11,105 matches
-
și nici măcar străzi drepte. Era doar o îngrămădeală aiuritoare de case și biserici prizărite din care se ițeau, ici-colo, grădinițe mai mult sau mai puțin sălbăticite. Oamenii își măturau singuri curțile sau partea de drum din fața prăvăliilor, după care aruncau gunoiul în cele mai neașteptate locuri. Casele cu adevărat demne de luat în seamă se puteau număra pe degete. Cât despre palate... Consulul le reducea la inexistență cu un simplu gest. Înainte de a părăsi Bucureștiul, predecesorul lui îi mărturisise că adora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
țărână, excremente, coji de semințe, balegă și încă multe alte rămășițe. Asta nu pentru că locuitorii orașului ar fi fost nepăsători. Dimpotrivă, erau foarte harnici. Dădeau cu mătura prin fața casei în fiecare dimineață, dar aruncau apoi totul pe unde se nimerea. Gunoiul, plimbat de colo-colo, nu se mai termina niciodată în capitala țării. Doar ninsorile iernii reușeau să-l ascundă pentru câteva luni. Inundațiile de primăvară, însă, îl săltau și îl târau cu ele înapoi, în curțile oamenilor. La hanul beiului, servitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ei, pentru care ar trebui să Înfunde pușcăria - pașol na Rumânskii Sibir! În loc să-i vâre la ocnă, la ei, de răi, ni-i trimete nouă, de buni, oameni buni! Da’ ci-i pământu nostru al Moldovei, dom’țători: groapă di gunoi? umblătoare? Da uită-te la ei cum ne vin când ne vin; desculțăi, dezbrăcățăi, cu toată averea-ntr-o coșâlcă - paporniță Îi spun ei... Într-o lună de zile se-mbracă - ghini fac; se-ncalță - ghini le prinde: s’ nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
care m-am născut (decât Într-un colț de fotografie, un colț de acoperiș de stuh). - Nici măcar bojdeucă nu era, de să zici..., zice tata. Cândva, demult, fusese casă, dar noi am găsit o ruină, vecinii azvârleau În curtea ei gunoaiele, trecătorii Își făceau nevoile. Nu numai tufele de soc crescuseră mai Înalte decât acoperișul, dar și cele de boz, de ștevie, de brusture. Când am sosit noi la Mana, am Închiriat o odaie la Severin, tatăl lui Pantelimon: ziua era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să se apere împotriva atâtor femei, odată ce erau stârnite. Se strecură pe aleea din spate. Oare nu știau nimic despre planificarea familială? Erau mult prea multe femei în familia aia, își zise dezgustată, pe când își croia drum printre mormanele de gunoi și resturi ca să vadă dacă putea cumva să-l zărească pe Hungry Hop din spatele casei. Iar acolo - ah, ce viață minunată - privind palid de la fereastra băii, zări chipul lui. Încă o dată, simțirile îi fură cuprinse într-o cădere ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
sa. Cât de multe se schimbaseră de când venise în livadă, cu atât de puțină vreme în urmă. Cât de repede se preschimba tocmai în ceea ce sperase să lase în urma lui pentru totdeauna. Reclame urâte desfigurau copacii vecini; un morman de gunoi mirositor aruncat pe coasta dealului, în spatele gheretei de ceai, creștea cu fiecare săptămână. Larma vocilor mânioase și claustrofobia pe care le asociase vieții în mijlocul orașului se strecurau din nou până la el. Iar acum se descotoroseau de prietenii lui preferați din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Sincer. Ai perfectă dreptate. Mai am încă ani întregi la dispoziție să fac un copil. Alison nu se simțea în stare să-i spună Fionei de rezultatul negativ arătat de testul de sarcină care zăcea acum aruncat în coșul de gunoi din baie. —Așa te vreau! Gândește pozitiv! a sfătuit-o Fiona. Nu-ți pierde speranța. Ești încă la început. Ei, dacă ești bine, atunci mă duc să-i pregătesc mâncarea Jessicăi. Ciao. Alison a închis telefonul și s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
șifonierul vast care acoperea tot peretele opus. A deschis ușa și s-a aplecat zgâindu-se în interior. Ca să ajungă mai bine, a întors puțin capul și-a început să pipăie cu mâna până când a dat peste sacul negru de gunoi pe care-l căuta. Sacul ei cu trucuri. Julia i-a răsturnat conținutul pe pat și-a contemplat diversele costume care stăteau înșirate în fața ei. Poate asistentă? Nu, purtase costumul ăla cu două săptămâni înainte. Atunci poate costumul de dominatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
