câini sau alte vietăți. Și ne-am mulțumit cu niște păpuși, fantoșele alea mari pe care le-ai văzut la noi și pe care le tot îmbracă și dezbracă Elena. — Ele n-o să vă moară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
insuportabile. — Du-te, du-te, Liduvina, pentru Dumnezeu! Du-te, lasă-mă singur! Hai, du-te! - îi spunea el odată servitoarei sale. Și de îndată ce ea plecă, își rezemă coatele pe masă, cu capul între palme, și-și zise: „E de groază, chiar de groază! Mi se pare că, fără să-mi dau seama, încep să mă îndrăgostesc... până și de Liduvina! Bietul Domingo! Fără doar și poate. Ea, în ciuda celor cincizeci de ani ai săi, arată încă bine și mai ales

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
du-te, Liduvina, pentru Dumnezeu! Du-te, lasă-mă singur! Hai, du-te! - îi spunea el odată servitoarei sale. Și de îndată ce ea plecă, își rezemă coatele pe masă, cu capul între palme, și-și zise: „E de groază, chiar de groază! Mi se pare că, fără să-mi dau seama, încep să mă îndrăgostesc... până și de Liduvina! Bietul Domingo! Fără doar și poate. Ea, în ciuda celor cincizeci de ani ai săi, arată încă bine și mai ales e bine făcută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
ea? O scrisoare de la ea? Las-o aici și du-te! Liduvina ieși. Augusto începu să tremure. O neliniște stranie îi agita inima. Își aminti de Rosario, apoi de Mauricio. Nu vru să pună însă mâna pe scrisoare. Privi cu groază plicul. Se dădu jos din pat, se spălă, se îmbrăcă, ceru micul dejun, devorându-l numaidecât. „Nu, nu vreau s-o citesc aici“, își zise el. Plecă de-acasă, se duse la biserica cea mai apropiată, și acolo, printre câțiva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
vicisitudinile vieții lui știam la fel de mult ca și el, și i-am demonstrat-o citându-i cele mai intime amănunte, inclusiv pe cele pe care și le socotea cele mai secrete. M-a privit cu ochii plini de-o adevărată groază și de parcă ar fi văzut o ființă incredibilă; mi s-a părut că trăsăturile și culoarea feței i se schimbau și chiar tremura. Îl fascinam. Nu-i adevărat! - repeta el -. Nu-i adevărat! Dacă n-aș vedea-o cu ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
domnișorul a înnebunit... Spune niște lucruri foarte ciudate... chestii din cărți..., că nu există... Ce știu eu! Ce e, domnișorule? - îi spuse Domingo, intrând -. Ce-ați pățit? — Ah, Domingo - răspunse Augusto cu glas fantomatic -, n-am ce face: simt o groază nebună să mă culc!... Păi nu vă culcați. — Nu, nu, trebuie neapărat; nu mă pot ține pe picioare. Eu cred că domnișorul trebuie să facă o plimbare după cină. Ați mâncat mult prea mult. Augusto încercă să se ridice în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
l-ar mai citi, dacă nu ar mai trăi cartea, oare ar trăi? Și după aceea se plimbă din nou pe malurile Senei, trecu încă o dată pe dinaintea aceleiași tarabe cu cărți, aruncă o privire de imensă iubire și de imensă groază către volumul fatidic, apoi contemplă apele Senei și... învinse! Sau fu învins? Trecu fără să deschidă cartea și zicându-și: „Cum va continua istoria asta? Cum se va sfârși?“ Era însă convins că într-o bună zi n-avea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

pândeam ușa sălii de naștere și am tras cu ochiul când s-a deschis. Vederea fiicei mele m-a redus la tăcere atunci și ceva mi-a furat vocea acum. Nimeni nu poate determina adevărata cauză. Am fost la o groază de doctori. Mi-au îndesat tuburi pe gât și mi-au radiografiat laringele, au împins și controlat și au pus nesfârșite întrebări. A trebuit să scriu răspunsurile pe o bucată de hârtie. Ce mănânci? De toate. Cât de mult bei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Pot să ies dintr-o ședință la serviciu și să repet tot ce a fost spus și cine a spus-o, pot să spun costurile materialelor de anul trecut și de anul dinainte de anul trecut, pot să țin minte o groază de detalii. Cât privește viața mea din prezent sunt o adevărată autoritate. Dar existența mea din trecut este un mister. Chiar și atunci când încerc să îmi amintesc întâmpin dificultăți. Dar uneori, când nu mă străduiesc, când mă joc cu fetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
sală transfigurați. Ei nu erau naziști. Ei încercaseră să își salveze evreii. Nu contează că oricum aveau mai puțini și că renunțaseră proporțional la mai mulți decât orice altă țară. În Germania, iubitorii de teatru și-au exprimat șocul și groaza. Dacă ar fi știut ce se petrecea, n-ar fi rămas tăcuți. O femeie a fost atât de afectată de situația Annei încât a insistat că măcar micuța evreică, cel puțin, ar fi trebuit lăsată în viață. Alții se regăseau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
de sub borul pălăriei. Mi-am îndoit genunchii și mi-am înclinat corpul ca să mă uit sub pălărie. Ceea ce am văzut m-a făcut să dau un pas înapoi și să mă lipesc cu spatele de traverse. Părea un film de groază. Chipul mamei era doar o bucată de piele albă și netedă. Nu avea trăsături. Nu era nimic. Am alunecat pe podeaua neterminată și m-am rezemat de traverse, cu picioarele îndoite și capul pe genunchi, cu brațele încrucișate deasupra capului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
nu a auzit? —Eu sunt Peter van Pels. Van Daan din jurnal. Am așteptat surâsul neîncrezător. O dată la câțiva ani cineva susținea că este prințesa Anastasia. Mai erau femei care insistau că l-au văzut pe Rudolph Valentino. Erau o groază de Houdini. —Și? —Mă crezi? — Ce e de necrezut? Lumea e plină de naziști care nu au existat niciodată. De ce nu ar fi dați dispăruți câțiva evrei? —Nu toți văd lucrurile așa. Ai făcut vreun sondaj? — Întreaga lume crede că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
nu îmi aminteam prea bine. În locul tăcerii pe care o respectam era o foială de pantofi făcuți în peste o duzină de țări și murmurul de „scuzați-mă“ și de „mulțumesc“ în diferite limbi, și șoaptele respectuoase de evlavie și groază. Dar acești oameni nu știau ce este o șoaptă, pentru că nu puteau concepe răul pe care îl putea face un sunet nepotrivit. În schimbul duhorii de putregai a fricii umane era mirosul insipid al transpirației. Răul nu mai era decât o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

