10,350 matches
-
la conținuturile concrete ale unităților de învățare/lecțiilor, la metodele și procedeele didactice. În cazul elevilor cu dizabilități, unele mijloace pot avea și un rol compensator, antrenând dezvoltarea unor funcții/procese psihice sau capacități fizice. Eficiența utilizării lor ține de inspirația și experiența didactică a educatorului, iar excesul utilizării lor poate conduce la receptare pasivă, unele exagerări sau denaturări ale fenomenelor etalate, reprezentări anormale și imagini artificiale asupra realității și orizontului existențial. 10.3. Formele de organizare și desfășurarea procesului de
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
jocuri bazate pe unele sarcini sau comenzi date de educator; c) jocurile muzicale‑exercițiu - au scopul de a forma deprinderile elementare de percepere, recunoaștere și redare a calităților sunetului muzical; în această categorie sunt incluse exercițiile de reglare a echilibrului inspirație‑expirație, flexibilizarea vocii prin emisia de sunete muzicale de durată și înălțimi diferite, pronunțarea corectă a silabelor din text etc.; d) jocurile cu text și cântec - îmbină într‑o structură unitară atât melodia cu textul, cât și mișcarea corespunzătoare conținutului
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
text, determinând emoții profunde, trăiri interioare puternice sau create spontan. Memoria se dezvoltă prin reflectarea experienței anterioare, prin fixarea, păstrarea, recunoașterea și reproducerea materialului sonor, a textului, a ideilor, a stărilor afective sau a mișcărilor asimilate. Prin reglarea echilibrului dintre inspirație și expirație, prin dezvoltarea auzului fonematic și prin coordonarea dintre respirație, pronunție, mișcare, activitățile de muzicoterapie au un rol foarte important și în dezvoltarea limbajului, a pronunției corecte a sunetelor și cuvintelor. Dincolo de faptul că muzica provoacă participarea copiilor la
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
seamă a psihologiei și pedagogiei abisale, ocupându‑se în scrierile și cercetările sale mai cu seamă de copiii cu manifestări psihotice și de cei cu tulburări/disfuncții severe (cazul copiilor autiști). De asemenea, a elaborat o serie de teorii de inspirație psihanalitică prin care explică fazele dezvoltării și evoluției copilului în primele luni de viață, accentuând importanța fazei autistice în relația mamă - copil. 1. Declarația acestei conferințe a impus nevoia de regândire a domeniului educației considerat și denumit special. De asemenea
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
miscare în care trăiește, pentru a putea face față în deplină libertate legilor eterne care imprima ritmul lor asupra omului și asupra universului (în acest sens sunt invocate o serie de tablouri din natură care pot fi și surse de inspirație pentru diverse activități de euritmie: frunzele care dansează toamna sub adierea vântului ca niște păsări ce zboară în cârduri; frunzisul colorat care porneste o horă înainte de a fi aspirat într-un vârtej ascendent ce ridică în urmă praful; progresia nisipului
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
după 1970, poetul ar trebui încadrat mai degrabă în ramura ardeleană a generației ’60, alături de Ioan Alexandru și Ana Blandiana, cu care este congener prin obârșie și prin afinități. „Primitiv modern” (Marian Popa), P. este un poet tradiționalist prin materialul inspirației și modernist prin imagerie și poetică. Nostalgia vârstei edenice a copilăriei, atmosfera cântecelor și poveștilor din satul natal, misterele pământului și ale cosmosului, percepția tragică a condiției omului contemporan, sfâșiat între magia imaginarului țărănesc și „jungla marilor orașe”, reprezintă tot
