5,303 matches
-
cântăreț în cinci limbi din București, strângea câte 18 19 euro pe zi într-o pălărie, în fața Academiei... Turismul excepțional organizat cu valorizarea monumentelor istorice. Anticii au făcut, cu adevărat ceva (din ce-au acumulat): monumente impunătoare, de regulă din marmură, și... legendele Olimpului. Cu astea au asigurat existența unui popor... cât va exista această manifestare omenească numită turism. Cine nu vrea să vadă Partenonul, Colosseum, Meteora, insulele, Pireul...? Echipa noastră a fost un mesager luminos, chiar dacă a pierdut cu 3-0
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
boierești se lăsară asupra blidelor de Lipsca și începură a gusta cu mișcări stăpânite obișnuitul borș grecesc. Un sunet plăcut, un zvon ușor de linguri căutând bucățile de carne se înălța spre uriașul tavan boltit sprijinindu-se pe pilaștri de marmură construiți cu sudoarea poporului. Cu glas scăzut, cuviincios, invitații schimbau între ei impresii, informații, solnițe, ardei iuți. Lângă bi-vel-vornicul Drăguțescu, mărunțica sa nevastă mânca grijuliu, abia deschizându-și gurița spre a primi lichidul călduț, delicios, din lingură. înghiți cu gingășie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ușor de pragul somnului. O tufă de coacăze în care se împiedică, fiind gata să se răstoarne, îi atrase atenția sfântului părinte că părăsise fără să vrea cărarea și că e pe cale s-ațipească. Se-așeză pe o bancă de marmură și-și frecă încet cu podul palmei ochii obosiți, căprui. Dintr-un Fraxinus excelsior pogorî în zbor frânt un sticlete și i se așeză pe un genunche, ciripind. Papa îl mângâie pe cap și pe spate, își țuguie buzele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acest ceva să fie nițel mai original decât acele rațe zburătoare din ceramică. Așa că a comandat o Planetă plutitoare de asemenea proporții, încât decorațiunile precedente păreau niște bile de rulment pe lângă ea. Duggie a prezis că toate sălile uriașe de marmură vor avea câte una în sezonul următor. Îmi petrecusem ultimele luni transpirând deasupra nenorocitului obiect (literlamente: măștile de sudură sunt un chin pentru ten. Îmi făceam un tratament cu argilă pentru a curăța impuritățile de câte ori o foloseam) și ultimele săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Îmi petrecusem ultimele luni transpirând deasupra nenorocitului obiect (literlamente: măștile de sudură sunt un chin pentru ten. Îmi făceam un tratament cu argilă pentru a curăța impuritățile de câte ori o foloseam) și ultimele săptămâni, asamblându-l în mai sus-amintita sală de marmură. Îl făcusem din bucăți, ca pe o portocală, căci altfel nu ar fi ieșit niciodată pe ușa atelierului meu, cu atât mai puțin nu ar fi încăput în dubiță. Comitetul care comandase capodopera pentru bancă se gândise că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
întrebat deodată dacă nu cumva și-o fi făcut apariția în după-amiaza asta într-o mașină de la departamentul crimă organizată. La naiba, sper că nu. Și așa imaginea mea avusese de suferit în ochii vecinilor. Masivul bloc de granit și marmură care era Banca de Investiții Mowbray Steiner ocupa întreaga zonă în care se intersectau străzile Liverpool și Broadgate, părând îndeajuns de grea încât să-i crape fundația și să se scufunde maiestuos în trotuar. Asta nu era o remarcă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
la mică depărtare, pe Broadgate, luând pe sus câteva clădiri la fel de mari ca Mowbray Steiner. Bill îmi spusese cum colegul lui pe tura de noapte din clădirea vecină se întorsese la birou exact după explozie, găsind un maldăr enorm de marmură de Toscana instalat exact unde ar fi stat el dacă nu ar fi fost nevoit să facă pipi în acel moment critic. Sau poate a fost doar o povestioară pe care Bill o inventase ca să justifice obiceiul de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
am avut senzația că e gata să zică ceva; apoi mormăi: — Ar trebui să te duci. Se îndepărtă și își făcu de lucru la consolă. Nu mai puteam spune nimic. Era pentru prima dată când purtam tocuri pe pavajul de marmură din atrium; făceau un zgomot ridicol, semnalându-mi trecerea ca un cod Morse. Trăgând aer în piept, am deschis cu forță una dintre ușile masive de mahon. Sunetul de pahare ciocnite, murmurul conversațiilor și ocazionalele râsete masculine s-au revărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
