5,195 matches
-
păr negru și des se răsfiră peste pernă și un miros de sudoare și panică umplu Încăperea. M-am aplecat și am apucat-o pe femeie de umeri, Încercînd s-o ridic În picioare, dar un pumn zdravăn m-a izbit sub stern. Cu respirația tăiată, m-am prăbușit În pat, În timp ce ea se Îndepărta de mine. M-am Întins și am prins-o de șolduri, am tras-o pe pernă și i-am țintuit mîinile pe tăblia de la capul patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
culcare. Dar n-am apucat să fac niciun pas, că s-a auzit În spatele meu o foială de frunziș cînd cineva a trecut iute printre ferigile gigantice. O pereche de mîini brutale m-a apucat de umeri și m-a izbit de balustradă. Buimăcit, m-am prăbușit În genunchi, cu o fîșie de piele Înfășurată strîns În jurul gîtlejului. O respirație greoaie, puțind a whisky, mi-a acoperit fața. Am apucat fîșia de piele și am Încercat să-mi eliberez gîtul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
făceau ochii să strălucească precum bijuteriile pe care le etalau toată vara. Braț la braț, un cuplu vesel trecu pe lîngă mine cam pe două cărări și nimeri În calea unei mașini, care Îi ocoli la mustață. În trecere, bărbatul izbi cu palma În capotă. Speriată, șoferița Întoarse capul să vadă ce se Întîmplase, iar pe sub aerul zăpăcit pe care-l avea În acel moment am recunoscut chipul Paulei Hamilton. Am strigat după ea. — Paula! Așteaptă-mă... Parchează lîngă atelier. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Nu-i adevărat. Paula, vreau să-l văd. Dar Încă nu-s pregătit. O să-l vizitez cînd o să am informații pentru el. Crezi că e vreo șansă să-și schimbe pledoaria? — Sigur că nu. El se consideră vinovat. Mi-am izbit palma cu pumnul. — De-asta nu vreau să-l văd! N-am de gînd să mă complac În naiba știe ce minciuni acoperă el. — Dar te complaci În tot ce se-ntîmplă aici, spuse Paula, urmărindu-mă cu o privire Întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
curînd. Se Întoarse spre mine, zîmbind cu căldură și vizibil bucuros să mă găsească așteptîndu-l; deja vedea În dispoziția mea morocănoasă doar una dintre metehnele amuzante ale unei persoane angajate În slujba familiei. Fusese plecat patru zile, iar acum mă izbea cît de precise Îi deveniseră mișcările, de parcă și-ar fi instalat un motor mai puternic la Porsche și ar fi supt pentru propriul său sistem nervos o parte din acea uriașă forță propulsoare. Grimase și mici ticuri Îi animau fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
niciodată nu știa cum să-și arate afecțiunea față de mine sau de mama. Ce-i plăcea lui era să dea cu mine de toți pereții. — Nasol... Nu l-a reclamat nimeni? — N-au știut, nici măcar mama. Eram hiperactiv și mă izbeam mereu de lucruri. Dar am băgat de seamă că-l făcea să se simtă mai bine. După o sesiune de bătaie cu cureaua, mă strîngea tare În brațe și chiar mă iubea. Așa că am Început să pun la cale tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fi o nimica toată. Dar două secunde de neatenție deveniseră pentru el aproape o eternitate. Ce ușor se întâmplase prăbușirea... La fel de ușor ca răsturnarea în mare când alergase după minge. își aminti din nou neputincioasa cădere. O cădere grea, contorsionată, izbi turi nevăzute și doar simțite, nespus de dureros, în tot corpul, înțe pături de crengi și ace de brad, căldura neașteptată a sângelui care-i șiroia pe față, iar apoi coșmarul. Coșmarul ăla în fri coșă tor, reeditând iar și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Se îm brăcă mohorât și ieși afară. Hălădui pe străzi cu o figură întunecată, lovind din când în când cu bombeul pantofului în pietri celele din caldarâm și uneori în roțile de mașini parcate ici și colo pe trotuare. în timp ce izbea cu furie roata unei Dacii 1100 grena, se împiedică, gata să cadă ca un handicapat caraghios ce era, și se sprijini de portiera mașinii, care se deschise cu nepă sare în fața lui, etalând pe bancheta din spate un pachet desfăcut
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o lovi în plină figură, învălmășindu-i părul lung și negru. Eduard fugi șchiopătat spre mare, nepierzând-o pe Anda din privire și continuând s-o strige. Un alt val, ca un zid alb, se năpusti asupra ei și o izbi cu furie. Anda se clătină și căzu, dispărându-i din fața ochilor. Nu e adevărat! își spuse Eduard, luptându-se cu valurile și căutând-o disperat din ochi pe Anda. Nu poate fi adevărat! Trebuie s-o găsesc! Partea a treia
