KorAP: Find »[drukola/base=habar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...167 168 169 ...211 >

5,257 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

ajusta pe prostituați/ prostituate ca să arate ca vedetele de film, pentru a face mai mulți $. e) Prostituații obțineau $ prin extorcare de la clienții homosexuali căsătoriți și Împărțeau banii cu P.P. f) Plictisită de Întrebările pe tema Nite Owl (evident, nu are habar cine e vinovat). Uluitor de cutezătoare perversiune. Ed ajunse la șirul de cabine și verifică oglinzile. Fisk și falsa Ava discutau. Kleckner și Yorkin stăteau la o bere. Terry Lux citea o revistă, iar Jerry Geisler spumega. Lorraine Malvasi singură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

înapoi, numai să le aducă, să le poată fi de folos și altora, credea că puțini aveau curajul să nu le înapoieze, de teama sau de rușinea de a nu ști ce să spună când aveau să-și întâlnească profesorul. Habar n-aveau că el știe doar că ei împrumută cărți, asta îi fusese dorința, dar nu și ce anume și nu când anume, lăsase totul în seama fiică-sii. Iar puțin înainte de a se muta din casa uriașă veniseră niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
clipă, până înțelegeai că în fond trebuie să existe cineva care să pună și degetul pe rană pentru că nimic din ce gândește un om nu e respingător; și au discutat despre asta. Cum au vorbit și despre cai, el neavând habar că bătrâna doamnă avusese unul, ba explicându-i cu tandrețe cum trebuie mângâiați și răsfățați mai mult chiar decât o femeie, nu pentru că sunt atât de rari, cât pentru că nimic nu e mai fără de preț decât animalul nărăvaș care înflorește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
doarmă, nimic altceva nu are de făcut, trebuie să doarmă, totul o să fie bine, trebuie să lase prostiile, acum altceva este mai important. Al doilea cerc Ar vrea ca oamenii care n-au văzut-o niciodată și care n-au habar că există, nici ea nu-i cunoaște, nu le știe nici chipurile, nici numele, să afle ce simte și ce s-a petrecut cu ea, dar poate mai mult decât orice să afle ce se petrece cu ea acum, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
ori să-i vorbească, n-a fost atât de absurdă, dar cel puțin o vreme - și vremea asta s-a întins de-a latul unui deceniu - n-a vrut să-i audă vorbind despre vizitele pe care i le făceau, habar n-avea cât de des, și nici despre raporturile lui cu femeia cea aprigă ori despre ce a făcut după ce femeia îl părăsise ori și mai târziu, când a căzut în dizgrație și s-a mutat din casa ce fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
chiar, în toamna lui ’40 și în iarna care i-a urmat, în fiecare seară cu spaime reînnoite, să i se întoarcă soțul acasă, când bântuiau nebunii, derbedeii, zurbagiii, toată pleava orașului, distrugând magazine, arzând cărți despre al căror conținut habar n-aveau, lovind și ucigând oameni, vânând evreii și pe cei cu vederi de stânga, cum era bărbatul ei, ba chiar pe oricine ar fi ridicat glasul împotriva acelei demențe împrumutate de la alții ce se întindea ca o pată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
îi spune: liniștește-te, dormi, ascunde-te de gânduri, dar primul glas, al amintirilor, e mai puternic și mai argumentat: dacă nu vei mai avea timp, după aceea? Și îi mai spune că mai există lucruri de care n-are habar și pe care le-ar putea afla, bucurându-se, și îi mai spune că, în timp ce ea stă aici și zace, afară toate continuă. Iar orice efort să nu se mai gândească e inutil. Mâinile îi sunt umede de o transpirație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
