6,001 matches
-
deja ca imagine și emoție... Iar dacă aș fi putut să refuz ospitalitatea lui Victor m-aș fi dus direct în Chinatown și aș fi închiriat cea mai ponosită cameră din cel mai prăpădit hotel din cartier numai ca să pot gusta la sursă atmosfera din Anul dragonului, imens film polițist făcut de michael Cimino prin 1985 cu mickey rourke într-un rol monumental. Da, nu-mi puteam imagina Chinatown-ul fără surîsul lui mickey rourke, după cum america nu poate fi imaginată fără
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu privirile aspirate de vid. în șoaptă, ghizii expuneau pe scurt biografiile respectivilor, rezumînd de asemenea, în cîteva cuvinte, subiectele romanelor scrise de ei pînă la acea oră. Uneori, cînd soțiile greviștilor erau acasă, vizitatorilor li se propunea și să guste din cîte o dulceață de nuci verzi sau de cireșe amare. În această atmosferă puțin suprarealistă, într-o românie în care istoria părea din nou pusă în mișcare, într-un București trezit din amorțeală, noua reuniune anuală a pasionaților de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
era însă cu loboda și cu leușteanul care păreau niște plante misterioase, necunoscute în Franța. — Le folosiți efectiv pentru supă ? mă întrebă cineva, un tip despre care nu știam decît că îl chema Bragovski. — eu am și avut plăcerea să gust din aceste ingrediente, se lăudă o altă voce, o anume doamnă Jobert despre care nu-mi aminteam nimic, nici cînd o invitasem la masă în bucătăria mea și nici cînd gătisem pentru ea. Un mic cerc de locatari, bărbați și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
este cea care ne determină scopul, ci limita, care - dacă este primită și onorată - ne permite să trăim într-un mod diferit. În acest fel am putea fi profeții unor modalități diferite de a locui în lume și de a gusta bucuria vieții în plinătate, fără a ceda idolatriei excesului, care este o negare a limitei, o negare a propriei creaturalități, a dăruirii și a solidarității cu toți oamenii. Pornind de la această considerație, trebuie să conștientizăm, cu simplitate și onestitate, că
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Marina începu să aducă la masă. Felix observă că mâncărurile erau prea abundente, parcă destinate unui număr mai mare de persoane, sau gătite cu voluptate, după o îndelungă foamete. Bătrânul mânca cu mare lăcomie, vârând capul în farfurie, în vreme ce Otilia gusta cu indiferență. Bucatele erau nu numai copioase, dar și numeroase, ceea ce nu miră deloc pe moș Costache, care mânca din toate. Alături de tacâmuri ținea sub atentă supraveghere pachetul învelit în jurnal. - Otilia, dădu afară în sfârșit secretul mulțumirii salebătrînul, mi-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
in gros era așternută numai într-un capăt al mesei. Pascalopol și Otilia se așezară alături pe o bancă, iar Felix, pe cealaltă dimpotrivă. În loc să aștepte mâncarea, Otilia mușca dintr-un măr mare, găsit pe o tipsie încărcată cu fructe, gustând suplimentar câte un bob de strugure și câte o prună. - Domnișoară Otilia, o mustră Pascalopol, iar nu eșticuminte. Ai să te-mbolnăvești! Otilia făcu semn că nu, cu gura plină, și, întorcîndu-se, se așeză călare pe bancă, cu fața spre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mereu în nămoluri universale și nu scapă de ele decât zburând pe deasupra. Un om venea de undeva, de-a lungul bălții, cu o coasă pe umăr. Umbros, deșirat, cu fața suptă, împăroșată și ceroasă, părea însăși moartea. Otilia voia să guste și aici senzațiile apei și se pregătea, spre spaima lui Pascalopol, să-și scoată ciorapii, când un om călare se îndreptă spre grupul celor trei, ridicând furtuni de praf. - Ce s-a-ntîmplat, Ciucene? - Au venit domnii de la societatea pentru asigurări și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
