6,722 matches
-
primăvara vieții, și pe un nenorocit nu-l culege Dumnezeu de pe pămînt". - Domnule, zise Weissmann lui Felix, pe care-l ținea de braț, în vreme ce amândoi se plimbau, într-o luminoasă dimineață de iunie, la Șosea, așa o femeie rea ca mătușa dumitale, să nu te superi, n-am văzut. - Nu e mătușa mea. Nici n-aș putea spune ce grad derudenie este între mine și ea. Aproape nimic. - Este baba absolută, fără cusur în rău, pot să jur. Bărbatul ei înnebunea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pămînt". - Domnule, zise Weissmann lui Felix, pe care-l ținea de braț, în vreme ce amândoi se plimbau, într-o luminoasă dimineață de iunie, la Șosea, așa o femeie rea ca mătușa dumitale, să nu te superi, n-am văzut. - Nu e mătușa mea. Nici n-aș putea spune ce grad derudenie este între mine și ea. Aproape nimic. - Este baba absolută, fără cusur în rău, pot să jur. Bărbatul ei înnebunea și fără infecție. Acum e fericit, fiind înconjurat de ingeri. Și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spunea banalități. Îi mărturisi delicat această impresie: - În fond, spui cu vorbe mai de spirit ceea ce se spune așade des în glumă: să nu te-nsori cu femeia pe care o iubești. Mă întreb dacă ai dreptate. Așa-zisa mea mătușă Aglae este astfel din familie. Și fratele ei, moș Costache, tutorele meu, este tot așa de avar și de lipsit de simț familial. Ceea ce mă surprinde este că pe toți, aici în București, îi văd lipsiți de solidaritate de sânge
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că Stănică avea simț familial și că familia lui împărtășea acest sentiment. Din numele pe care le pronunța reieșea că avea încă frați și surori în număr mare, precum și numeroase rude de a doua categorie. În convorbirea lui, expresiile "unchiu-meu", "mătușă-mea", "moșu-meu", "soră-mea" apăreau cu nota fanatismului. De sărbători, Stănică arunca la cutie un G. Călinescu pachet de felicitări și primea el însuși un morman. În casă la el, însă, nu venea nici o rudă. Pentru ce? Olimpia dovedise
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
caracter acru și declarase de la început că e sătulă de rude. Astfel, Stănică nu fusese în măsură de a o prezenta multelor sale rubedenii, ceea ce îl jigni în adâncul sufletului. Lipsind această formalitate de deferență, rudele lui, surori, frați, unchi, mătuși, cumnați și cumnate, refuzară să-l viziteze, fără ca totuși să-i facă vreo aluzie oricât de puțin malițioasă asupra Olimpiei, și amintind mereu în chip cordial, în corespondență, și de ea. Poate că unele dintre rude ar fi consimțit în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să divorțeze, dimpotrivă, îl privea ironic și bănuitor, și, noaptea cel pițin, îl urma în toate escapadele lui. În ziua când calendarul ortodox prăznuiește pe sfânta martiră Agripina (zi de lucru de altfel), Stănică își aduse aminte că are o mătușă Agripina, la care obișnuia să treacă o dată pe an. Ca să se mai smulgă din preocupările-i grele și ca să ia un contact tonic cu familia lui, fără să spună nimic Olimpiei, porni chiar de dimineață în oraș și se urcă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Acolo dibui o simigerie, intră înăuntru și ceru o pungă cu alune americane prăjite și câțiva covrigi uscați, cu susan, dintre aceia în forma unui inel de lanț, care se sfărâmă în gură. Aceste produse ale cuptorului plăceau cu deosebire mătușii Agripina. Stănică se întoarse din nou în strada Fundăturii Vaselor, de astă dată pe drum neocolit, și se opri în fața a două case fără etaj, destul de mari și cu tencuiala scorojită, stând de o parte și de alta în fruntea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un colț, un individ potcovea un cal prins între trei bare în chip de uluci. Un fel de boltă fusese refăcută și folosită ca potcovărie. Stănică își aduse aminte că, pe când era copil, curtea era plină de căruțe pentru pâine. Mătușa Agripina era sora mamei lui și era măritată după un brutar. Toată curtea era proprietatea ei, și el se juca cu copiii Agripinei, verii lui, ascunzîndu-se prin unele odăi care slujeau ca depozit de făină și grâu. Lucrătorii le dădeau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bătrână cu fața pătrată, însă cu bărbia ascuțită ca un supliment triunghiular. Bătrâna avea pe cap o scufie împodobită cu jeuri, iar un ochi îl avea stricat de albeață, din care pricină privea pieziș și zâmbea în permanență. - Sărut mâna, mătușă o firitisi tare Stănică, sărutîndu-iafectiv mâna ridicată în acest scop, cele dorite și să ne îngropi pe toți. - Ba să mă ferească Dumnezeu! Dar ce miroși așa a pâine caldă? Parcă sunt pe vremea când scoteam cuptorul! - Ei, ce miroase