povestit toate ori am fost împins să gândesc ca și cum mi s-ar fi povestit, toate vor fi avut un rost, anume ca eu să le spun altora, celor care știau și nu înțelegeau, dar mai ales celor ce nu aveau habar, adică eram însărcinat cu o misiune. Iar acum trebuie să mi-o duc la capăt, să vorbesc și despre ce nici el nu voia să vorbească. Ție mai ales. Eu sunt povestitorul. Dacă eu prin misiune sunt plin de vorbe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Știu“, „Nu știi cât de mult, dar încă n-am ajuns la...“, dar îl întrerupea: „Am înțeles. O să aud iar teoria cu treptele pe care stau sentimentele ca la magazin și cu iubirea ce se află undeva, în vârf, și habar n-am cât de puțini ajung să simtă asta cu adevărat“, dar el nu răspundea, ea aștepta un timp, întorcea capul spre el, observându-l cu atenție, „Iar te-ai bosumflat“, nu îi răspundea, „Continuă, te ascult“, „N-are rost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
dea de urmă. Nimeni nu văzuse nici măcar mașina, ce ar fi trebuit să sară în ochi, pentru că nu era o marcă pe care s-o vezi toată ziua pe drumuri. Până la urmă au găsit automobilul în curtea unui țăran care habar n-avea cine înnoptase la el. N-au avut curajul să-i scoată din pat, i-au lăsat să-și bea laptele de mic dejun, dar, cum au ieșit din curte, i-au urmărit îndeaproape, câți erau, șapte inși în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
aminti. Și, la o adică, tu vorbești de oboseală, de dureri sau de scârbă, tu, care n-ai fost decât un martor, nimic altceva, un martor care știe totul, dar care n-a fost atins de nimic?“ N-ai dreptate, habar n-ai cât... „Habar n-am ce? Nu-mi mai îndruga prostii! Tu vorbești de oboseală și de scârbă, care n-ai fost dat afară, nici sancționat? Oi fi având coșmaruri, dar crezi că se compară cu-ale mele? Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
adică, tu vorbești de oboseală, de dureri sau de scârbă, tu, care n-ai fost decât un martor, nimic altceva, un martor care știe totul, dar care n-a fost atins de nimic?“ N-ai dreptate, habar n-ai cât... „Habar n-am ce? Nu-mi mai îndruga prostii! Tu vorbești de oboseală și de scârbă, care n-ai fost dat afară, nici sancționat? Oi fi având coșmaruri, dar crezi că se compară cu-ale mele? Nu te uiți cum am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
povestea cu casa, pentru că mă dau afară și rămân pe drumuri, și n-a mișcat un deget, deși se lăuda de față cu toți că nu știu câte telefoane o să dea el? „Chiar n-a făcut nimic? Și unde ai să locuiești?“ Habar n-am. Dar ce-l interesează pe el? Și-ai vrea să-mi fie drag, așa, tam-nisam? Sau să uit ușor tot ce-mi face? Sau să uit că fostul nostru șef îl ridicase în funcția lui de acum, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
că asta ar fi singura mea scăpare: să te urăsc.“ „Și pe urmă?“ „Pe urmă, nu știu. Pe urmă să-mi dau cu ojă roșie pe unghii. Probabil o să se prăbușească lumea cu mine sau o să prăbușească lumea în general, habar n-am, nici nu vreau să aflu... De ce te ridici? Unde te duci? Încă nu e târziu!“ „Veneam lângă tine, nu plec încă.“ „Bine, stai aici. Ce-ți spuneam? Cum s-ar prăbuși lumea. Dar nici nu vreau să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
pachetele, cu noduri duble și triple. O să înțeleagă și o să-i treacă. Sau n-o să înțeleagă și e chiar mai bine. O să uite. Acum însă nu-nțelege nimic. Asta e: nu-nțelege nimic, nu e de ajuns că nu știe. Habar n-are de ce e în mine - și nici nu i-am spus pentru că n-ar fi înțeles, asta e, n-ar fi înțeles. Nici măcar n-a priceput tensiunea în care am trăit astă-vară. Nu știe nici de femeile ce vin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
fără nici un reper. „Când anume?“, am zis ca un automat, aproape fără să-mi dau seama. „Acum șase ani“, mi-a răspuns. Și în aceeași clipă Aurora Mocanu îl întreba: „Cine-s ăștia?“. „V-am mai întrebat pe voi și habar n-aveți.“ Apoi se întorcea iar spre mine. Nu reușeam să aflu ce dorește, oricât mi-aș fi scotocit mintea, și nici nu-mi aminteam cine erau oamenii aceia, dar nu m-a întrebat dacă știu cine sunt. Îmi zicea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
pupăză, mă și îmbolnăvisem, m-am dus la spital într-o noapte. Nu m-am mai întors acolo, când m-am înzdrăvenit, am venit direct aici. Nu știu cum făcuseră, cumpărase casa cel care a stat aici înaintea mea, făcuseră un schimb? Habar n-am. Cel puțin îmi mutaseră ei lucrurile, desigur mult mai puține decât credeam eu că sunt ale mele. Și la o adică ce-ar mai putea intra în chichineața asta? Și cui să spun ceva? Ce aș fi obținut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