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
drept caracteristici principale „sănătatea artistică rară”, dinamismul și vigoarea. P. va stărui însă în poezie și în folcloristică. Versurile pe care le scrie sunt ale unui poet egal cu sine în celebrarea bucuriilor calme, a roadelor toamnei, a cuplului familial, „inspirația sa majoră fiind de ordinul ginecolatriei” (Șerban Cioculescu). Monografia Ion Pop-Reteganul (1965), „cea mai valoroasă și cea mai temeinică ce s-a scris până azi asupra vieții și operei Reteganului” (Ion Agârbiceanu), este totuși lacunară, autorul omițând bogata culegere a
POPESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288933_a_290262]
-
substantivelor). Modelul clasic și influența italiană - de la modelul bucolicii elegante și al sonorităților vergiliene la modelul poeziei prețioase, obscur-strălucitoare - covârșesc substanța genuină a imaginarului. Lirica se desfășoară de-acum pe două coordonate destul de amestecate, inclusiv valoric: pe filiera neotradiționalistă, de inspirație religioasă, trecută prin expresionismul blagian, și pe aceea a unei poezii cu un tipar clasico-italian de factură barocă, picturală, cu elemente narative sau biografice (în jurul motivului călătoriei sau al memoriei), în care se ascund aspirația către înnoire stilistică sau deschiderea
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
Tudor Vianu le găsește afinități cu Anabasis, poemul lui Saint-John Perse, tradus de asemenea de poet. În întregul lui, Eternități..., de o factură nu mai puțin livrescă decât prima culegere, se diferențiază printr-o degajare de balastul erudiției, printr-o inspirație mai liberă, o anume detașare de obiectul evocării sau al contemplației. Tablourile sunt obținute prin aceeași elaborare, însă au o luminozitate mai sudică, iar liniile desenului câștigă în suplețe, schițând o tendință de muzicalizare. Lui P. îi reușesc profiluri grațioase
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
salt, marcat de volumul Pe Argeș în sus (1923). Dar una dintre piesele cele mai bune, Aci sosi pe vremuri, fusese scrisă în etapa premergătoare apariției volumului Grădina între ziduri și a aparținut inițial acestuia. Nu e unica poezie de inspirație autohtonă anterioară fazei tradiționaliste, de vreme ce Balta, Seară la Miorcani se înscriu în aceeași linie. Noutatea nu e doar de decor și se exprimă într-o subiectivizare sporită, originală, a tablourilor, în muzicalizarea picturii, în lirism. E interesant cum, pe măsură ce se
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
patrulea volum din seria „tradiționalistă”, P. poate fi considerat, față de cel din Pe Argeș în sus, ceea ce este Duiliu Zamfirescu în raport cu Vasile Alecsandri. Stoarsă de sucuri, poezia a dobândit limpezime de diamant. Un ciclu mai ales, Calendarul viei, reia nemijlocit inspirația din Pe Argeș în sus, dar nu spre a o amplifica, ci mai curând trădând-o. Ce fusese sau ajunsese acolo să fie transmis ca emoție spontană devine aici temă, motiv literar, căci poetul stilizează atât de radical expresia, încât
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
puținii gazetari care au consemnat aparițiile unor volume i-au adus câteva laude superficiale. Doar primul său comentator a sesizat „sporul de energie artistică” pe care P. îl obține „prin atitudinea neobișnuită” în modul de a privi lucrurile, printr-o „inspirație neobișnuit de fecundă” (Dem. I. Theodorescu). O dramă istorică în versuri, Vulturul (scrisă împreună cu Scarlat Froda și publicată în periodice), care elogiază figura și faptele lui Mihai Viteazul, a fost jucată în 1917 la Teatrul Național din Iași, cu C.