roșu: - V-am adus un doctor fain, eminent, prieten intim al meu, domnul doctor Vasiliad, cam grecotei el, nu-i vorbă, dar bun doctor, pe mulți a sculat din pat. Stănică vorbea familiar, cu pretenții de umor, însă Pascalopol nu gustă deloc spiritul lui și lăsă privirea în jos, jenat. Doctorul se așezase îndrăzneț pe scaun și aștepta ca un specialist chemat într-adins. Felix schimbă câteva ocheade cu Otilia. Vădit, amândoi nu înțelegeau ce voiau cei doi musafiri. - Papa, întrebă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mergea în bucătărie îmbrăcată ca în oraș, apuca alimentele cu vârful degetelor, ca pe niște impurități. Frigea la repezeală ce-i trimitea Aglae (conservele, lucrurile mai greu de preparat le lăsa să se strice, le arunca la gunoi), dar apoi, gustând din propria-i mâncare, o mânca de-a binelea. Intra prin bucătăria bătrânilor, se apropia în picioare de masa fraților, ciugulea, de la toți, vorbind și râzând cu gura plină, și apoi, când sosea Titi, spunea candid: - Dragă, ție ți-e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-o! imploră bătrânul răgușit. - Nu, nu! se supără Pascalopol. Nu trebuie s-o constrîn-gem. Nu vreau s-o fac nefericită. Dacă va voi vreodată, sunt gata să-i pun la picioare tot ce am. Însă e tânără, trebuie lăsată să guste viața, să-și cerceteze înclinările. În sfârșit, nu de asta vreau să-ți vorbesc acum. Mi-ai spus de atâtea ori că vrei s-o adoptezi. Ei bine, Costache, e timpul să faci asta. Fata crește, se face majoră, e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Eliberîndu-se de întîia impresie, fu mirat de noul program. De ce să mănânce în oraș? Fără Otilia? Voia bătrânul să-l gonească din casă? De ce însă numai seara? - Dar dumneata, întrebă el, unde mănînci? - Eu nu prea mănânc seara, apoi mai gust eu câte cevaîn oraș. - Dar Otilia? - Păi, Otilia a plecat!Felix îngheță. - A plecat Otilia? Unde? - A plecat la moșie la Pascalopol, zise moș Costache,vădit afectat. - Dar de ce? G. Călinescu Moș Costache ridică din umeri. - Nu se poartă bine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rămase cu gura căscată, neînțelegînd în începutul lui de ebrietate că Stănică inventează. - Zău, se jură Stănică, știe toată lumea! Am vrut s-o iau denevastă, s-o ridic până la mine, fără să mai întreb ce și cum, totul era gata, gustasem, ca omul, mă-nțelegi, din fericirile dragostei, și Otilia m-a plantat. - Ai vrut să te căsătorești cu Otilia? - Da, monșer, cum, nu știi? Văzând însă că Felix se face mai alb la față, Stănică găsi prudent să deplaseze chestiunea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și Stănică. "Acest Stănică, cugetă Felix, dă toată ziua târcoale prin părțile astea, ca și când n-ar avea casa lui. Cu siguranță, urmărește ceva." Intră, dar, în sufragerie, unde-i găsi pe amândoi, Stănică afecta o mare oboseală și cerea să guste ceva, ca să-și vină în fire. - Mi se pare c-o să pierd procesul! Asta o să fie! - Ce proces? întrebă Costache. G. Călinescu - Mai bine nu mă mai întreba, răspunse Stănică. Apoi izbucni în culmea indignării. Un proces limpede, luminos, în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să scrie, și eu n-am decât un singur document: testamentul. Nu mai e nimic de făcut. Dă-mi testamentul cel mai grozav, și-i fac opoziție. Stănică urmă pe această temă, obținând indignarea lui moș Costache, bău câteva țuici, gustă două-trei măsline, apoi deodată își aduse aminte că e așteptat de Aglae și se repezi la ușă. Din prag strigă lui moș Costache: - Să m-asculți pe mine! Să nu faci cât ăi trăi testament.Cînd o fi și-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de parfumuri, iar chelnerul ieși discret pe ușă. - Tu, dragule, zise ea, dar ce s-a întîmplat? Tu începi să te strici? Vai, ce de vinuri! Georgeta luă capul lui Felix între palme și-l privi serios în ochi. Apoi gustă din unele vinuri. - Vinuri tari, observă ea. Ai să te-nveți rău! Eu credeam că tu dormi acum! Așa înveți tu carte? Să știi că nu te mai iubesc, dacă te apuci de chefuri. Mi-a spus mie ceva Stănică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îi jurase iubire și stimă pe toată viața, și acum ajunsese să doarmă noaptea la o individă suspectă. Firește, Georgeta era frumoasă, dar nu era decât o prostituată de lux. Probabil, gândi, își bătea joc de ingenuitatea lui, voia să guste senzații proaspete. De aceea umblase să se mărite cu Titi. El, rivalul lui Titi! Situația era scandaloasă. Dar apoi rușinea întîlnirii, pe aceeași sală, cu generalul! Dacă acesta l-ar fi insultat, atacat, ar fi fost cel puțin mândru că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
început ca o finalitate, ca un premiu, mereu dorit și mereu amânat, al meritului lui. Voia să facă ceva mare din cauza Otiliei și pentru Otilia. Depărtarea de fată nu-l supăra în sine, ba într-un fel îi convenea, fiindcă gusta, ca un călugăr, bucuria de a se înfățișa mai târziu Otiliei perfecționat sufletește. Îl supăra însă că plecase cu Pascalopol. Asta întuneca puțin figura Otiliei. Fecioara Maria este venerată de toți și nu e a nimănui. O fată care primește