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pră bușindu-se într-un zbor grotesc, cu aripile mari și îngreunate, prin ochiurile plasei de stropi. își reveni cu greu și se repezi să închidă fereastra din sufragerie. Dar era prea târziu. Intră în bucătărie exact când rafala turbulentă izbi geamul. Geamul vibră, mirat, încremeni o clipă, crispat, apoi se frânse în zeci, sute de cioburi cristaline, care se prelinseră ca niște țurțuri de gheață pe pardoseală. Clara privi cu mâna la gură dezastrul din bucătărie. Frumoasa ei gresie portocalie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ochii închiși vedea același lucru: chipul de fată cu ochi imenși și fruntea plină de imagini disparate. Un chip uitat, zăvorât în rama subțire a unui tablou. Imaginile disparate de pe fruntea fetei din tablou se învălmă șeau în fruntea Clarei, izbindu se între ele. încercă să le alun ge din minte și să-și ordoneze gândurile. Dar, pentru prima dată după mulți ani, gândurile Clarei Ionescu nu se mai aliniau frumos la start, ca niște armăsari pregătiți de cursă. Pentru prima
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
breton scurt pe frunte și un coș în vârful nasului. Clara Martin? își dădu speriată părul pe spate și-și puse ochelarii. Acum da, vedea bine. Era tot ea, Clara Ionescu. Liniștea nu dură însă mult. Amintirile începuseră să o izbească la fel cum izbiseră atunci stropii de ploaie în geam. Nu veniseră înșiruite timid, așteptându-și rândul cuviincios, așa cum își dorise ea. Se năpustiseră pur și simplu asupra ei, cu o satisfacție răutăcioasă. Degeaba se străduise ea să facă ordine
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și un coș în vârful nasului. Clara Martin? își dădu speriată părul pe spate și-și puse ochelarii. Acum da, vedea bine. Era tot ea, Clara Ionescu. Liniștea nu dură însă mult. Amintirile începuseră să o izbească la fel cum izbiseră atunci stropii de ploaie în geam. Nu veniseră înșiruite timid, așteptându-și rândul cuviincios, așa cum își dorise ea. Se năpustiseră pur și simplu asupra ei, cu o satisfacție răutăcioasă. Degeaba se străduise ea să facă ordine în acea devălmășie. Să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o masă metalică, albă, pătrățoasă și șchioapă. I-am întrebat de câteva ori care-i secretul, dar n-au vrut în ruptul capului să-mi spună. Ce zici, te încumeți? Clara îi întoarse zâmbetul în aceeași secundă în care o izbi un gând ivit din senin. De ce îi părea scena atât de familiară? Se căzni să scotocească în minte după o amintire care părea să-i dea târcoale, însă fără nici un folos. Oricum, numai la mâncare nu-i stătea ei gândul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dăduse senzația că poate restrânge în minte dimensiunile uriașe ale realității, la fel cum se învățase să-și strunească gândurile haotice. Reliefu rile despre care învăța deveneau niște schițe tridimensionale clare pe câte o hartă. Nu mai trebuia să se izbească de ele cu pri virea, să fie năpădită de imensitatea muntelui sau a mării, putea trăi cu ele comprimate pe o hartă. Totuși, asta nu o fă cuse fericită. De ce fusese, oare, atât de fericită în ziua când alergase prin
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fi teamă de domnul Neacșu? Era un bărbat tern, cu început de burtă și de chelie, cu glas na zal nesuferit și cu privirea galeș-inofensivă... Un fanfaron cu fandoseli de om cult și cu ifose de mare crai. Și semăna izbi tor de mult cu domnul Ionescu. Ce mi-e Ionescu, ce mi-e Neacșu! Parcă erau frați. Toată lumea de la masă se înveseli ca la unison văzând-o pe sărbătorită atât de binedispusă. — Nu, nu mi-e frică! adeveri Clara, printre
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să le să vorbească, puști-mitraliere, cu o cadență de tragere nemaivăzut de rapidă. Tot mai sfioase în fața leșioasei dimineți de toamnă istovită, ce mistuie ierburile arse, cele din urmă steluțe se ascund în tainice urne cinerare, pe când trâmbe de lumină izbesc dinspre Est, pe neașteptate și pârloage de flăcări sar dincolo, până peste culmea Țarinei Baisei. Die Totten reiten schnell, zise, iarăși, în liniștea posacă a Țarinei pustii a Baisei, glasul lui Iuga. Ca un răpăit metalic de mitralieră îi zăngăniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
