5,236 matches
-
viitor. Într-o primă etapă, un grup de experți stabilesc fundația în analiza erorilor, evidențiind următorii factori: o prezentare a misiunii și un set de scopuri ale programului proiectat, o hartă a succesului, criterii pentru starea dezirabilă. Acest pas se intitulează analiza succesului; în continuare, analistul, împreună cu echipa sa, construiește diagrame logice care relatează posibilele combinări ale sistemelor sau subsistemelor din problemă; construcția acestor diagrame intenționează să prezinte modul de funcționare a problemelor respective în clipa în care ele produc evenimentul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
în cauză să înregistreze performanță și stabilitate în procesul de instruire. 4.2.4. Metoda concasăriitc " 4.2.4. Metoda concasării" Katherine Greenberg a propus un sistem intitulat COGNET (The Cognitive Enrichment Program) pornind de la metoda dezvoltată de Reuven Feuerstein (intitulată MLE - Mediated Learning Experience). Dintre cele zece elemente propuse de Greenberg vom sesiza: (1) gândirea în mod integrat - ce se referă la punerea laolaltă și utilizarea mai multor surse de informații în același timp; (2) atenția selectivă - se referă la
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
implica (am avut studenți a căror implicare a fost atât de profundă, încât au tins să se identifice cu rolul și după terminarea orei) și de a înțelege - din interior - un asemenea caz. Un alt exercițiu (pe care l-am intitulat „Ziarul”; a nu se confunda cu tehnica tratată) presupune ca grupurile de cursanți să-și închipuie că vor realiza un ziar. Pentru aceasta, ei vor trebui să decidă, în grup, tipul de ziar (de informație generală, de informare specială - tip
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
și „cealaltă” coexistând până într-atât încât protagoniștii nici măcar nu sesizează că au făcut „saltul dincolo” (Pelerinaj). După romanul Pomul vieții (1987), al cărui tipic este, după cum s-a remarcat, cel al policier-ului, urmează Skepsis (1991), ce se putea intitula și Carla, fiindcă eroina cu acest nume polarizează atât personajele, cât și întâmplările. Deloc schematice, dimpotrivă, aproape imprevizibile, unele surprind prin reacții total neașteptate, iar celelalte prin ineditul situațiilor, romanul căpătând uneori o acuzată tentă detectivistică. S.O.S. (1991
GHEŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287250_a_288579]
-
rezolvare a acestei tensiuni. În notele de la cursul său de sociologie rurală, editate pentru examenele din iunie și octombrie 1940, curs ținut la Universitatea din București, și republicate cu ocazia centenarului nașterii autorului, Traian Herseni (1940/2007, 199) și-a intitulat lecția a XXII-a „Psihosociologia”, arătând că aceasta „este ramura sociologiei care urmărește aspectul psihic al vieții sociale sau al fenomenelor sociale”. Distinsul discipol al profesorului Dimitrie Gusti considera că „Psihosociologia” urmărește probleme foarte variate, cum ar fi: a) factorii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
din 2006 din regiunea Darfur din Sudan, pe care „lumea civilizată” a convenit să-l ignore. Cu tot răul pe care îl incriminează, Philip Zimbardo rămâne optimist: omenirea poate învăța cum să reziste influențelor nefaste. În ultimul capitol al cărții, intitulat „Rezistând influențelor sociale și celebrând eroismul” (capitolul XVI), ni se prezintă o strategie în zece pași pentru construirea rezistenței împotriva controlului minții de către un sistem social care tolerează și încurajează răul, pentru că „un sistem rău generează situații rele care oferă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