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
faci, mă Toadere? Interpelatul nu se supără și răspunse simplu: - Bine, Stănică, dar tu? Stănică făcu semn cu mâna că e dezastru și privi către ceilalți din odaie, făcîndu-le salutări cu mâna, fără să-i mai onoreze cu vorba. - Ascultă, mătușă Agripina, zise Stănică, privind prinodaie, tot nu te mai descotorosești de vechiturile astea?! și începu să examineze odaia. Zugrăvită cu mari flori de un verde-întunecos, învechit, odaia, prea mare, părea goală. La fereastră erau câteva ghivece cu cerceluși, rezemați de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la îndemînă, ținte, sfoară, stafide, nuci curățite. Paharele mirosite de Stănică acuzau enibaharul și scorțișoara. O chesea mare cu capac de sticlă ce s-ar fi putut zice sculptată, și care semăna cu o urnă funerară, era plină de cuișoare. - Mătușă Agripino, zise Stănică, aș mânca mâncarea aiape care ne-o făceai dumneata când eram copil, mâncarea aia grecească, cu enibahar. - Ce mîncare? zise Agripina, mărind pupila uniculuiochi valid. - Ei, ce mîncare? Iei carne tocată, fără vine, și fără miezde pâine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
plină de stafide o deșertă pe gât. Cele mai delicate aveau forma unor boluri de ceai chinezesc, erau mici și zugrăvite cu ramuri subțiri, înflorite. Neavând mâner, erau vârâte în niște picioare ovoluide de aramă, căpătând astfel înfățișarea unor candele. - Mătușă, zise Stănică, ce faci cu atâtea cești, dă-mi șimie două, să le țin ca amintire, să arăt și eu urmașilor cum bea lumea cafea altădată. Aceasta era formula tipică cu care Stănică împuțina rafturile Agripinei. Fără să aștepte răspunsul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și când a avut copii mai mulți, trecea de la unul la altul. Ea e femeia-tip, de structură normală, care nu poate fi ocupată decât de un singur sentiment deodată. În privința asta, mi-aduc aminte ceva foarte nostim. Aveam o mătușă cu copii mulți, care, când se așeza cu dragostea la o fată (avea numai fete), o copleșea. Dar în timpul acela, era certată cu toate celelalte fete. Când se certa cu una, în chip necesar se împăca cu alta. Aglae are
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ai pantofi? Ce să caute domnul? întrebă apoi bătrânul pe Felix, în vreme ce numeroase capete apărură de jur împrejur la ușile și ferestrele din geamlâc. - Căutăm un domn student Weissmann... - Ha, ha, Weissmann, este, este Weissmann, stă acolo în capăt, cu mătușă, pot s-o chem, că el acum e dus. Dar are să vină, sigur că are să vină. Vesel că nu-l găsise, Felix protestă: - Nu e nevoie! - Dar nici cum vă cheamă nu vreți să spuneți? Când are săvină, eu am
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dai, zice că nu te pricepi. Reclama produselor farmaceutice ne omoară. Stănică: Dacă familia mea nu s-ar fi prăsit atâta, vă spun pe onoarea mea, azi aș fi milionar, și Olimpia ar sta numai la Nisa. Am unchi și mătuși foarte bogate, cât păr în cap. Însă toți au copii și nepoți, încît, până să-mi vie rândul, mai bine mă lipsesc. Să ai noroc în viață, vorba Aurichii, asta e tot. Unul se zbate de mic, învață, își umple
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lucru curios, și ce este curios e și reprobat. Aurica începu să invite pe Weissmann, să se intereseze de familia lui, și într-o bună zi, sub un pretext oarecare, merse chiar acasă la el, unde stătu de vorbă cu mătușa studentului și cu surorile lui. Mizeria nu o înspăimîntă. Găsi argumente în favoarea lui Weissmann, zicând că cu atât mai mare e meritul lui, cu cât are de luptat cu sărăcia, în sfârșit, începu să profeseze pe față o toleranță masivă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
G. Călinescu Toți lăsară capul în jos, din felurite motive, și Aglae nu mai îndrăzni să afirme că Otilia nu era fata lui Costache. Preotul, luând tăcerea drept întristare, zise: - Tinerețea învinge toate. Nu mă îndoiesc că vei găsi la mătușa dumitale și la toate rudele mângâierea de care are trebuință cel orfan. La aceste vorbe impresionante nu plânse Otilia, care privea mereu în farfuria din care nu lua nimic, ci Aurica, spre surprinderea tuturor. Otilia putu crede că, înduioșată de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