credeam eu că sunt ale mele. Și la o adică ce-ar mai putea intra în chichineața asta? Și cui să spun ceva? Ce aș fi obținut în plus dacă făceam scandal? N-am mai văzut-o pe mătușă-mea, habar n-am ce face, dacă mai trăiește cumva.“ „Nu-ți mai aprinde țigări, n-o să mai poți respira în cămăruța asta.“ „N-are importanță. Nici pe ceilalți nu i-am mai văzut. Locuiesc aici de patru ani. Am încercat, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
te uitai la mine, amuzat și ușor ironic. Îmi venea să-ți dau cu ceva în cap. În clipa aia, lacrimile mele erau chiar adevărate. De ciudă. Nici măcar nu știam cum arată cu adevărat un bărbat, cu atât mai mult habar n-aveam ce se petrece în clipele în care o fată devine femeie. Mă băgasem singură, ca proasta, în capcană. Dar mi-a fost clar că nu mă iubești și am suferit cumplit că m-am arătat ridicolă și m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
chiar dacă ți-ai făcut plinul cu alții. Așa vorbește, mizerabil. I-am spus să plece. N-a vrut. M-a amenințat. Am fost în stare să mă împotrivesc, deși eram îngrozită. Și atunci a scos cureaua și m-a lovit, habar n-am de câte ori, s-a repezit și mi-a smuls capotul de pe mine, și a continuat să lovească, deși nu mă mai împotriveam, eram terorizată cu totul. Nu urăsc nimic pe lume mai mult decât violența. După ce s-a zbătut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
să stingi lumina din cauza asta. Nu voiam să mă vezi, mai am încă dungile vineții, mi-era rușine. Mi-e rușine și acum, de-aia nici nu te las să te uiți la mine pe lumină, deși acum e altceva. Habar n-am de ce-ți spun toate astea... Simt nevoia, pur și simplu. Mă faci să vorbesc, nu știu de ce naiba, întotdeauna am simțit că pot să-ți spun tot ce-mi trece prin cap și tot ce simt... Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
sticla. Pe urmă poți să mă întrebi ce vrei... dacă mai ai ce să mă întrebi.“ Iar rătăcea pe străzi, intrând în săli de cinematograf fără să țină minte ce vedea. Într-o seară a jucat cărți cu niște prieteni, habar n-avea să joace și a pierdut; nu jucaseră, din fericire pentru el, pe bani. Făcea vizite Yvonnei Alexa sau Ilenei Roman, fără să rămână mult. Lumea nu înțelegea ce-i cu el, nu-l întrebau, nici el nu povestea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
care gândea, de parcă s-ar fi trezit dintr-un vis rău. „N-a vrut, n-a vrut să mă lovească, a fost o întâmplare, altfel ar fi lovit mai puternic, nu trebuie să-l lovesc și eu, e beat și habar n-are ce face, nu trebuie să-l lovesc, n-a vrut să facă asta“, pipăindu-și obrazul și buzele zdrobite, simțind un gust sărat, privindu-și degetele mânjite de o șuviță de sânge, uitându-se la bărbatul mic și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
că de mult nu mai fusese într-o stare atât de bună, cu un chef grozav de lucru. Se simțea ca drogat. În fiecare dimineață fluiera în baie, în vreme ce se bărbierea. Nu mai făcuse asta de mult. Acum fluiera, deși habar n-avea să fluiere, dar melodiile erau în capul lui. Se credea irezistibil. Privea cerul cât își bea cafeaua, respirând aerul proaspăt. Dacă era înnorat, își spunea că oricum e grozav, pentru că se va pregăti explozia aceea de lumină care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

peste cinci ani. — Dar ferma Brunwin este una dintre cele mai bine gospodărite pe o arie de câțiva kilometri. E lucru știut. Dorothy pufnește. — Faptul că George a absolvit un colegiu agrar acum douăzeci de ani nu înseamnă că are habar ce se întâmplă în societatea modernă. Nu știe nici măcar ce este rata de conversie, pentru Dumnezeu! — Rata de conversie? Dorothy explică răbdătoare, ca și cum s-ar adresa unui argat slab de minte: Cantitatea de hrană vârâtă în animal și produsul obținut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]