două poezii inedite ale lui Aron Cotruș (Vai! Abisul, tradusă din spaniolă de Gabriela Necheș, și Îngheață cenușa) și un alt text inedit, aparținând lui Nicolae Titulescu, sub îngrijirea lui Adrian Hamzea. În numărul din 1986, M. N. Rusu își intitulează însemnările Viața secretă a lui Mateiu I. Caragiale și comentează corespondența dintre Septimiu Albini și G. Bogdan-Duică. Dintre traducători, sunt de reținut Grigore Tănăsescu (cu două poeme de Goethe), Angela Ioan, care tălmăcește două schițe din Achile Campanile, și Anatol
ALMANAHUL „CORESI”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285275_a_286604]
-
ALMANAHUL „ÎNFRĂȚIREA”, publicație apărută la Cluj în 1921. Prima secțiune prezintă, la „Cronica anului”, pe luni și pe zile, filmul evenimentelor social-politice, economice și culturale petrecute în 1921. Partea a doua a publicației e intitulată „Ardealul cultural”. Cel dintâi material cuprinde raportul lui Sextil Pușcariu, în calitate de rector al Universității clujene, citit cu prilejul deschiderii cursurilor din anul 1921. După un scurt medalion consacrat Bibliotecii Universității, urmează „fișele” biografice ale câtorva dintre personalitățile învățământului superior clujean
ALMANAHUL „INFRAŢIREA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285276_a_286605]
-
ca o oglindă a istoriei civilizației. Comentariile, purtând semnăturile lui Mircea Malița, Andi Bălu, Vasile Andru, Radu Cosașu, Gh. Păun ș.a., au rostul de a sugera semnificațiile subtile ale unui fenomen asociat nu de puține ori frivolității. Aventura cunoașterii e intitulat numărul din 1989, aici fiind prezente multe texte de Mircea Eliade, Gaston Bachelard, Mozart, Einstein, Cocteau, toate, mărturii despre creație. O proză a lui Bedros Horasangian se intitulează Prin București fără baston. În măsura în care literatura reprezintă un tip special de călătorie
ALMANAH „ROMANIA LITERARA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285267_a_286596]
-
ale unui fenomen asociat nu de puține ori frivolității. Aventura cunoașterii e intitulat numărul din 1989, aici fiind prezente multe texte de Mircea Eliade, Gaston Bachelard, Mozart, Einstein, Cocteau, toate, mărturii despre creație. O proză a lui Bedros Horasangian se intitulează Prin București fără baston. În măsura în care literatura reprezintă un tip special de călătorie, volumul anului 1990 e consacrat nu „literaturii de călătorie”, ci literaturii și călătoriei. Sunt reunite, din nou, nume celebre ale literaturii universale: Chateaubriand, Goethe, Rimbaud, Günther Grass. Dintre
ALMANAH „ROMANIA LITERARA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285267_a_286596]
-
Lucrare scrisă la limba română). La compartimentul rezervat publicisticii, Pericle Martinescu se ocupă de edițiile poeziei lui Eminescu, începând cu aceea a lui Titu Maiorescu și încheind cu ediția lui G. Ibrăileanu. Un foarte întins articol, semnat George Constant, e intitulat Școli și curente în literatura română, cu subtitlul: Curente determinate de influența estului și sud-estului european. Curentul slavon. N. Argintescu-Amza oferă o versiune românească de excepție a poeziei lui Mallarmé, Apparition. Sub genericul De la Caragiale citire..., sunt reunite câteva anecdote
ALMANAHUL SCOLARILOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285292_a_286621]
-
și după moartea mentorului (în casa lui A. și a Sandei Movilă, a doua lui soție, s-au mai ținut câteva ședințe). În deceniul al treilea, cel mai productiv pentru el, publică romanele Domnișoara din str. Neptun (1921), Țapul (1921, intitulat în ediția din 1932 Mireasa multiplă, iar în 1945, Zeul iubirii), Moartea unei republici roșii (1924), Omul descompus... (1925), Femeia cu carnea albă (1927), Rasputin. Diavolul de la Curtea țarului (1929), piesa Sburătorul (1923, jucată mai întâi în 1931, iar în
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
