18,601 matches
-
acest eveniment, intitulat Sub semnul Lovineștilor, datorat în parte familiilor de notorietate: Lovinescu, Tatos, Ghițescu, Gorovei, Sadoveanu, Costăchescu, și altora, a căror bogăție intelectuală a rămas pecetluită în istoria culturii locale și naționale.Prietenia dintre scriitorul Gh. A.M. Ciobanu și Maestrul Irimescu a făcut posibilă alăturarea numelui editurii romașcane Mușatinia lângă acela al marelui sculptor odată cu realizarea volumului Irimescu demiurgul de tăceri, ce ... XIX. EMILIA ȚUȚUIANU LA ANIVERSARĂ, de Emilia Țuțuianu, publicat în Ediția nr. 2023 din 15 iulie 2016. La
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
se însteleze cu faima numelui celei ce venea pe lume, în sălasul ei, Aurelia Fătu-Răduțu. Preluând numele artistei strada de altădată, Bârzăveni, pe atunci a nevoiașilor, urcă azi în constelația bogaților spirituali. N-aveam, poate, să reflectez la aceasta, dacă maestrul Benone Sinulescu nu-mi spunea. Scufundându-și, în felul său, din nou gândul în troianul de nostalgii cu marii artiști ai scenei melosului folcloric românesc, maestrul Benone Sinulescu mi-a îndreptat meditația spre această cântăreață ilustră care a trecut ca
AURELIA FĂTU-RĂDUŢU. STRADĂ A NEVOIAŞILOR, URCATĂ ÎN CONSTELAŢIA BOGAŢILOR SPIRITUALI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383209_a_384538]
-
urcă azi în constelația bogaților spirituali. N-aveam, poate, să reflectez la aceasta, dacă maestrul Benone Sinulescu nu-mi spunea. Scufundându-și, în felul său, din nou gândul în troianul de nostalgii cu marii artiști ai scenei melosului folcloric românesc, maestrul Benone Sinulescu mi-a îndreptat meditația spre această cântăreață ilustră care a trecut ca o lumină prin veacul fără ani al cântecului românesc. A urmat și absolvit în 1941 Gimnaziul de Stat pentru Fete din Reșița, apoi, în 1949, Liceul
AURELIA FĂTU-RĂDUŢU. STRADĂ A NEVOIAŞILOR, URCATĂ ÎN CONSTELAŢIA BOGAŢILOR SPIRITUALI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383209_a_384538]
-
Despre perspectiva largă 201 Despre acțiune 208 Despre adevărată negare 215 Despre competiție 223 Despre frică 230 Despre instruire și învățare 239 Despre o minte bună 249 Despre abordarea negativă 257 Despre meditație și educație 267 Despre înflorire 273 Școli, Maeștri și Discipoli Probabil dintotdeauna, oamenii cei mai învățați dintr-o comunitate au fost un fel de dascăli ai celorlalți. Generațiile mai în vârstă transmiteau celor mai tinere cunoștințele necesare vieții, învățarea făcându-se mai cu seamă prin imitație și pe
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
căreia îi aparțin și de rolul pe care această clasă urmează să-l joace în societate. Aristotel, discipol al lui Platon, și-a întemeiat propria școală în Atena în anul 335 i.Hr. În această școală, cunoscută sub numele de Lyceum, maestrul antic al cunoașterii și-a învățat elevii să descopere legile naturale care guverneaza Universul și să trăiască în acord cu aceste legi.Daca grecii s-au ocupat mai ales cu studiul filosofiei, românii Antichității au fost, în schimb, mai interesați
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2321 din 09 mai 2017. Suflîndu-și nasul în bucățile de pînză heraldică date la sfințit prin biserici, aducătorii de ploaie cu broaște și pești navighează și ei prin porturile speranței, înjurînd de mama focului maeștrii puturoaselor ideologii, mai trăgînd pe vîrful unghiei vreo două, trei icre de știucă, mai silabisind piperul din cîrnăciorul uscat al băcanului miop, în timp ce guvernantele alunecă din ce în ce mai sigur pe drumul pierzaniei și primarii beți dorm în căruțele
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
de pericolul împotmolirii în ideal, deși în orice epocă, în ... Citește mai mult Suflîndu-și nasul în bucățile de pînză heraldicădate la sfințit prin biserici,aducătorii de ploaie cu broaște și peștinavighează și ei prin porturile speranței,înjurînd de mama focului maeștrii puturoaselorideologii, mai trăgînd pe vîrful unghieivreo două, trei icre de știucă,mai silabisind piperul din cîrnăciorul uscatal băcanului miop,în timp ce guvernantele alunecă din ce în cemai sigur pe drumul pierzanieiși primarii beți dorm în căruțele cu ventilație specială, din foi
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
și stele, de ghiocei și paradis. E musai să schimonosești cuvântul, ca pe-un clovn, sub mască Ceva de genul: ''plouă iar din ochi sașii ascunși sub bască''. Sau dacă scrii ca Văcărescu, eufonia-i proastă, zic Ai noștri literați, maeștri, ce-și fierb cuvintele-n ibric Să le topească vechea formă, să le îmbrace-n haine noi Și să le-nșire-n fraze fade, ca-ntr-un îndoliat convoi. Și aia-i poezie bună, și-ncepe-un dialog ales Cu
