5,029 matches
-
Principala îndeletnicire a populației constituia agricultura și meșteșugăritul. Una dintre movile este situat la 200 m de cimitir, are o înălțime de 4 m și un diametru de 30 m. Cea de a doua se afla lângă biserică, supranumită de localnici corespunzător - "„movila de lângă biserică”", ulterior a fost nivelată. Movilele sunt dovezi a perindării popoarelor nomade pe aceste meleaguri. Deși este răspândită ideea că satul a fost fondat de bejenarii veniți din ținutul Hotin, de lângă Noua Suliță, în timpul evenimentelor din 1917-1919
Răuțel, Fălești () [Corola-website/Science/305170_a_306499]
-
persoane de alte etnii. Fenomenul migrației s-a manifestat în Răuțelul mai târziu, în comparație cu alte localități rurale din țară. Un val masiv de migrație a început odată cu reducerea locurilor de muncă din Bălți, unde erau angajați o mare parte din localnici. În 2004 existau 1232 de gospodării casnice, mărimea medie a unei gospodării fiind de 3,3 persoane. Prima școală în satul Răuțel a fost deschisă în 1934 într-o casă mică. Ulterior a fost transferată într-o altă clădire care
Răuțel, Fălești () [Corola-website/Science/305170_a_306499]
-
II). Bând apă pe săturate a rămas și peste noapte și apoi și-a făcut culcuș în salcia mare de lângă izvor. A doua zi a plecat dar în urma lui a rămas numele de Ciuciulea. Argument în favoarea acestei legende vin spusele localnicilor care spun că prima casă din sat a fost construită lângă Șipot. Referitor la originea denumirii Ciuciuleni există și opinia lui M. Ciachir care spune că denumirea de Ciuciuleni ar fi de origini turco-tătare care înseamnă mâneca moșului. Denumirea satului
Ciuciuleni, Hîncești () [Corola-website/Science/305179_a_306508]
-
participanți la evenimentele de luptă. În perioada de până la 1940 în școala mixtă din sat lucrau 3 învățători: Dl. Dodon, Bunescu Eugenia, Bilencu A. Satul a fost martor ocular al celui de-al doilea război mondial. Numele a 35 de localnici sunt înscrise pe placa comemorativă de la monumentul din centrul satului. Răsculăcirea, deportarea celor mai buni gospodari și-au lăsat și ele amprentele dureroase în inimile locuitorilor din sat. Colectivizarea a fost încă o pagină neagră din letopisețul satului. În prezent
Podgoreni, Orhei () [Corola-website/Science/305195_a_306524]
-
deja bine conturate, fiind aproximativ asemănătoare cu cele de astăzi. Spre sfârșitul sec XVIII - începutul sec. XIX, spațiul dintre Prut și Nistru a devenit teatrul operațiunilor militare din cadrul războaielor ruso-austro-turce, năvălililor tătărești, acest fapt fiind o povară grea pe umerii localnicilor. În pofida vitregiilor timpului, ciocâltenenii continuau să se ocupe cu prelucrarea pământului și creșterea animalelor, ocupații ce le-au moștenit din moși strămoși, visând la o viață mai bună și la un viitor mai fericit. Printre ocupațiile auxiliare se enumeră: morăritul
Ciocîlteni, Orhei () [Corola-website/Science/305194_a_306523]
-
Hâncu, reprezintă un mormânt al cetelor de nomazi ce au hoinărit prin aceste locuri în sec. III. Movila funerară se află la 4 km Vest de Susleni, la hotarul dintre moșia satului și cea a Berezlogilor, în stânga șoselei Orhei - Susleni. Localnicii numesc acest monument arheologic La Movilă. În prezent, terasamentul movilei este practic aplatizat de lucrările agricole anuale, înălțimea ei nedepășind 1 m. față de restul terenului. Relativ la vechimea Susleniului, se impune precizarea că până în veacul al XVI-lea nu poate fi
Susleni, Orhei () [Corola-website/Science/305196_a_306525]
-
a fost o personalitate de o cultură vastă și o înțelepciune excepțională. I se spunea ""filozoful din Chișcăreni"". Pe locul unde se află clădirile liceului, gimnaziului și punctul de vinificație se afla grădina boierească a boierului "Cașu" (cum îi ziceau localnicii). Fiind mare bibliofil, colecționar de carte, a întemeiat o bibliotecă bogată și o galerie de picturi de valoare deosebită. Potrivit unei legende, boierul Casso i-a reproșat odată soției sale, Smaranda: ""Smarando, tu preferi să aduni diamante, eu însă am
Chișcăreni, Sîngerei () [Corola-website/Science/305203_a_306532]
-