după „Moftul român” schița, „prea puțin cunoscută” la acea dată, Națiunea română de I. L. Caragiale. Victor Ion Popa ține rubrica „Pictură-sculptură” în 1924, Octav Botez face bilanțul anului literar 1926-1927, Alice Gabrielescu se ocupă de „Cronica modei”, Tudor Arghezi își intitulează un eseu Sportul unanim, Al. Davila glosează despre Visul unui popor, în vreme ce Adrian Maniu oferă poemul dramatic Înmormântarea feciorului de domn. Reportajul e, și aici, specialitatea lui F. Brunea-Fox. Scarlat Callimachi comentează în 1934 câteva manuscrise ale lui Apollinaire „rătăcite
ALMANAHUL ZIARELOR „ADEVARUL” SI „DIMINEAŢA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285301_a_286630]
-
Radu Paraschivescu, Despre umanismul sovietic, Cornel Regman, Naționalism și cosmopolitism în cultura română, Pavel Apostol, Lenin și problemele literaturii ruse, Dumitru C. Micu, Poezia lui 1 Mai, Aurel Martin, Poezia lui 23 August. Despre unele lipsuri ale criticii noastre se intitulează, conformist, însemnările lui George Munteanu. La fel arată tonalitatea și coloratura rubricii rezervate aniversărilor și comemorărilor. Numărul 2-3/1950 e parțial consacrat centenarului Eminescu, cea de a doua secțiune fiind rezervată altei „aniversări”: 26 de ani de la moartea lui Lenin
ALMANAHUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285286_a_286615]
-
cărți rusești din 1767, în Moldova și Țara Românească, Ion Breazu intervine cu prilejul reeditării lui Nicolae Filimon, iar Dumitru Micu semnează articolul Succese în poezia lui Eugen Jebeleanu. Cu prilejul unei noi ediții a „Țiganiadei” lui I. Budai-Deleanu se intitulează o serie de considerații ale profesorului D. Popovici. Despre prezența pieselor lui I. L. Caragiale în Uniunea Sovietică scrie Tiberiu Utan, iar D. Drumaru se ocupă de Teoria literară și părerile despre limbă ale lui Caragiale. Ion Vlad comentează un roman
ALMANAHUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285286_a_286615]
-
tenace influențe folclorice (de sorginte bănățeană), rezultă o poetică originală, alimentată din surse diverse. De altfel, A. cultivă cu stăruință o stilistică a paradoxului, a ezitării între afirmație și negație, întemeiată pe strategia absorbirii eterogenului în omogen (un ciclu se intitulează chiar Zona contrariilor). Meditația gravă coexistă cu tandrețea, viziunea ironică apare alături de senzorialitate, luciditatea merge împreună cu savoarea concretului și gustul pentru abstracțiuni („Cade ilogicul din anotimp/ și dintr-un somn alb/ Se deschide o poartă albă”). Poezia se hrănește din
ALMAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
ulterior pierdute, au putut fi refăcute după traducerile păstrate în arabă sau siriană. Pe lângă lucrările lui Galen și scrierile medicale ale lui Hipocrate, detaliat analizate de Hunayn, acesta a mai scris și lucrări originale. Un manual destinat studenților a fost intitulat (ca și azi) „Întrebări și răspunsuri”. După 100 de ani de traduceri și de publicări ale unor lucrări originale, către 850, Rabban al-Tabari a scris prima sinteză medicală, intitulată „Paradisul înțelepciunii”, care adună la un loc cunoștințe arabe, persane, grecești
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
de la medicul creștin Abn Sahl El Mussihi. La vârsta de 21 de ani, după ce se întoarce în orașul natal Boukhara (în Tadjikistanul de azi), întocmește o Enciclopedie în 20 de volume, în care sintetizează cunoștințele vremii și pe care o intitulează „Utilitatea utilităților”. În anul 1020, publică lucrarea care l-a făcut celebru în întreaga lume „Canonul medicinii practice”, câștigându-și titlul faimos de „princeps doctorum”. Pe lângă sinteza lucrărilor lui Hipocrate, Aretaeus, Galen, Dioscordie, a Școlii din Alexandria, precum și a medicinii
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