SCRIU DESUET, VETUST ŞI DEMODAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383319_a_384648]
-
cunoaște obiceiul acestor fiare fabuloase, tot de către tine scornite. Vor năvăli într-o zi, spre prânz, sute. Mai pregătești o molimă - o boală necunoscută - apoi o cădere generală în misticism. Sau vei deschide o Școală de Mistere, în care toți, Maeștri și discipoli, se vor strădui să afle taine despre atlanți sau cum se vor fi numit, fiindcă egiptenii nu au învățat magia cultivând Delta Nilului și nici indienii yoga călărind elefanții prin junglă. Vei opune unei lumi dispărute una fictivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
al șaptelea, al optulea. Toți zece. „Să intre Spartacus!” a urlat cineva. „Spartacus! Spartacus!” au reluat privitorii, siguri că acesta își va ucide adversarul chiar în timpul luptei. Magistratul nu avea decât să-și bage degetul în cur! La îndemnul patronului, maestrul și-a adus costumația și armele de sub peluză și a coborât în arenă. Adversarul - sorții au căzut pe cel de-al treilea combatant învingător - era lipsit de orice șansă, toată lumea știa. A făcut ce a putut, adică mai nimic, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
jumătăți de cerc prin aer. Cei din spate vedeau unghia roz, cătând acum în jos. Cu toții auzeau victima strigând „Îndurare!”; aerul, ieșind, șuierat, din pieptul lui Spartacus și-apoi pătrunzând la loc; vrăbiile. Cu toții au văzut lancea învinsului, ridicată de maestru, zburând în direcția Magistratului; și împușcăturile ce l-au fulgerat pe Spartacus s-au auzit până dincolo de Stațiune. Unii spun că au fost șapte, alții că numai patru. Spaima și ecoul dinspre munte. § O mică repetiție înaintea unei serii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Îndoită spre a sugera pășirea, era constituită dintr-un material roșiatic nemetalic, probabil din teracotă. În mai multe locuri ale figurii, anumite grupuri de piese fuseseră Înlăturate, ca și când artistul s-ar fi răzgândit. — Așadar, aceasta era opera la care lucra maestrul Ambrogio, În timp ce era pecetluit de suflarea morții, zis Dante gânditor. Dar de ce... — Ce Înseamnă asta? Îl Întrerupse Bargello. Se uita În sus, intimidat, ca și când enormitatea figurii ar fi alungat din mintea lui mărginită prezența cadavrului. Dante azvârli o privire spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ar fi vrut să și-o revendice, cu mândrie, pentru eternitate. Simțea că trebuie să fi existat o legătură Între figura reprezentată pe perete și grozăvenia acelei crime. — Ai fost omorât sub mozaic nu dintr-o Întâmplare, șopti la urechea maestrului din Como. Trebuie să fie aici ceva legat de uciderea ta. Bargello Încerca să deslușească acele cuvinte șoptite. În jurul colosului, o mare porțiune de perete fusese deja pregătită pentru continuarea lucrului. Mozaicul ar fi trebuit să fie cu mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la rândul lui să privească inscripțiile. Apoi se ridicase la loc. — Da, văd... Și cum interpretezi asta, messer Alighieri? — În nici un fel. Poate că e un număr În caractere romane, nouăzeci și șase, urmat de un alt cuvânt, pe care maestrul n-a avut puterea să Îl completeze. Dar nu sunt sigur. De altfel, ideea că scrijelitura aceea fusese practicată În timpul crimei era doar o presupunere. Putea fi vorba de o simplă Însemnare pentru lucru, care se afla acolo de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Își lase mâna În jos. Spițerul urmărise cu atenție acel raționament chinuit. Nu părea jignit de tonul său arogant. Dimpotrivă, părea bucuros. — Dante Alighieri, zise el, deschizându-și brațele. Cât de fericit mă face vizita neașteptată a domniei tale! Dumneata, maestrul cuvântului poetic, În prăvălia mea! Îți amintești de mine? Sunt Teofilo Sprovieri. Ne-am cunoscut ca studenți, cu câțiva ani În urmă, la Bologna... Îți aduci aminte? repetă el cu un dram de dezamăgire, văzându-l perplex. Dante nu Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
străfulgerarea luci În ochii lui Teofilo. — Poate că dispun de ceva... de un leac nou, zise el. Părea fericit că avea ocazia să-i fie de folos unui bărbat atât de prețuit și, În același timp, să se evidențieze ca maestru al Artei medicale. Ai Încredere În mine, messer Alighieri, și Îngăduiește-i puținei mele științe să adauge un grăuncior la a dumitale, care e mai mare. Într-un ungher al prăvăliei se găsea un lădoi din lemn masiv, cu muchiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
