6,831 matches
-
incertitudine, ca și când acestea ar fi expresia unor caracteristici naturale ale universului raționalizării de care se ocupă Economia. Teoria haosului este o soluție la care se recurge adesea pentru a umple cu înțelesuri cogniția economică. Suprafețele văzute ca finitudine a spațierii infinite de Mandelbrot (Mandelbrot, 1998) inspiră teoretizările din Economia recentă. Neregularitățile perceptibile până la finalizarea cogniței în spațiul economic devin ținte preferate, poate și pentru faptul că neregularitățile prin autocopiere sugerează procesul de creștere, ultima relicvă a teoriei progresului păstrată cu sfințenie
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
asupra unor probleme adiacente. Confiscarea socratică a cuvântului se efectuează în detrimentul subiectului: plăcerea. Socrate pierde enorm de mult timp disertând asupra unor digresiuni inutile pentru avansarea unei reflecții asupra subiectului. Atâtea pagini despre ceea ce este asemănător și neasemănător, finit și infinit, limitat și nelimitat, atâtea digresiuni asupra intervalelor și a gradelor între aceste ocurențe dualiste, atâtea disertații indigeste asupra cauzei, clasificări arbitrare, serii de genul întâi, al doilea și al treilea, atâtea detalii asupra speciilor și a caracterelor - încât este de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
plăcerii într-o viață de reflecție și viceversa; ar diserta despre plăcerile care împiedică reflecția, despre cele care se nasc din conversație, din cercetare și din efortul inteligenței; n-ar opune, ca Socrate, plăcerile bune, în relație cu sufletul, cu infinitul și nelimitatul, celor rele, asociate cu trupul, cu ceea ce este finit, limitat; ar interzice surghiunirea sistematică a hedonistului în cotețul găinilor și la grajduri... Autor al unei serii de cărți, dialoguri, diatribe și lucrări consacrate virtuții, educației, lui Socrate, norocului
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
consimțământului lor - și pe bună dreptate... De altfel, planul imanenței în care evoluează zeii este, bineînțeles, lumea oamenilor, dar nu planeta Pământ: nu riscăm să-i vedem apărând la colț de stradă sau în piața publică. Cosmogonia epicuriană presupune lumi infinite, cu variații calitative și cantitative ale materiei: între aceste lumi se află zeii. Materiali, ei sălășluiesc în interlumi, în punctele de joncțiune ale unor universuri învecinate; fără forme particulare, făcuți din atomi specifici, ei se bucură de pura plăcere de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fi: cimentat de o forță magică și magnifică. În mai multe rânduri - de patru ori -, Lucrețiu recurge la o metaforă foarte utilă pentru înțelegerea discursului său: un fond de litere, redus ca număr, permite combinări multiple, cu care posibilitățile devin infinite. Cu numai douăzeci și șase de litere ale alfabetului se pot scrie la fel de bine Odiseea, Divina Comedie, În căutarea timpului pierdut sau un raport al poliției, o scrisoare anonimă... Cuvinte distincte au unele litere comune, dar combinările acestora din urmă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Asta făcea parte din natura Însăși a operei. Faulques a continuat să observe marele peisaj circular, alcătuit În mare parte din amintiri, situații redăruite prezentului În culorile acrilice de pe perete, după ce acesta străbătuse ani la rând mii de kilometri, geografia infinită a circumvoluțiunilor, neuronilor, pliurilor și vaselor de sânge din care Îi era alcătuit creierul, care avea să se stingă Înlăuntrul său În ceasul morții sale. El și Olvido Ferrara vorbiseră pentru Întâia oară despre pictura de război cu ani În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Pictorul de război n-a răspuns. Firește că se gândise. Bănuia chiar că așa se și petrecuse. Acum știa că nici o fotografie nu era nici inertă, nici pasivă. Toate aveau repercusiuni asupra lucrurilor și oamenilor din jur. Asupra fiecăruia dintre infiniții Markovic de a căror viață se apropia lentila. De aceea fotografia Olvido doar locuri și obiecte, niciodată oameni; fusese prea multă vreme obiectul camerelor foto, ca să le ignore primejdiile. Responsabilitățile. Pe când călătoreau Împreună la războaie, ea izbutise să stea departe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
unul dintre acele „saloane” la scara orașului, care sunt piețele și piațetele. Privirea scrutează o lojă cu aceeași aviditate cu care ar pătrunde prin fereastra apartamentului vecin... În ambele cazuri, fiecare ins poate fi, rând pe rând, supravegheat și supraveghetor, infinită permutație ciclică datorată unei socialități ce generează fără întrerupere supravegherea „de aproape”. Ceea ce o distinge de celălalt tip de supraveghere, polițienească, sunt consecințele, deși, uneori, cele două se pot confunda. „Romanele” teatrului relatează intrigi și delațiuni, rumori și scandaluri ce-
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