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
însă de tribulațiile protagonistului la reîntâlnirea, imaginată, cu vechea sa iubită. Pentru că din cauza dimensiunilor neobișnuite, mult timp P. nu găsește editor pentru Întunecare, scrierea va intra în circuitul literar la trei-patru ani de la momentul elaborării, devenind contemporană cu textele de inspirație psihanalitică. Următorul roman, Simfonia fantastică , va fi de aceea mai aproape de experiențele novatoare ale prozatorului în explorarea psihologiei umane decât de tendințele de a panorama socialul din Întunecare. De altfel, el va prelua trama psihanalitică a nuvelei Somnul, într-o
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
Premiul Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor (1998, 2001), Premiul „Mihai Eminescu” al Fundației Scrisul Românesc (2000). Deși debutul lui P. prefigurează o accentuată preferință pentru banalizarea intenționată a recuzitei poetice tradiționale, pentru acuta autoreflexivitate a eului, sunt căutate sursele de inspirație în cadre și situații dintre cele mai derizorii („în noaptea asta/ vreau să scriu cel mai lung poem/ de dragoste/ e ora zero unu/ sunt schimbul trei/și în atelierul electric colegul meu/ de serviciu discută cu nea firu - mecanicul
PREDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
o cofă cu luceferi/ și mâinile mele caută în semințe rădăcini/ pentru alcătuirea de chip/ sub care visez” (Alcătuire de chip). Dacă elementarul, coborârea spre origini determină mișcarea interioară a acestor poeme, în versurile de dragoste surprind prospețimea, insolitul de inspirație suprarealistă ale unor imagini („Eu am rupt apă din râu ca să-ți dau...”, „Zbura o fată pe-aproape” ș.a.m.d.). Un târgoveț, pe la-nceput de veac (1981) este o carte cvasiexperimentală, scrisă, mare parte, într-un limbaj arhaizant, din
PRICINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289017_a_290346]
-
1983, 2; Lucian Alexiu, Repertoriu liric, O, 1983, 18; Eugen Dorcescu, Poezie și hermeneutică, O, 1984, 37; Victor Felea, „Degetul de gheață”, TR, 1984, 38; Constantin Pricop, Ironie și gravitate, CL, 1984, 11; Tartler, Melopoetica, 159-162; Ștefan Aug. Doinaș, Disciplina inspirației, VR, 1985, 3; Laurențiu Ulici, Momentul adevărului, CNT, 1985, 42; Ion Vlad, „Dialogul” în discursul liric, TR, 1985, 45; Lucian Alexiu, Lirism și ironie, O, 1985, 47; Fănuș Neagu, A doua carte cu prieteni, București, 1985, 297-301; Tașcu, Poezia, 197-204
PRELIPCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
1933 și iunie 1938, ca organ al Asociației Învățătorilor Români din județul Mureș. Redactor responsabil: Ion Butnariu, secretar de redacție: Nicolae Albu. Rubrici: „Cărți”, „Reviste”, „Poștă redacției”. Sunt incluse versuri (multe retipărite) de Ștefan Baciu (Dedicație, Rugăciunea poetului, Fum de inspirație, Grimm), D. Gherghinescu-Vania, Traian Chelariu, Mircea Streinul, Teofil Lianu, Constantin Ștefăniu, Vasile Netea, Alexandru Ceușianu, Vlaicu Bârnă, Maximilian Costin, Alexandru Sară, C. S. Anderco, Ion Th. Ilea, Petru Natea, Mihail Dragoș ș.a. Proza semnează Alexandru Ceușianu, Nicolae Albu, Gh. Atanasiu
PROGRES SI CULTURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289032_a_290361]
-
Țepeș se impune prin elemente caracteristice literaturii medievale: satira, sarcasmul, ironia dialogurilor, tablouri grotești și eroice. Mai vechi probabil decât celelalte două versiuni, povestirile românești despre Vlad Țepeș s-au transmis doar pe cale orală, prezența lor, identificabilă ca sursă de inspirație, fiind atestată și prin recente cercetări de folclor în satele argeșene învecinate reședinței voievodale de la Poienari. Anecdotele despre Vlad Țepeș au influențat în secolul următor paginile consacrate domniei acestuia în Letopisețul cantacuzinesc, iar mai târziu oferă motive de inspirație pentru
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
