4,492 matches
-
devenit bipezi ca să putem scruta cerul. Schimbarea climei a ucis dinozaurii, nu și anafura asta de om. Ajunși pe podiumul evoluției, oamenii au început să se îmbrâncească unii pe alții. Am devenit bipezi. Dar multe tabieturi ne-au rămas neschimbate. Maimuța ne-a făcut oameni. Iar noi i-am oferit o cușcă la circ. Ne țin treji câteva instincte. Instinctele sunt asemenea tigrilor care mușcă gratiile cuștilor. Cad din istorie popoarele care nu reușesc să găsească o motivație corespunzătoare muncii. Am
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nisip la perlă. Strămoșii se burdușesc în genele noastre ca în Turnul Babel. Dacă intuia că jos îl așteaptă munca, omul nu ar mai fi coborât din copaci. Tot o burtă a rămas omul, dar pe două picioare. Să clonăm maimuța din care s-a tras Leonardo da Vinci. Se observă cu ochiul liber că instinctele speciei umane sunt într-o impertinentă ofensivă. Orice salt în lanțul evoluției este perceput ca un pericol. Strămoșii noștri cimpanzei ne mai dau încă lecții
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vor supraviețui datorită transferului de virilitate africană. Omul primitiv și-a uitat liniștea în peșteri. Omul este viețuitoarea care își respectă cu strictețe strămoșii. Pe unii i-a dus la muzeu, pe alții - în parcurile zoo. Deocamdată, omul este singura maimuță aproape integral epilată. Instinctele au mai pierdut din vitalitate. Au câștigat însă în șiretenie. Ferocitatea oamenilor este ereditară. Intoleranța este o cucerire a condiției umane. Ereditatea se erijează în ursitoare. Copii, aveți grijă de genele noastre! Drumul de la animal la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
știe cum să-și manifeste bucuria și recunoștința. Omul este primul mamifer îmbrăcat. Omului actual i s-a diminuat vigoarea. Dar și discernământul. Dacă te prind, om te fac! Striga ovulul spre spermatozoid. Totuși, nu înțeleg! Adam a fost o maimuță făcută din lut? Evoluția presupune ruperi de ritm. Consensul deplin este emblema cimitirului. Maimuța ne este rudă foarte apropiată. Pentru că între ea și noi nu există nici o verigă intermediară. Imediat după naștere, ne iau in primire tot soiul de inegalități
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
actual i s-a diminuat vigoarea. Dar și discernământul. Dacă te prind, om te fac! Striga ovulul spre spermatozoid. Totuși, nu înțeleg! Adam a fost o maimuță făcută din lut? Evoluția presupune ruperi de ritm. Consensul deplin este emblema cimitirului. Maimuța ne este rudă foarte apropiată. Pentru că între ea și noi nu există nici o verigă intermediară. Imediat după naștere, ne iau in primire tot soiul de inegalități. În lipsa de pudoare a maimuței se simte apropierea omului. Nu cumva ne îndreptăm spre
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
presupune ruperi de ritm. Consensul deplin este emblema cimitirului. Maimuța ne este rudă foarte apropiată. Pentru că între ea și noi nu există nici o verigă intermediară. Imediat după naștere, ne iau in primire tot soiul de inegalități. În lipsa de pudoare a maimuței se simte apropierea omului. Nu cumva ne îndreptăm spre zona de sensibilitate a condiției umane? Maimuțele continuă să ne învăluie cu priviri mustrătoare. Spiritul gregar are atu-ul vârstei. Omul actual a făcut trecerea de la metaforele spațiale la cele temporale
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
între ea și noi nu există nici o verigă intermediară. Imediat după naștere, ne iau in primire tot soiul de inegalități. În lipsa de pudoare a maimuței se simte apropierea omului. Nu cumva ne îndreptăm spre zona de sensibilitate a condiției umane? Maimuțele continuă să ne învăluie cu priviri mustrătoare. Spiritul gregar are atu-ul vârstei. Omul actual a făcut trecerea de la metaforele spațiale la cele temporale. Omul pare cea mai obosită viețuitoare de pe Pământ. Dintr-o banală creatură, omul a ajuns un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
febră puternică. Ni se schimbă, probabil, aura. EDUCAȚIE Meseria de dascăl trebuie să aibă ieșire la zâmbet. Nu poate fi verticalizat viitorul cu ajutorul unei școli cocoșate. Pedagogul slab îi confiscă tânărului responsabilitatea. Adică aproape totul. Școala mediocră transformă copilul în maimuță. Ori în papagal. Diplomele pentru școala vieții le dă strada. Uneori chiar maidanul. Greu se lasă mârlănia manipulată de educație. Vocația crește din modele. Școala nu-i dă unui viitor creator nici 10% din ce va avea el nevoie. Școala