călduri. Era mai delicat, se simțea mai puțin, dar era la fel de neplăcut și de pătrunzător pentru nasul său de om al spațiilor deschise; era un miros de oameni îngrămădiți, de mii de mâncăruri gătite unele lângă altele, de tomberoane cu gunoiul risipit pe trotuare de câini famelici și de cloace care lăsau să iasă putoarea prin gurile de canal, de parcă tot orașul ar fi fost - și de fapt era - construit pe o mare adâncă de rahat. Și aerul era dens. Calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
simți stânjenit, fără să știe exact din ce cauză. — E târziu! spuse, cuprins de o neliniște subită. E foarte târziu și mâine trebuie să lucrez. Trecu strada foarte grăbit, cu riscul de a fi călcat de un mare camion de gunoi, și dispăru în întunecimea străduței, după ce întoarse capul de mai multe ori ca să verifice dacă targuí-ul venea după el. Acesta nici măcar nu se clinti. Așteptă să dispară camionul și putoarea lui și continuă să meargă singur pe bulevardul lat, slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un ochi mare de ciclop, și negura nopții nu-i permise nici măcar să distingă conturul turnului, încât cadranul i se păru o imensă lună plină abia plutind deasupra zării. Bulevardele păreau solitare fără prezența autobuzelor noctambule și a camioanelor de gunoi, și l-a neliniștit calmul anormal, deși ora era înaintată. Acest calm fu sfâșiat brusc de apariția unei mașini negre de poliție, ce trecu la distanță, cu o lumină intermitentă învârtindu-se deasupra ei, și în depărtare, socoti că pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și pe celălalt mal câțiva pescari pe care i-ar deranja. E adevărat că nu-i o oră potrivită să te scalzi. Spre prânz însă începe să frigă pământul. Se face apa ca o ciorbă. O fiertură de mătasea-broaștei și gunoaie fermentate, ce mai, astea-s condițiile și posibilitățile. N-ai decât să primești. Iarba verde de acasă e o tăvălitură de paie, dar n-ai unde să te duci... Cică să vinzi și să pleci, Dumnezeule, unde? Peste apă, în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
asta, parcă nu-și amintește... Ba taci că-i bine. Nu fi nerod. E bine, e de nu se poate după cum umbli prin arșiță, și lumina și nemurirea îți suflă-n nas, ispitindu-te cu brize prăfoase, damfuri dulcege de gunoaie, inundații de canalizări irupând prin asfaltul crăpat. Seara coboară cu roiuri de țânțari peste ghetourile de blocuri din plăci de beton coșcovit de igrasie. Umbra lui lunecă printre mașinile parcate bot în bot pe trotuare și printre mașinile hurducăind prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i spunea că-i repetă aburelile astea atât de des fiindcă i se pare că nu se prea lipesc de ea... N-are nimic, deh, la o adică se poate mulțumi și cu chiștoacele astea prăfuite, adunate de prin cine știe ce gunoaie și rahați de câine. În definitiv, n-ar trebui să aibă pretenții la ea, dacă el, unul, nu e în stare să se umilească până într-atât încât să se lase de fumat. Ar putea rezista la nesfârșit cu ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-n șomaj... Am lucrat în turnătorie, bă, șaișpe ani am stat în gura cuptorului... Acolo m-am nenorocit. Degeaba stau toată ziua la soare, la aer curat, pe balta asta... — Care aer? Te crezi în stațiune? În praful și-n gunoaiele astea, n-ar avea cum să-ți priască la plămâni... Da’ cu pensioara ta și-a bătrânei și cu ce-ți mai iese de pe aici, s-ar spune că ești liniștit. — Mda, șapte sute de mii ai mei și un milion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ușor, se apropia de fereastră, n-ai știut, aștepți, iarăși aștepți, și vederea despăienjenindu-se peste curtea autobazei de dincolo de strada cu grămezi de zăpadă și de gheață înnoroiată pe trotuare: basculantele, clădirile halelor și ale garajelor, terenurile virane cu gunoaie de dincolo de gardul de beton și șirurile de blocuri, o vale de blocuri și-n zare coșurile pântecoase ale termocentralei împroșcând pe cer vălătuci de fum; mereu același peisaj al așteptării, aducându-i lumina zilei în casă dimpreună cu gazele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vede că-i uns cu multe alifii, dotat complet pentru a răzbate cu fruntea sus prin această Vale a Plângerii, lăsând praf și pulbere în urmă. Îi face semn să circule, mârâind agasat, îndepărtându-l cu privirea ca pe un gunoi, și dac-ai sta bine să te gândești, chiar asta ești, un gunoi, ceva ca o pală de