joacă știindu-se priviți de spectatori și, câteodată, chiar și de regizor. Tocmai acest lucru încearcă să-l evite unii regizori, care refuză să „nu scape din ochi actorii”, preferând o supraveghere imprevizibilă, întâmplătoare, „prin surprindere”. Aici intervine varietatea aproape infinită a strategiilor personale. Joël Jouanneau asistă la primele trei spectacole, apoi le acordă actorilor libertatea de a-și perfecționa jocul și nu se mai întoarce printre ei până la cea de-a noua reprezentație, când spectacolul și-a găsit ritmul său
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
supravegherea de parcurs le vizează pe amândouă. Născută în același timp cu punerea în scenă, supravegherea de parcurs este, ca și aceasta, de dată recentă. Cele două sunt indisociabile. Relație organică, relație ombilicală. Regizorul trece de la produsul finit la supravegherea infinită: ea nu se oprește decât odată cu încetarea reprezentațiilor - cele două „finaluri” coincid. Oglinzi și transparențătc "Oglinzi și transparență" Supravegherea a cunoscut o tratare diferită din momentul în care regia a încercat să se afirme cu mai multă tărie. Oglinzile au
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a forma istoria. Cu alte cuvinte, simpla „morfologie” a unui sistem, care constituie ținta oricărei descrieri structuraliste, se află integrată Într-un proces dinamic de proporții extraordinare, respectiv În interacțiunea temporală a tuturor sistemelor similare. Acest proces cu un număr infinit de dimensiuni este numit de noi istorie. Dat fiind caracterul lui dimensional infinit, putem noi oare spera să-l Înțelegem vreodată? N-ar fi poate mai Înțelept să revenim la simple „morfologii” de obiecte ideale, În loc să cutezăm a le examina
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mintea omenească este capabilă să fixeze un număr limitat de reguli pentru a defini un sistem. Derulate un timp suficient prin alte minți, aceste reguli tind să producă tot mai multe soluții incluse În sistem; cantitatea lor potențială este virtual infinită. Deși implicînd un număr infinit de dimensiuni (În univers orice lucru intră În interacțiune cu tot restul), un sistem poate fi izolat drept un „obiect ideal” format prin permutări binare, după cum am arătat În Introducerea acestei cărți. În acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fixeze un număr limitat de reguli pentru a defini un sistem. Derulate un timp suficient prin alte minți, aceste reguli tind să producă tot mai multe soluții incluse În sistem; cantitatea lor potențială este virtual infinită. Deși implicînd un număr infinit de dimensiuni (În univers orice lucru intră În interacțiune cu tot restul), un sistem poate fi izolat drept un „obiect ideal” format prin permutări binare, după cum am arătat În Introducerea acestei cărți. În acest sens, sistemele de gîndire nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În primul cer, Dumnezeul cel bun, definit drept superior și sublimior, locuiește În cerul al treilea. El Își merită titlul de „Tată” nu pentru că este Tată al omenirii, ci pentru că este Tatăl (Creatorul) unei Lumi imateriale și inaccesibile. O distanță infinită Îl separă pe acest Dumnezeu, care domnește În Înălțimile universului, de Demiurgul inferior, dumnezeu al acestei vremi, deus saeculi huius. Pe cînd Demiurgul este Înainte de toate drept, Dumnezeul mai Înalt este bun. El nu judecă. Doar mila l-a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
substanța lor. Avînd la dispoziție date complexe, ar trebui să putem demonstra că porțiuni ale hărții sistemului budist se suprapun peste porțiuni de sistem creștin, peste porțiuni de idealism german, peste porțiuni de gîndire științifică modernă, pentru că toate sistemele sînt infinite și tind să exploreze toate posibilitățile de care dispun. În consecință, atunci cînd se vor fi extins suficient, hărțile realității Întocmite de ele vor coincide cu siguranță. Pe mulți Îi va șoca descrierea religiei ca un joc al minții, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
reeducare, iar pentru a supraviețui, fosta victimă era silită să devină călău. La rândul său, Virgil Ierunca pune În paralel fenomenul Pitești cu „spălarea creierului” și cu „sinuciderea personalității”, procedee chinezești Însoțite de tortură fizică moderată (fără ca ea să fie infinită, ca la Pitești); Virgil Ierunca amintește și de „spălarea creierului” ca mutilare exclusiv psihică sau de metoda numită „Încercarea” ori „proba”8. Comparându-le cantitativ și expresiv, față de reeducarea prin sânge de la Pitești, metodele chinezești sunt mai blânde; dar blândețea
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
la comitetele de cultură locale și la cele de partid, precum și la CCES35 (Direcția Publicații sau Direcția Literar-Editorială) au rolul de a se verifica reciproc și de a menține o stare de mefiență (și complicitate) generală favorabilă acceptării unui joc infinit și indefinit. Deplasările periodice ale redactorilor Înspre „magnetizantele” foruri contribuie la statornicirea unei relații de subordonare și negociere care absolutizează ideea de control instituțional rarefiat, dar foarte concret la nivel interpersonal 36. Complici În adversitate, scriitorii și cenzorii Își dispută