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Unii au înțeles că reforma învățământului înseamnă să-l predăm pe Einstein la grădiniță. Când dascălul o merită, iubirea discipolului devine torențială. Școala trebuie să vitaminizeze binele, adevărul și frumosul. Pe drum, precis suntem. Dar nu se știe dacă de la maimuță spre înger sau invers. Feriți-vă de privirile copiilor! De acolo nu se mai poate șterge nimic. Ca orice părinte, morala mai exagerează și ea uneori. Pentru tineret, învățătura capătă din ce în ce mai mult gustul unturii de pește. Oile au foarte mult
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Bogații sunt precum puii de cuc. Vor să rămână numai ei în cuib. Veleitarii trăiesc sentimentul că scriu capodopere ... persecutate. Deosebirea dintre scriitor și cioară este că ilustra cârâitoare ar putea depune ceva pe strada băncilor. Orgolioșii plâng dimineața, precum maimuțele africane, de necaz că noaptea nu le - a sporit harul. Amantul imbecil și transfugul troglodit nu uită să - și spurce matca. Ne învățăm cu minciuna precum plantele cu aerul poluat. Bizantin : un cuvânt înnobilat inițial în artă, apoi compromis în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un păr lung, sârmos, negru și creț. Înalți, viguroși, robuști și ageri, erau atenți la mișcările celorlalți și, în caz de primejdie, imediat le săreau în ajutor. Aveau nasul cam turtit, cu nările deschise larg, fețele late ca la unele maimuțe și maxilarele ieșite puțin în afară, asemănătoare cu botul unui cimpanzeu. Oare o fi și el la fel? Nu avea timp să se analizeze. Trebuia să fugă și să ocupe poziție alături de ceilalți. În caz contrar, așa-zișii vânători ar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
idei nenumărate despre o lume mai bună! Numai prostii, nu se poate înfăptui deloc așa ceva, m-am convins bine de asta! Dacă teoria evoluționistă a lui Charles Darwin chiar este corectă, atunci cu siguranță că ea are două fațete: așa cum maimuțele tind să se apropie de comportamentul oamenilor - astfel, evoluând -, tot așa și oamenii se vede că se comportă, din ce în ce mai mult, doar ca niște maimuțe - astfel, întorcându-se de unde au plecat! Dar, oricum, dracu’ să-i ia pe toți și pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a lui Charles Darwin chiar este corectă, atunci cu siguranță că ea are două fațete: așa cum maimuțele tind să se apropie de comportamentul oamenilor - astfel, evoluând -, tot așa și oamenii se vede că se comportă, din ce în ce mai mult, doar ca niște maimuțe - astfel, întorcându-se de unde au plecat! Dar, oricum, dracu’ să-i ia pe toți și pe toate! Măcar dacă mi-ar părea rău și aș avea regrete, dar nu am așa ceva. Deloc! Nici acum și nici vreodată eu n am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acest fel că partea dreaptă a vasului să se ridice din apa atât cât era nevoie, insă încercând în același timp să mențină echilibrul, pentru a nu pune în pericol ambarcațiunea. Atunci dulgherul începu să se miște cu agilitatea unei maimuțe, atârnat de o funie groasă în exteriorul vasului și „cârpindu-l“ cu ajutorul unui ac uriaș din os, pe care un ucenic de-al lui i-l trecea înapoi, din interior. Un observator străin de cultură acelui popor născut pentru viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
văzut - nici în măruntaiele celui mai asurzitor dintre vulcani - un asemenea infern. Bieți sălbatici, care nu știau nimic despre adevărata sălbăticie! Ieși din colibă și, trecând pe lângă masa primitivă, luă o felie de turtă de manioc și o labă de maimuță care îi serviseră drept cină în seara din ajun. Cineva mai mâncase o bucată, iar oasele curățate, de nu-ți venea să crezi, se aflau îngrămădite cu grijă într-un colț, lângă pat. Un soare strălucitor începea să se înalțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
compensa străduința de o săptămână... Trecuse o săptămână? Pe măsură ce câștiga noțiunea orelor, pierdea noțiunea zilelor, a săptămânilor și a lunilor. De fapt, acolo timpul era lipsit de valoare. Contau doar cel mai bun moment pentru pescuit, ora potrivită pentru vânat maimuțe sau clipa de pândă a fluturilor. Ziua n-avea nici o importanță. Nici luna... Ce lună o fi? Probabil ianuarie, dar erau toate atât de asemănătoare... Un pește se zbătu în apă. De la a doua zvâcnitură, înțelese că încerca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