romanul educației sentimentale, cât și cel social, al rapacității burgheze, cât, în fine, acela molieresc al avariției sunt posibil balzaciene, cu elemente însă din frații Goncourt și Zola (observarea morbidității, a biologiei degradate, ca în Cartea nunții, în episodul cu mătuși ori în Scrinul negru în descrierea aristocrației ce decade și a bolii Catiei). În Bietul Ioanide și Scrinul negru, experimentul merge spre epicul pur și spre senzațional. Lipsa aerului vieții se simte în toate. G. Călinescu devine, mai ales în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe la încheieturi. [...] Mama servește, părul ei se revarsă în bucle blonde peste marginile halbei. Toate rudele își trec mâna prin el înainte de a bea. Flutură rufele pe frânghie deasupra meselor din "Local familial". Toată lumea e adunată. Bunicii mei din flori, mătușile. Mie îmi aduce mama cei mai bine făcuți mititei, aduce liliac în halbe la "Local familial", unde toată familia 85 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI cu cârligul pe portofel). Talmudiștii aia, zic, poartă înfășurată, în jurul degetelor, cîte-o sârmă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rus cu nume de bulgar, M.A. Bulgarici. Sau poate M.A Bulgakov (excentricul medic aproape orb, care, plănuind, prin 1940, să-și ia tălpășița de la Moscova, se pierduse prin ceruri și descălecase, de abia prin 1956, de pe crupa unei mătuși, care-l purtase, fâlfâind într-un zbor greu, până în strada Perone). Gabriela ieși, de-a bușilea, din pânza de ape, rece precum gheața. Se scutură ca o insectă. Țopăi pe loc pentru a-și scoate oceanul din urechi. Și, de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai ceva decât florile de gheață cât degetarul de groase, răsărite pe geamuri, pe la Crăciun. La etajul doi al inconfundabilului bloc ROMARTA, pe pervaz, deasupra perechii de puștani, în interiorul apartamentului nr. 7, în care locuiau doar un pisic și matusalemica mătușă ce-l aduse în zbor, în spinare, pe rusnacul acela Mihail Afanasievici Bulgakov, direct din buricul Teatrului de Balet și de Operă, BALȘOI - de unde altundeva, decât de la Moscova?! - duhurile necurate ale Căii Victoriei jucau ca la ruletă, înfundîndu-și ghearele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
capot pe care în următorii ani Ulpiu i-l va mai cunoaște), îl primește în salonașul măsuțelor de mahon, îl întreabă, pentru 166 DANIEL BĂNULESCU Când își găsește, în fine, o gazdă, bate străzile pentru a se convinge personal dacă mătușa aceea legendară, a domnului Volgoride, este, în mod cert, o femeie bătrână. - Maică! îi va turui, din acea lună, în fiecare dimineață, băbuța (Maica e numele sub care o cunoaște întregul meleag al ulicioarelor Maria Rosetti, Polonă, Colței, Suțu, Sfinților
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de dânsa, spirit nemuritor?... Nu-i spirit nemuritor... Să fi fost Eulampia, prima mea iubită, prietenă de-a mamei. Cu înfățișarea ei cadaverică și imobilitatea sa de cartof, spirit nemuritor?... Nu prea părea... Păi, atunci dai și peste mortăciunea de mătușă-mea, Haricleea și pici la controversă. Fiindcă, în mod sigur, mătușă-mea cea răpciugoasă nu era spirit nemuritor... - Pițipoanco, zboară-i dintele și potcovește-l!... Mortăciunea fumurie garibaldește că tu ai plăti-o și pe cursa asta, scămoșatule... Însă nici
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Eulampia, prima mea iubită, prietenă de-a mamei. Cu înfățișarea ei cadaverică și imobilitatea sa de cartof, spirit nemuritor?... Nu prea părea... Păi, atunci dai și peste mortăciunea de mătușă-mea, Haricleea și pici la controversă. Fiindcă, în mod sigur, mătușă-mea cea răpciugoasă nu era spirit nemuritor... - Pițipoanco, zboară-i dintele și potcovește-l!... Mortăciunea fumurie garibaldește că tu ai plăti-o și pe cursa asta, scămoșatule... Însă nici n-apucă Spectrul să se bucure, că ultima petală, cea de-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a răvășit manuscrisele și-a strigat: - Salut! Tu ești tipul care face murdărie pe-aici? Ce să zic? Eu eram. Deja nu mai puteam s-o ascund. Rușinat, am dat din cap că da. - Știam eu. Mi-a spus și mătușa... Cică: uite, la zece, stă acolo un tip, care și el se ocupă cu chestii d-astea... Zice: du-te la el, urcă la el, s-ar putea ca el să te vindece. Am cîntărit-o, era, în felul ei, destul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]