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
colocvii numai cu Titi, vestise că avea de gând să-l însoare cum vrea ea, cu o femeie care s-o asculte, să stea împreună cu ea, în care caz ar fi contribuit larg la existența lor, administrîndu-le totodată gospodăria. Titi gustă aceste propuneri, devenind discret față de ceilalți, spre ciuda Aurichii și Olimpiei, care începură să-l urască și să-l bârfească. Însușindu-și aceste sentimente, Stănică le comunică lui Felix: - Domnule, să știi că mutul ăsta se procopsește! Soacră-meaare parale, nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
apere pe moș Costache, cât trăiește, cu toate păcatele lui, și asta în vederea Otiliei. Stănică îi întinse, galeș, un pahar de vin și-i zise, cu aerul unei ființe irezistibile: - Domnule Felix, te rog eu, pentru mine! Felix luă paharul, gustă puțin din vin și, văzîndu-i culoarea de sânge, fu străbătut deodată de un gînd: în cazuri de acestea de congestie se lasă sânge. Își spuse părerea către Vasiliad, și acesta, puțin încurcat, recunoscu: - Da, într-adevăr, am fi putut să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se vede că ești în mâinile satanei azi! M-ai auzit pe mine vreodată hulind, luând numele Domnului în deșert? Cuvioșia-sa e bătrân, săracul, își mai dă în petic, căci plini de păcate suntem toți. Zici că beau, satano? Gust și eu un păhărel de vin, cât e îngăduit și de scripturi, căci zice Solomon în Pildele lui: "De vei ședea la masa celui puternic, înțelepțește mănâncă din cele ce ți se pun înainte". Popa Țuică cântă pe nas: "Mănîncă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ciucure al valtrapului. Înfășurați până aproape de gât în pături, Felix și Otilia primiseră pe cap și pe umeri glugi de zăpadă. Fulgii cădeau atât de deși și de mari, încît Otilia scoase limba afară, ca să culeagă câțiva și să-i guste. - Îți place? întrebă ea pe Felix. - Da! răspunse tânărul. Buna lui dispoziție era evidentă, dar se ghicea că mulțumirea lui vine, mai cu seamă, din faptul că se află alături de Otilia. În schimb, fata se bucura de zăpadă, de frig
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pentru început”. Spuse aceasta întrucât el avea o piatră care-i permitea să pregătească ciorbe magice. Astfel luă tigaia și o puse pe foc cu apa și cu piatra lui magică. Apoi așteptă. După puțin timp, în timp ce apa clocotea, o gustă și zise: „E aproape gata, dar mai lipsește sarea”. Adaugă sarea văduvei (înmărmurită!) și așteptă. Apoi gustă din nou și spuse: „E aproape gata, dar mai lipsește puțin orez, numai puțin”. Femeia fugi la vecina ei și împrumută o mână
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
luă tigaia și o puse pe foc cu apa și cu piatra lui magică. Apoi așteptă. După puțin timp, în timp ce apa clocotea, o gustă și zise: „E aproape gata, dar mai lipsește sarea”. Adaugă sarea văduvei (înmărmurită!) și așteptă. Apoi gustă din nou și spuse: „E aproape gata, dar mai lipsește puțin orez, numai puțin”. Femeia fugi la vecina ei și împrumută o mână de orez. Apoi așteptă. Puțin după ce o gustă din nou cerșetorul spuse: „E aproape gata, dar mai
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
lipsește sarea”. Adaugă sarea văduvei (înmărmurită!) și așteptă. Apoi gustă din nou și spuse: „E aproape gata, dar mai lipsește puțin orez, numai puțin”. Femeia fugi la vecina ei și împrumută o mână de orez. Apoi așteptă. Puțin după ce o gustă din nou cerșetorul spuse: „E aproape gata, dar mai lipsesc ceva cartofi”, astfel că femeia fugi la o altă vecină și luă de la ea câțiva cartofi. Același lucru se întâmplă și cu ceva verdețuri, o ceapă, câteva fasole, etc. În
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
București remarcase cum se punea de-un filtru milițienesc și acum, la reintrare, n-avea nici un chef să fie prins și să facă din nou pușcărie pentru improvizația asta. Cu alt prilej, nu se dăduse la o parte și mai gustase penitenciar. Se ghemuise 27 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI lectura cu glasuri scăzute, stăpânite, prevenitoare, din dorința de a nu le provoca sângerări sau amețeli celor care participau pentru întîia oară la astfel de ședințe. La picioarele fotoliilor, zece-cinsprezece
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]