le descoperi lesne pe cele ale lui Kano, cel cu picioarele diforme, purtătorul celei mai lungi sarbacane din tot ținutul. Se urcă în caiac și porni pe drumul de întoarcere. Când intră în colibă, găsi atârnând de o grindă o maimuță mică, jupuită de piele și vânată de curând. Cineva îi întorcea darul. După-amiaza se scurgea încet, foarte încet. Așezat pe o creangă, cerceta luminișul. Cunoștea pe dinafară fiecare floare, fiecare frunză, fiecare tulpină, chiar și trunchiurile copacilor învecinați; coroanele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se ascundă după coroana copacilor dindărătul colibei. Cerul se colora în carmin și norii albi păreau acum un caier de bumbac îmbibat în sânge. Papagalii și curcanii sălbatici căutau un adăpost unde să-și petreacă noaptea, iar o familie de maimuțe araguatos urla, acolo în depărtare, printre arborii mari de capoc. Dădu ocol lagunei cu pas grăbit și blestemă primii țânțari care se avântaseră să-l atace. Ultimii metri îi parcurse în fugă și nu se opri până nu se simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și de hățișuri. Era o miasmă acră, agresivă, inconfundabilă, amestec de duhoare de țap și putoare de cocină. Era mirosul fricii în selvă, care alunga chiar și jaguarul și anaconda, împingea în apă crocodilul și cățăra în copaci oameni și maimuțe. Erau porcii sălbatici, „huanganas“ sau pecari, care înaintau, în turme, scurmând nesățioși, devorând tot ce găseau în cale, o armată de neîmblânzit care se apăra pe sine cu o furie de necrezut, în stare să înfrunte, să distrugă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
căutarea dragostei sau a hranei, iar la venirea serii, se întorceau acasă, la copacul pe care erau în stare să-l deosebească și să-l prefere oricărui altuia. Existau arbori de tucani, arbori de curcani, arbori de papagali, arbori de maimuțe... și îi plăcea să-și închipuie că nu-i alegeau pentru fructe, ci pentru că îi iubeau cu adevărat, așa cum omul iubește orașul în care se naște, strada pe care crește, casa în care trăiește... Oare el era un caz deosebit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
asemenea gânduri și își admiră „imperiul“. Cu permisiunea războinicilor yubani, era stăpân peste o bucată de selvă de mărimea Statului Idaho și Domn peste o mlaștină fără fund, cincizeci de râușoare, un milion de copaci și o întreagă curte de maimuțe, păsări, șerpi, păianjeni, jaguari, lilieci-vampiri, tapiri, pecari, cerbi, pești pirania, anaconde, caimani... Și o sută de mii de milioane de țânțari! Era stăpân pe ființa lui douăzeci și patru de ore ale fiecărei zile din an, stăpân peste ploi și peste cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
luminișul fluturilor, unde se așezară pe o creangă să privească florile: — Asta este viața mea, zise el, și n-aș vrea s-o schimb pentru nici o alta. Nu-am nevoie nici măcar de mai mulți fluturi, mai mulți pești, mai multe maimuțe sau banane. Poate doar de mai multe cărți. Le termin înainte de vreme și trebuie să le recitesc întruna - făcu o pauză. În fond, poate că asta mi-a folosit ca să învăț să citesc. Înainte consumam cărți ca și cum ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu ochii în patru, căci, deodată, niște gâtlejuri înfometate răsăreau plesnind din întunecimea adâncurilor, sau un trunchi nemișcat de copac prindea viață și devenea un „güio“, înfricoșătoarea anacondă care paraliza de groază cu privirea. În ramurile de sarrapia urlau, sinistru, maimuțele araguatos și din când în când se auzea - ca scăpat din înseși peșterile groazei - șuierul de nedescris al „păianjenului-maimuță“, cel mai înfiorător sac de venin pe care și l-ar putea imagina mintea omenească. Șerpi corales veninoși, pirania și cuamacandelas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
rapidul liliac, detector de insecte, până la prudenta cucuvea cenușie, vânătoare de șerpi și de șoareci. Așa cum începea simfonia nocturnă, se pornea și marele joc al întunericului, pentru că, în selvă, jumătate de viață se petrecea ziua, iar cealaltă jumătate aștepta noaptea. Maimuța avea nevoie de lumină ca să descopere fructul sclipitor, dar jaguarul prefera întunericul ca să pândească maimuța adormită. Pasărea își construia cuibul sub un cer strălucitor, dar șarpele îi devora ouăle noaptea. Tucanul exploda în culori, iar bufnița era la fel de cenușie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Așa cum începea simfonia nocturnă, se pornea și marele joc al întunericului, pentru că, în selvă, jumătate de viață se petrecea ziua, iar cealaltă jumătate aștepta noaptea. Maimuța avea nevoie de lumină ca să descopere fructul sclipitor, dar jaguarul prefera întunericul ca să pândească maimuța adormită. Pasărea își construia cuibul sub un cer strălucitor, dar șarpele îi devora ouăle noaptea. Tucanul exploda în culori, iar bufnița era la fel de cenușie ca și umbra prin care zbura... Orele treceau. Ziceai că doarme în caiac, care de abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]