fel, pentru canadieni, nu numai descoperirea insulinei a fost de împrumut, ci și numele ei. Prezentarea oficială a descoperirii hormonului antidiabetic pancreatic, făcută de MacLeod pe 3 mai 1922 la Congresul Asociației Americane a Medicilor de la Washington DC, a fost intitulat „The effect produced on diabetes by extract of pancreas” (Banting FG, Best CH, Collip JB, Campbell WR, Fletcher AA, MacLeod JJR). În mod ostentativ, Banting și Best au lipsit de la această prezentare pe care au transformat-o într-un jenant
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
doar un exemplu emoționant, ci și o pildă incandescentă. Este o poveste de viață, amplu descrisă într-o carte, care ar trebui să fie citită de orice persoană, indiferent dacă este bolnavă sau nu de această maladie și care se intitulează „Anticancer”(2008). Marele merit al lucrării constă în 221TRAUMA ȘI SUFERINȚA aceea că sintetizează tot ce se știe astăzi pe mapamond despre maladia neoplazică și abordarea ei, din varii perspective, aparent inconciliabile. De asemenea, este și o demonstrație pentru felul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
teritoriului. Altfel spus, sărăcia a operat în miezul carierei poetice o deplasare de accent dinspre om spre materie. În sfârșit, al treilea caz. În eseul lui Jean Paulhan despre dispariția retoricii, Florile din Tarbes 60, există un capitol care se intitulează "sărăcia și foamea": e vorba de modernii care se privează de bogăția procedeelor unei științe a expresiei, care se supun în mod voit unei "asceze". Sărăcia înseamnă aici absența unei retorici. Cam în același sens, Antoine Compagnon, într-o sinteză
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Marie Louise a Austriei, în 181079. Or, faptul că o odă, un poem sau un spectacol de teatru vehiculează reprezentări despre geniu nu împlică automat o constrângere discursivă, un mod specific de articulare a temei. În mod semnificativ, Ann Jefferson intitulează acest segment The Idiom of the Age pentru a sublinia difuzarea nediscriminatorie a reprezentărilor genialității. Autoarea alege să trateze tocmai în spațiul literaturii una dintre caracteristicile dificile ale genialității în secolul al XIX-lea, prezența sa ubicuă, faptul că oricine
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
fondată în 2000, un eseu al lui Paolo Virno se cheamă Gramatica multitudinii. Pentru o analiză a formelor de viață contemporane (2001), iar Antonio Negri și Michael Hardt au conceput prelungirea influentei lor cărți din 2000, Imperiul, printr-un text intitulat Multitudinea: război și democrație în epoca imperiului (2004). Contextul care a determinat această conceptualizare e un aspect particular al globalizării: decuplarea politicii de elitele naționale, delegarea tacită a autorității spre o rețea de guvernare care scapă vechilor cadre de suveranitate
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
simte nevoia să reorienteze analiza spre formele intimiste ale trăirii. A ancora expresia literară într-o taină a inimii, a regăsi în spatele versurilor o pasiune de iatac devine esențial pentru analiza lui Rosetti. Una dintre primele secvențe ale textului se intitulează Care fu traiul d. Alecsandri și isvorul puterei sale și justifică o anchetă biografică, în căutarea suportului "intim" al pasiunilor poetice: Ceea ce cred că trebuie să ne intereseze în artele populilor trecuți și prezenți este nu simpla frumuseță și mărire
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a abandonului - sacrificarea (aici voluntară, altundeva obligată) a ancorării literaturii, expunerea la riscul unei rătăciri. Mărgăritărelele sunt poate cea mai cunoscută metaforă a formei din momentul postpașoptist. Notorietatea acestei figuri s-a datorat lui Vasile Alecsandri, cel care și-a intitulat astfel un ciclu de poeme publicat în 1863. Pentru contemporani a fost o imagine puternică, imediat percepută și adoptată în asociere cu inspirația populară și cu succesul culegerii de folclor. Așa apare la Iosif Vulcan în portretul pe care i-
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]