Publice Locale. Acestea sunt date in arendă la persoane fizice, care cresc specii de pește ca: carp obișnuit, carp oglindă, caras argintiu, caras auriu, amurul alb. Localitatea Carahasani dispune de resurse infime de nisip și lut, care sunt folosite de către localnici la construcția caselor. În satul Carahasani volumul noxelor degajate în atmosferă este minim, principalele surse de poluare ale mediului constituie transportul auto, gunoiștile autorizate și neautorizate, arderea ilegală a miriștii și deșeurile de la animalele din gospodăriile personale. Pe teritoriul satului
Carahasani, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305216_a_306545]
-
sat mic e mult prea mult. Trec însă cîțiva ani și se abate o altă năpastă pe oamenii istoviți de război și foamete - colectivizarea. Ziarul republican "Sovetskaia Moldavia" redă întemeierea kolhozului "Lenin" din Groznița ca o mare "bucurie" pe capul localnicilor. Nu rămîne în urmă cu odele sale nici "Moldova Socialistă". Apoi, fără zăbavă, vin și represaliile. Sunt deportați în regiunea Kurgan Mitrofan Mitrionoc și soția sa Natalia, dar spaima a tras-o tot satul. Recensămînturile din 1979 și 1989 înregistrează
Groznița, Briceni () [Corola-website/Science/305224_a_306553]
-
asigurat de maxi-taxi, rutele 4 (Zagarancea - Ungheni-Deal), 6(Zagarancea - Ungheni-Vale) și 8 (Semeni - Ungheni) Pe râul Prut se extrage și se transporta nisip de o foarte bună calitate. De o deosebită importantă este monumentul arheologic din satul Semeni, numit de localnici "Masă lui Petru cel Mare (tarul Rusiei)" se presupune că anume aici s-ar fi întâlnit Dimitrie Cantemir cu tarul Rusiei, Petru I, înainte de bătălia de la Stănilelești (18-22 iulie 1711), insă cercetările arheologice arată că pe acel loc a existat
Zagarancea, Ungheni () [Corola-website/Science/305222_a_306551]
-
În august 2000 fabrica este privatizată de o firmă moldo-rusă și capătă denumirea de “Asconi”. Odată cu privatizarea, fabrica a fost înzestrată cu utilaje moderne, cu capacități de depozitare și condiționare a vinului, au fost create noi locuri de muncă pentru localnici. În prezent fabrica produce o gamă largă de produse vinicole dintre care se remarcă vinurile seci și cele dulci. Se prelucrează materia primă locală, dar și cea importată din satele din apropiere. În toamna anului 2006 fabrica a produs 800
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
fabricii care este alcătuit din 200 de lucrători. În cadrul fabricii mai este construită și o secție care produce bere, dar în mici cantități. Berea este exportată în butelii în magazinele din apropiere. Industria morăritului este slab dezvoltată. Dacă în trecut localnicii erau nevoiți să se deplaseze în satele vecine pentru a măcina făina, în prezent în sat au fost construite 2 mori mici. Industria de panificație este reprezentată de fabrica de pâine “Maria Guțu”. Fabrica a fost construită în anul 1972
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
de paste făinoase. În sat în anii 1994, 1999, 2000 au fost construite 3 oloinițe care prelucrează materia primă locală. Ca materie primă este folosită floarea soarelui și se obțin următoarele produse: ulei vegetal, srotul, care este folosit în gospodăriile localnicilor sau este exportat. Industria cărnii este reprezentată de complexul zootehnic din satul vecin Văratic. Acest complex a fost construit în 1992 de către un proprietar individual în apropiere de fostul complex zootehnic care ulterior a fost distrus. În acest complex se
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
1904 preot al bisericii este numit Mihail Friptu, care a activat și în perioada interbelică. Un alt slujitor a fost și Vasile Turcanu care a îndeplinit funcția de cântăreț începând cu anul 1913. În timpul puterii sovetice biserica a fost închisă, localnicii fiind nevoiți să se deplaseze în satul vecin Țipala pentru a asculta slujba. Începând cu 1987, biserica a fost deschisă din nou. Din anul 1989 slujitor al bisericii este Sârbu Alexei. În prezent biserica se află în reparație capitală care
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
grădinițe de copii. O parte din gazoductele principale sunt trasate pe sub pământ. O parte din gospodăriile satului sunt alimentate cu apă din cele 4 fântâni arteziene existente în sat. Alimentarea cu apă a gospodăriilor s-a efectuat cu ajutorul financiar al localnicilor. În întregime satul este electrificat și în prezent se efectuează lucrări de renovare a rețelei de curent electric.