reușea să-și recupereze falca. O adevărată Babița-Pelicanul! îi ajustă, fără să vrea, Mircea, un nume exotic, racolat din Zoologie, și imediat se chestionă dacă nu cumva chiar așa îl și porecleau la școala aceea de reeducare. Pe Mircea îl izbi, însă și mai tare, culoarea galbenă, ca pucioasa, livrată odinioară de vechea drogherie de la care, probabil, pe aici, se mai aflau unele rămășițe din temelia ei -, zugrăvită în obrazul lui Bubă, fiind chiar mai uluit de aceasta decât de primirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
considerație cromatică precisă), și bolborosi un șuvoi de cuvinte inundate: Ce dai, mă, ce dai? Ce, dacă ești mai mare ca mine, nu știi de joacă și de glumă? Pistolul său cel negru îi căzu din mâna lentă și nesigură, izbindu-se de cărămizile de sub picioarele lor, hodorogind a plastic și a bicisnică jucărie. De unde o fi având pistolul acesta, care seamănă așa de bine a obiect real, încât ar păcăli pe oricine și la lumina zilei, nu numai pe înserat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
diminuase și trupul lui de fier cerea răgaz de reîncărcare a bateriilor. Din orgoliu și din încrâncenarea băuturii, porni, însă, mai departe, spre miazăzi, murmurând: voința omului omnia vincit! Vântul venind din travers îi dădu, însă, un brânci, pe neașteptate, izbindu-l de un zid de piatră și de cărămidă, a cărui soliditate și asprime o palpă cu mâini înghețate. Tot mai puțin conștient că rafalele crivățului îi surpau rezistența fizică, șubrezindu-i decizia avansării necontenite pe drumul acelor cavaleri cruciați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
probabil de la țară, mândru că lucrează În Poliția Română. Fuma mult, a reușit să sugă trei țigări până la Arad, când Leac și-a aprins și el una, a mârâit. Catastrofa s-a produs la coborâre. Aplecându-se ca să nu se izbească cu țeasta de tavanul mașinii, Leac a văzut că are un șiret dezlegat. Cu nojițele de la opinci, i-a sunat atunci În cap ceva din manualul de istorie. A făcut un salt, poate prea spectaculos, Într-o parte, Leac spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Leac aruncase cu un scaun prin geamul ușii. Puștiul se sperie, Înlemnește urmărindu-l pe Leac cum curăță tocul ferestrei de cioburi. Nu știu ce vrea tovarășul meu, probabil se gândește să intre În bucătărie pe-acolo. - Stai pe loc! urlă puștiul izbind cu sucitorul În pardoseală, chiar lângă tâmpla mea. Leac Încremenește, nu apucase până atunci să vadă cât e de gravă situația. O evaluează acum. Puștiul Îl privește pe el, el Îl privește pe puști. Puștiul pare În stare. Caut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
explozie puternică, și clădirea cu două nivele pe lângă care aleargă o tânără în doliu, cu chipul livid, ce strânge la piept un bebeluș, se prăbușește ca lovită cu un baros uriaș. Văpăi șerpuitoare de flăcări ling lacome ușile și ferestrele. Izbită în plin de suflul puternic, femeia cade rostogolindu-se pe caldarâm, protejând cu trupul ei făptura micuță. Amețită de durere, încearcă să se ridice, dar nu reușește. Cu fața schimonosită de durerea efortului se târâie pe coate și genunchi către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Marius încearcă să scuipe, dar gura uscată nu mai are salivă. "Ăsta să fie sfârșitul? Îngropat de viu ca un șobolan neputincios?". Val după val bombardierele continuă să lanseze torpile și bombe, lăsând în urmă durere, moarte... Și deodată, tăcerea izbește dureros timpanele. Obișnuiți cu infernul bombardamentului, liniștea grea torturează nervii zdruncinați ai celor din beci până în apropierea unei izbucniri demente. Cât au stat așa, înghețați ca niște statui, încătușați de întunericul ce năștea fantasme înfiorătoare? O clipă? Un minut? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
negricios care se interesează dacă nu vând dolari. Merg și lirele englezești. "Fără mărci, te ștergi la cur cu ele." Pătrund în gangul care duce către curtea din spate. Un iz puternic de vomă și mortar îmbibat cu urină le izbește violent nările. Printre tomberoanele pline, emanând mirosul unei degradări avansate, câteva pisici își dispută cu miorlăituri agresive diferite resturi alimentare. Tăcuți, escaladează gardul și aproape în pas alergător, traversează curtea scrutând fațada întunecată a clădirii, oprindu-se lângă o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]