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
realizării legăturii dintre două tabele, utilizatorul constată existența unei linii continue care unește acele entități. Într-o parte a legăturii este marcat caracterul „1”, care desemnează partea cheii primare implicate în procesul de relaționare, iar în cealaltă parte apare simbolul „infinit”, care descrie relația „mai mulți/mai multe”, reprezentată prin cheia externă sau o componentă a acesteia. O relație de tip unu-launu (1-1) ar fi reprezentată prin „1” la fiecare capăt al liniei de legătură. Legătura dintre 2 tabele poate fi
Baze de date financiar-contabile by Florin Mihai, Pavel Năstase, Andrei Stanciu, Bogdan Ionescu, Ilie Tamaş () [Corola-publishinghouse/Science/217_a_477]
-
a face operații cu semne și simboluri lingvistice care să-i permită achiziționarea spontană a limbii materne; facultatea limbii constă, în mod fundamental, în creativitatea lingvistică, adică în acea capacitate înnăscută a omului de a produce și înțelege un set infinit de enunțuri pe baza unui set finit de reguli, cu scopul de a comunica gânduri liber construite. În afară de această capacitate genetică a omului, comunicarea presupune însă și performanță, adică actualizarea acelui sistem abstract de reguli existente în mintea vorbitorului nativ
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
samsara (ciclul naștere, viață, moarte, renaștere), karma (acțiune și reacție), moksha (eliberarea din ciclul samsara). Divinitatea este conceptualizată diferit de la o școală la alta: în teologia monoistă/panteistă, Brahman este Sinele suprem, spiritul unic și nediferențiat, esența tuturor lucrurilor, principiul infinit la care omul poate accede doar prin cunoaștere, prin meditație, prin dobândirea înțelepciunii ultime, a identității sufletului individual cu Brahman; alteori divinitatea este personalizată ca Ishvara, ființă transcendentă, ce poate fi imaginată ca tată, mamă, prieten sau copil, iubit sau
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
fără scop, dar înțelege lucrurile abia la sfârșit, când poate privi în urmă drumul parcurs până în punctul de sosire. Adaptarea prin schimbări rapide și numeroase a creat un sentiment special al timpului: Românii par să alunece pe firul unui timp infinit, al unui timp pentru care prezentul este un simplu vehicul ce poartă de la o clipă la alta, în vreme ce viitorul este o veșnică amânare datorită lipsei scopului. Percepția timpului se fundamentează pe mișcarea continuă, imaginația lipsită de dorință sau caracterizată de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
rândul lor trebuie să îi fie ascultători și credincioși (îi jură stăpânului credință). Așa e rânduiala: Stăpânul nu e pedepsitor, cât aducător de dragoste și purtător de grijă. El coboară părții lui de lume o parte din bunătatea și grija infinită a Creatorului. De aceea, însușirea de seamă a stăpânului este apropierea de sfințenie. Toate soiurile de făpturi ale lumii sunt date în veghe câte unui sfânt. Peste păsări este Simeon Stâlpnicul. Peste gângănii, Arhanghelul Mihail. Peste lupi, sfântul Nicolae (Papadima
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
este un factor sufletesc creator, configurează structura orizontului spațial al inconștientului: sentimentul spațiului determină trăsătura fundamentală a fiecărei culturi. Astfel, Cultura faustiană a Apusului, o cultură a zbuciumului sufletesc, a setei de expansiune, a perspectivelor, implică sentimentul simbolizat prin spațiul infinit tridimensional. Cultura greacă antică, apolinică, măsurată, luminoasă, implică spațiul limitat, rotunjit, simbolizat prin imaginea corpului izolat. Cultura arabă, magică, de-un apăsător fatalism, [...] ar avea ca substrat sentimentul spațiului-boltă. Vechea cultură egipteană implică sentimentul spațial al drumului labirintic, care duce
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
mai vulnerabil. Cel mai neînsemnat lucru îi poate înlătura strălucirea puritatea. Albastru Polaritatea albastrului este yin, feminină și pasivă. Calitățile de introversiune și de reflecție se datorează profunzimii și imaterialității sale. Este culoarea mării și a cerului, adică a elementele infinite. Privirea se pierde în această masă nesfârșită. Când marea este de un albastru profund și luăm apă în mâini, își pierde culoarea, devenind transparentă. Albastrul nu poate fi cuprins, atins, posedat. Dintre toate culorile, albastrul este cel mai imaterial și
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
masă nesfârșită. Când marea este de un albastru profund și luăm apă în mâini, își pierde culoarea, devenind transparentă. Albastrul nu poate fi cuprins, atins, posedat. Dintre toate culorile, albastrul este cel mai imaterial și cel mai schimbător. Suportă variații infinite, se deschide până la transparență sau se închide până la o opacitatea totală. Alternează claritatea și misterul. Aceste proprietăți indică faptul că albastrul simbolizează mentalul. El nu evocă pulsiunile, asemenea culorii roșii, care este opusul lui complementar, dar exprimă gândirea logică și
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]