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
Printre locuitori erau oameni dibaci în modelarea oalelor de lut, pe care le înfrumusețau cu picturi de culoare cafenie și albă. Vasele aveau diferite forme și mărimi. Majoritatea celorlalte obiecte casnice erau făcute din cremene și oase de animale, dar localnicii cunoșteau și arama Satele au ars, în jurul caselor se găsesc diferite obiecte tipice pentru epoca neoliticului. Următorul sat s-a fondat târziu, după anul 1400 e n., când ființa deja statul românesc Țara Moldovei și a existat până prin a 1700
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
avea 30 de gospodării, în care viețuiau 82 de bărbați și 75 de femei. Ei stăpâneau 600 des. de pământ arabil, suficient pentru un sat mic. Reforma țărănească din Rusia și Regulamentul din 14 iulie 1868 n-au stimulat viața localnicilor în nici un fel, doar s-a constatat că au pe moșia lor pământ îndeajuns. La recensământul din 1870 s-au înregis¬trat 31 de gospodării cu 75 de bărbați și 73 de femei. Ei aveau 14 cai, 72 de vite
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
și mai săraci: aveau tot 14 cai, dar numai 60 de vite cornute mari și 90 de oi și capre. Peste 12 ani sătenii aveau 91 de vite cornute mari, dar vara dă peste ele o molimă și multe pier. Localnicul P. C. Scurtu scrie în 1892 că în satul Buzdugeni primăvara prețul unui cal era de 40-45 ruble, iar toamna abia de-1 vindeai cu 10-30 ruble, că prețul unei vaci primăvara era 35-45 ruble, iar toamna - de 9-30 ruble
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
favorabile de viață: adică apă, pășuni, păduri, astfel apăreau așezări omenești mai întâi în triburi de rudenie pînă la apariția localităților cu sistem de familie. Într-așa mod povestește legenda, că ar fi apărut localitatea Jorile. Legenda povestește că primul localnic, care și-a întemeiat familia pe malul rîului Tiras (actual Nistru) a fost unul pe numele de familie Jora. Acest gospodar avut (boier numit) deținea toate pămînturile din dreapta chiar și din partea stîngă a Nistrului. Se spune că acest boier avea
Jora de Sus, Orhei () [Corola-website/Science/305236_a_306565]
-
de a menționa și alte evenimente care au avut loc în istoria recentă a satului. În 1964 decedează parohul bisericii din sat, Titu, care a fost înmormântat în cimitirul satului. În locul lui a fost numit alt preot, care datorită unor localnici a fost nevoit să părăsească satul fiind învinuit că ar fi comunist. Autorităților atât și le trebuia; au închis biserica pentru o lungă perioadă de timp. Totuși grație locuitorilor satului și conducerii de pe loc lăcașul nu a fost transformat în
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
germane și austor-ungare. Rezultatul acestei bătălii s-a datorat atât abilitătior tactice ale ofițerilor români , eficacității artileriei române și excelentei colaborări a acesteia cu trupele terestre, deteterminarii și tenacității în lupta a ostașilor români, dar și prețiosului ajutor dat de localnici prin furnizarea de informații despre inamic și prin călăuzirea trupelor române pe poteci de munte spre flancurile și chiar în spatele trupelor inamice. Rezultatele ofensivei pot fi sintetizate astfel: Principalele cauze ale înfrângeii de la Mărăști identificate de arhiducele Iosif și prezentate
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
la statutul de colonie. S-a aprobat o lege prin care se oferea dreptul musulmanilor algerieni de a fi aleși că deputați în Adunarea Națională din Paris și să organizeze o adunare legislativă algeriană în care reprezentarea francezilor și a localnicilor să fie egală, deși ultimii îi depășeau pe primii în proporție de 6 la 1. Populația arabă cerea libertate și a pornit un război de independența după revoltă din 1954. Armata franceză staționată în Alger a acționat pe cont propriu
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Principala doctrină a antiromânismului în Republica Moldova este „moldovenismul”, concepție elaborată în URSS încă înainte de 1940, în timpul Republicii Socialiste Sovietice Autonome Moldovenești din Ucraina, prin care se încearcă și în prezent să se demonstreze că în conștiința națională și în limba localnicilor, identitatea românească ar fi artificială și marginală, prin reinterpretarea "a posteriori" a identității locale medievale și tradiționale a voievodatului Moldovei, care, în realitate, nu a fost niciodată potrivnică identității românești, ci parte a acesteia. După destrămarea Uniunii Sovietice, mai multe
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
sovietic . Cetățile moldovenești din Ucraina (Hotin, Cetatea Albă) sunt prezentate ca fiind succesiv slave (ale principatului Halici, Polono-lituaniene) apoi turcești, fără vreo referință la trecutul lor românesc. Satele românești din Bugeac au rămas cu numele schimbate în ciuda cererilor exprimate de localnici (1991: Adămești=Primorske, Păpușoi=Rascoșne, Gălilești=Desantne, Jibrieni=tot Primorske, Frumușica-Veche=Alexandrivka, Frumușica-Nouă=Mykolaivka, Zoreni=Staroselie). În Ucraina, prezența românească în dreapta Nistrului este caracterizată exclusiv ca ocupație străină, nicidecum ca parte din rădăcinile istorice ale acestor regiuni. În Iugoslavia (din
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
au fost aduse la San Francisco. La sosirea în San Francisco, căpitanilor vaselor le-au dezertat echipajele și au plecat în căutare de aur. Sute de vase au fost abandonate, iar portul San Francisco a devenit o pădure de catarge. Localnicii întreprinzători au preluat aceste nave abandonate și le-au transformat în depozite, magazine, cârciumi, hoteluri, și pe unul în închisoare. Multe dintre ele au fost distruse și folosite pentru întărirea solului pentru a crea mai mult spațiu construibil în orașul
Goana după aur din California () [Corola-website/Science/306155_a_307484]