pierdut enorm de mult sânge. O mare de sânge. — Uneori chiar dintr-o zgaibă poate curge foarte mult sânge. Odată am mers În echilibru pe un gărduleț, am căzut și dintr-o rană uite atât de mică a curs o groază de sânge. Bunicul Baruch era să leșine. Îi urăsc. —Sunt copii, Dimi. Uneori copiii sunt foarte cruzi, Însă doar pentru că n-au suficientă imaginație ca să Înțeleagă ce e durerea. Dimi spuse: Nu pe copii. Pe ei. Dacă ar fi putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
ci Întreaga sa ființă se scufunda și se topea În pântecul ei. Ejaculă instantaneu cu un strigăt. Când ieși din nou la suprafață, simțindu-se gol și ușor ca lumina, de parcă lăsase În ea toată greutatea trupului său, Îl cuprinse groaza Înțelegând ce umilință cumplită Îi adusese atât ei, cât și lui. Fără Îndoială că de data asta distrusese totul pentru totdeauna. Dar Annette Începu să-i mângâie ușor, cu degete moi, părul și ceafa, până când Îl străbătu un tremur dulce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-i aranjeze hainele, cu mișcări neîndemânatice. Și Încercă să vorbească. Dar ea se grăbi din nou să-i acopere buzele cu mâna zicând: —Taci odată, palavragiu mic. În timp ce-și pieptăna părul frumos În fața oglinzii, adăugă: —Fug. Am o groază de treburi În oraș. Numai Înapoiază-mi, te rog, cercelul pe care l-am câștigat prin muncă cinstită de la tine. Te sun diseară. O să mergem la film. La Orion rulează o comedie minunată cu Jean Gabin. Fima intră În bucătărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
sparge coaja ovulului, semănând Întru totul tatălui său, care voia doar să pătrundă o dată pentru totdeauna În adâncul membranelor feminine, să se ghemuiască acolo, să se răsfețe și să doarmă. Fima se simți cuprins pe neașteptate de un amestec de groază și gelozie ciudată față de propria lui sămânță. Și râse de gelozia sa. Lângă felinarul galben În fața sinagogii Yeșurun se opri și Își privi ceasul: mai avea timp suficient să ajungă la filmul de la cinema Orion. Era sigur că Jean Gabin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Îngrijorat, nu descoperi nimic interesant și se Îndepărtă cu botul În pământ. E posibil, Își zise Fima, ca ăsta să fie fiul fiului fiicei fiicei celebrului câine Balak, care a turbat În urmă cu optzeci de ani și a semănat groaza pe toate străduțele astea până când a murit În chinuri cumplite. Într-una din curți zări ruinele unui palat construit de copii din lăzi și cutii de ambalaj stricate. După care observă că pe zidul sinagogii Izbăvirea Sionului - micul sanctuar al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

văzusem vreodată. Când zâmbea, ciudățenia dispărea și era înlocuită cu speranță. M-am simțit o vacă absolută pentru că-l făcusem pe bărbatul acesta drăguț să spere. Dar trebuia să-l descurajez rapid. Sunt aici niște oameni care ar plăti o groază pentru cineva cu talentul tău. Lasă-mă să te prezint. Dar el se încordă, simțind respingerea, fiind probabil expert după 15 ani în care o tot pățise. —E-n regulă, o să plec. Mulțumesc pentru invitație. Și-a plecat. Speram că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
nu puteam decât să sper că voi fi suficient de puternică să-i rezist. Au făcut cu schimbul. —OK. Unu, trebuie să te asiguri că nu e căsătorit. Să nu-ți imaginezi că-ți va spune. Doi, pune-i o groază de întrebări. Bărbaților le place asta și așa o să afli multe lucruri despre el. Maria și cu mine putem să interpretăm informațiile și să-ți spunem dacă ascunde ceva. Și tot așa nu știu cât timp pentru că fusta îmi strângea mijlocul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]