duhoare plutind în briza prăfoasă a nopții, legănându-se și risipindu-se printre ghetourile astea, dar uite-l, în sfârșit, pipăindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fruntea sus prin această Vale a Plângerii, lăsând praf și pulbere în urmă. Îi face semn să circule, mârâind agasat, îndepărtându-l cu privirea ca pe un gunoi, și dac-ai sta bine să te gândești, chiar asta ești, un gunoi, ceva ca o pală de duhoare plutind în briza prăfoasă a nopții, legănându-se și risipindu-se printre ghetourile astea, dar uite-l, în sfârșit, pipăindu-se la brâu și-n buzunare și umblând în patru labe pe sub masă, înjurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
care-l cutreierăm mână-n mână, dragostea mea, suntem niște umbre. Suntem tot mai străini în orașul ăsta în care ne-am pomenit însetați și potolindu-ne setea cu apă de canalizare, iar stomacurile noastre au devenit apte să recicleze gunoaie, în timp ce sângele a căpătat fluiditatea și consistența nedezmințită a fecalelor. Respirăm gerul și arșița morții, tot mai vii și mai străini aici, în locul ăsta unde am cerșit și am furat și am dat peste bot celor care au vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
restaurante vegetariene conduse de hipioți, precum și un sortiment variat bețivi insistenți, cu aspect pitoresc, care cer de pomană În fața bancomatelor, Îți puteai satisface gusturile doar plimbându-te agale pe stradă. Pe de altă parte, dacă nu aveai chef de Înghesuială, gunoaie și turiști străini care se uită cu gura căscată la indivizii Îmbrăcați În pantaloni din material ecosez plini de catarame și fermoare și cu cercei În nas, puteai veni la sală cu metroul de Chalk Farm și apoi te puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
unsoare În șervețel. Când mi-am ridicat din nou ochii, Brian Încerca să o șteargă. Nu i-am mai văzut decât umerii dispărând la orizont. Am mototolit șervețelul și-am Încercat să-l arunc, dar din primele trei coșuri de gunoi la care m-am dus, resturile se revărsau deja. M-am Întors la sală, mergând Încet și Încă ținând În mână șervețelul. Mă simțeam zdruncinată. Ideea de a fi urmărită de Brian nu era de natură să mă relaxeze. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lui. Clădirile administrate de Toni nu erau mai dărăpănate și mai distruse decât celelalte, însă oricum se aflau într-o stare mizerabilă. Duhoarea din casa scărilor de la noi din bloc e nimica toată în comparație cu mirosurile de acolo. Înălțimea grămezilor de gunoi se putea măsura în metri. Nici gunoierii n-aveau curaj să se aventureze în zonă. În schimb noi doi, niște emigranți nebuni, ne învârteam pe acolo toată ziua, bună ziua.” Bunica și bunicul au izbucnit în râs. Mătușii îi juca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de mine. Cu palmele grele îmi acopăr fața, este ca și când ar fi aruncat în mine cu pietre, din pat, o lopată de pietriș plină de silabele unor vorbe murdare, cum îndrăznește să îmi invadeze intimitatea și să își verse acolo gunoiul, cum îl voi mai scoate dinăuntrul meu, cum îi voi putea demonstra că a greșit față de mine, dar de ce ar trebui eu să îi demonstrez lui ceva, în definitiv, mereu trebuie să mă justific, să îmi cer scuze, de parcă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dori cu totul altceva. Uneori mă trezea și pe mine când se întorcea acasă, îmi șoptea că, dacă voi fi fetiță cuminte, poate ne vom duce să locuim din nou cu tati, așa că eu mă trezeam dimineața devreme și duceam gunoiul, spălam vasele și făceam paturile, până când am înțeles că eram singura care se amăgea, crezând în promisiunile acelea nocturne, la beție, care se spulberau odată cu răsăritul soarelui. Bătăile în ușă sunt scurte, energice, asemenea acelora ale unor polițiști la ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
încă în somnul său încăpățânat, de ce oare am impresia că doar se preface că doarme, făcându-i plăcere să mă vadă într-o asemenea ipostază umilitoare, învinsă de deșertăciunea condiției umane, continuând în liniște străvechea noastră ceartă, oamenii sunt niște gunoaie, susținea el, iar tu îți pierzi vremea între gunoaie, în mocirla mocirlelor, nu vei putea schimba pe nimeni, nu vei putea salva nici un copil. Tu crezi că, dacă iei un copil de lângă părinții săi și îl duci într-o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]