de inspirație, fiind atestată și prin recente cercetări de folclor în satele argeșene învecinate reședinței voievodale de la Poienari. Anecdotele despre Vlad Țepeș au influențat în secolul următor paginile consacrate domniei acestuia în Letopisețul cantacuzinesc, iar mai târziu oferă motive de inspirație pentru Țiganiada, epopeea lui Ion Budai-Deleanu. Povestirile sunt prelucrate de Petre Ispirescu în Viața și faptele lui Vlad-Vodă Țepeș, una dintre anecdote servește drept punct de plecare în piesa Praznicul calicilor de Mihail Sorbul, după cum imaginea voievodului este evocată după
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
respiră un expresionism temperat, pe fondul unui feminism nonagresiv, nici iritant, nici provocator. Iubirea înseamnă foc devastator, de aceea obrazul iubitului e „palid ca pământul în care/ n-a plouat”, iar chipul lui pare „icoană arsă în pământ”. Catrenele de inspirație iberică, „cople”, emană temperatura și senzualitatea proprii erosului hispanic, cu toate că uneori cadența și vocabulele vin dintr-o gamă minoră: „Nici cu tine, nici fără tine/ Nu-mi pot găsi leac de dor/ Cu tine fiindcă mă ucizi/ Și fără tine
QUIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289074_a_290403]
-
autenticitatea personajelor și a mediului. Cu toate acestea, dacă unele mărturii sunt adevărate, R. ar fi pus la cale, la premiera cu D-ale carnavalului, o zgomotoasă manifestație de ostilitate. Excedat de inflația piesei istorice, falsă și grandilocventă, Sphinx recomandă inspirația din viața societății românești, precum și „compilarea” de „documente omenești”, deziderat ce exclude zugrăvirea de „ființe ideale”. Ironizează „căznitele producțiuni dramatice” ale lui Schiller și teatrul, „ruină măreață”, al lui Victor Hugo. În privința repertoriului, e de părere că ar trebui să
RACOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289083_a_290412]
-
de Lucian Blaga. Aceeași tematică erotică se regăsește în Spațiu cardinal (1982), deși unele versuri mai sunt tributare național-comunismului, ceea ce se observă și în Sideralul vis (1984). Există aici și o ușoară epurare de excesul metaforic șaizecist, o citadinizare a inspirației. Sideralul vis este, totuși, mai degrabă un volum de versuri patriotice în descendența lui Ioan Alexandru și descriptiv în cheie pillatiană, prin revenirea la ruralitate. Toate aceste elemente - rural și citadin, poezie șaptezecist-patriotică și șaizecist-erotică - se reîntâlnesc, într-un amestec
RAHOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289115_a_290444]
-
al Societății Autorilor Dramatici Români din 1923. Figurează ca redactor al ziarului „România” (1917-1918), înființat la Iași, aici publicând numeroase poezii de război. În perioada refugiului ieșean R. se dovedește extrem de productiv: scrie într-o primă formă o piesă de inspirație istorică, Serenada din trecut, jucată la Teatrul Național de aici (1917), și, împreună cu avocatul Costică Solomonescu, compune textul pentru spectacolul de revistă Di granda (1919), care va avea un succes de public notabil, ca și altă revistă, Ce naște din
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
cu interes toate noile apariții în domeniul teoriei și criticii literare. La Sorbona frecventează cursurile de literatură comparată ale profesorilor Fernand Baldensperger și Paul Hazard, proiectând studii comparate despre scriitori români și francezi, îndeosebi cu privire la existența unor surse comune de inspirație. După întoarcerea în țară este profesor la Liceul „Gh. Șincai” din București. Debutează cu versuri, sub pseudonim, la cincisprezece ani, în revista „Dumineca”, iar în 1910 la „Opinia”, ca prozator și critic literar, cu un articol de susținere a poeziei
RASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289142_a_290471]
-
și onestitate ecourile franceze în opera poetului. Termenul folosit este „ecouri”, și nu influențe ale culturii și literaturii franceze, „ceea ce nu va exclude adesea constatarea unor înrâuriri directe”. Autorul este preocupat să își justifice demersul comparatist, să arate că orizonturile inspirației eminesciene sunt mult mai largi decât se considera în epocă, iar pe de altă parte susține că analiza izvoarelor și a gradului de înrâurire nu înseamnă diminuarea personalității lui Eminescu, deoarece marii autori nu se sustrag influențelor, ci le asimilează
RASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289142_a_290471]