scriseseră vechii greci, numind-o lotus. Știa că era folosită și În orașul său. — Cred că Îți cunosc deja remediul, messer Teofilo, Însă mă gândesc că lotusul distilat nu e tratamentul cel mai potrivit pentru reechilibrarea umorilor pervertite. — Oh, nu, maestre, nu din ierburile Libiei e scos leacul acesta, replică spițerul pe un ton enigmatic. Pentru o clipă, păru să nu mai vrea să adauge nimic, dar apoi se hotărî: Originea sa e cu mult mai Îndepărtată. Nu provine din nisipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
imensitatea misiunii sale? Teofilo Îl fixă cu un aer Întrebător. — San Giuda, Marele mozaic de pe absidă, continuă poetul. L-am văzut. E atât de mare Încât te face să Îți Înghețe sângele În vine. — Ambrogio e un artist desăvârșit, un maestru În meșteșugul lui. Stă În firea celor mari să se confrunte cu operele mărețe și să se mistuie În această Încercare. Pentru mine, a fost o bucurie că i-am putut fi de folos. Îmi este tare drag. — Cum l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În când, pe timp de seară, după ce ne-am dus la bun sfârșit meseriile noastre, ca să vorbim despre subiecte virtuoase. Încercăm să Împărțim Între noi acea pâine a Îngerilor pe care fiecare a scos-o din propriile studii. Suntem cu toții maeștri În artele noastre, ajunși la Florența pentru Studium-ul general. Dante Își menținu un aer indiferent. — Nu credeam că la Flrența există o universitate. — Și totuși ea există. Cel puțin În pergamente și În actele prin care regele Carol a instituit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îi era cunoscut. Trebuie că erau străini, ca Teofilo, se gândi el, trecându-i În revistă. — Cât de bucuroși suntem cu toții să te putem vedea aici, messer Durante, Îl scutură glasul spițerului, care apoi li se adresă celorlalți: Alighieri, poetul. Maestru și prieten al meu. Dante se feri cu un semn. La rigoare, nu ar fi avut dreptul la titlul de maestru, Întrucât nu desfășurase niciodată vreo activitate În Învățământ. Dar, În sinea lui, se simțea măgulit: era drept ca profunzimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să te putem vedea aici, messer Durante, Îl scutură glasul spițerului, care apoi li se adresă celorlalți: Alighieri, poetul. Maestru și prieten al meu. Dante se feri cu un semn. La rigoare, nu ar fi avut dreptul la titlul de maestru, Întrucât nu desfășurase niciodată vreo activitate În Învățământ. Dar, În sinea lui, se simțea măgulit: era drept ca profunzimea științei să fie recunoscută. — Eu sunt cel care Îți mulțumește pentru invitație, messer Teofilo. Și pentru tovărășia voastră, căreia sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Învățământ. Dar, În sinea lui, se simțea măgulit: era drept ca profunzimea științei să fie recunoscută. — Eu sunt cel care Îți mulțumește pentru invitație, messer Teofilo. Și pentru tovărășia voastră, căreia sper că nu Îi voi displăcea. — Ce tot spui, maestre! Va fi o cinste pentru noi toți să pătrundem În intimitatea domniei tale, Începând cu cel ce se află imediat la dreapta. Spițerul arătă spre un bărbat Înalt și bine legat, care depășea cu mai bine de o palmă capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și prestigiul rangului său erau dezvăluite de lanțul greu de aur și de inelele ce Îi Împodobeau degetele, ca și de luxul ostentativ al hainei negre, țesute cu fire de aur, care sărea În ochi În comparație cu sobrietatea celorlalți. — Bruno Ammannati, maestru În științele despre Dumnezeu, reluă Teofilo, arătând spre un al treilea bărbat care rămăsese deoparte, ca și când rasa franciscană pe care o purta i-ar fi impus o anumită rezervă, mai cu seamă În locul acela hărăzit plăcerilor. Un chip mobil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Oare nu și-a ales Însuși Mântuitorul nostru cei dintâi tovarăși dintre oamenii velei și ai vâslei? — Messer Veniero nu e pescar, ci a fost un valoros căpitan al marinăriei Serenissimei, preciză Teofilo, ca pentru a-și recupera Îndatoririle de maestru de ceremonii, pe care tovarășul său i le suflase cu impetuozitate. Dar a avut niște neînțelegeri cu Republica și a trebuit să ceară azil. Astfel se explică prezența sa printre noi, atât de departe de mare... — Mai spune că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu versurile dumitale, din povara grijilor domniei. Dacă Împăratul Frederic ar fi În viață, te-ai afla acum la curtea lui, spre a-i lumina calea domniei cu știința domniei tale. Dumneata, elevul lui Guido Bonatti, răspunse Dante Înclinându-se. — Maestrul științei cerurilor, adăugă Cecco pe un ton respectuos, Îndreptându-și În sus degetul arătător. — Și al riturilor magiei, răspunse poetul, arătând În jos. — Dacă dorești. Dante mai așteptă o clipă Înainte să se desprindă din Îmbrățișare, iar apoi se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]