romanele lui Hemingway. Singurul lucru frumos al atriumului era balconul, care s-a dovedit un loc bun pentru agățat obiectul. Și totuși, balustrada curbată din bronz a balconului, cu spoturile sale luminoase, ca să nu mai zic de podeaua placată cu marmură verde și albă, și ea încrustată cu bronz, precum pardoseala unei catedrale opulente, nu mergeau deloc cu Planeta Plutitoare. Dacă ar fi vrut să se potrivească, mi-ar fi cerut ceva placat cu aur și armonios proporționat. — Mai dorești ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dacă îmi făceam simțită prezența, Sir Richard și-ar schimba atitudinea. Acesta nu este un loc potrivit pentru femei și copii, Shaw, așa că spune-i amabil prietenei tale s-o șteargă. Ușile liftului se deschiseră. Eram la parter, pătratele de marmură verde și albă a holului întinzându-se în fața noastră ca o imensă tablă de șah; însă în centru era ceva imens și nelalocul lui. Sculptura nu mai era atârnată în aer; căzuse cu un zgomot puternic. Și fusese cineva exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fac o firmă de design interior - sunt sigură că le-a spus tuturor că ea a aranjat casa. ceea ce e complet fals eu am făcut chiar și finisările la zugrăvit- știi, am făcut un curs, am pus și imitația de marmură verde etrusc din baia tatei... —Vinișoarele au ieșit perfect, i-am spus lingușitor. —Trebuie să folosești pene, mi-a mărturisit Suki. Îți arăt, dacă vrei. Oricum, eu am făcut-o și nu Genny. Doamne, o urăsc. Deci ți-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Brand presupusese că Charles venise aici să se drogheze; ca întotdeauna, coridorul și toaletele erau goale. Să târăști pe cineva de-a lungul holului și prin atrium n-ar dura decât o clipă; toate podelele erau fie placate, fie din marmură, nici un covor de care să se agațe cadavrul. M-am privit în oglindă și mi-am ciufulit părul puțin, dându-i timp lui David Stronge să dispară. Nu stătea pe la ușa toaletei; când am ajuns în atrium, am scos întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
poziție de totală abandonare, cu mâinile pe lângă corp. Pielea era la fel de fină ca a unui bebeluș, întinsă ca satinul peste mușchii lui lungi, ceva mai subțire pe coapse și, în timp ce îl mângâiam, mă simțeam de parcă îngrijeam o sculptură, lucioasă ca marmura. Nu l-aș fi lăsat să se miște; am luat ce am vrut și i-am împins mâinile când a încercat să mă tragă în sus să mă sărute, simțindu-mă parcă îmbătată de puterea pe care asta mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dar și mai mare a fost surpriza când a intrat în clădire și în camera în care era masa de petrecere ornată. A fost uimită de luxul pe care ochii ei nu-l văzuseră niciunde. De la scările cu trepte de marmură și bazinul de înot de dincolo de gardul de beton înalt de doi metri și până la mobilier, covoare, lampadare, bibliotecă ticsită cu cărți de colecție legate elegant, tablouri în rame sclipitoare, lambriuri și candelabre, până la arbuști și flori uriașe cu origini
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
alarmă urlă dezabuzată, uitată pe o antică Dacia 1300, parcată în fața ferestrei mele, și nimeni nu se sinchisește, evident. Ce mai contează o muscă urlătoare în plus pe buba, pe puroiul numit „capitala“ europeană București, condus de un negustor de marmură și de o prefectă cu aură de fată descurcăreață dintr-o telenovelă mexicană, ce a plecat de jos și ajuns sus, atât de sus încât trăiește într-o continuă imponderabilitate? Străzile arată îngrozitor, un amestec de nisip, nămol, zăpadă topită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
lui G.B. La acest hotel, niște minți luminate de la Bruxelles au decis să organizeze o conferință. O insulă luxoasă într-un ocean de jeg. M-am simțit pierdut în imensul hotel, fiind murdar, transpirat și nedemn a păși pe acele marmuri și covoare scumpe. Insignifiant cu cei 20 de lei din buzunar. Îți trebuie un moral foarte bun în România asta, dacă vrei să-i reziști. Codruț 23 mai 2006 Câteva mici, dar dese, enervări cotidiene (sau bolile orașului București): - Parcarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
-ul și prostul gust din interior sunt aiuritoare. Salonul era dominat de un imens post TV, mai mult lung decât lat, ce semăna cu un sicriu de cristal. Îl lăsaseră aprins, în timp ce alaiul de nuntași chiuia. Totul era placat cu marmură, dar și gresie, ceea ce pe ansamblu lăsa impresia unei imense toalete (tualetă’, cum ziceau sărmanii studenți basarabeni din căminele studențești de pe vremea mea). Dar cea mai bună probă a țărăniei mi s-a părut atunci când am văzut un câine (setter
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
alt distins compozitor ieșean. Cerem iertare pentru aceste divagații cu iz personal. Cu ani în urmă, înainte de 1989 oricum, se desfășura la Brașov un festival al muzicii de cameră. Toate bune și frumoase, concertul inaugural avea loc în sala de marmură a Cercului Militar. Spațiu generos, public nu foarte numeros, ceea ce era chiar pe gustul nostru. În primele rânduri, ștăbimea locală, în cap cu secretarul cu propaganda și cel de la cultură. Doi burtoși care contrastau cu cele câteva doamne săsoaice din fața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
lui Spătărelu și a venit binecuvântata pauză. Toamnă mai dulce ca acum, balcoanele sălii din Brașov aveau o vedere frumoasă și toată lumea se relaxa într-o pauză care parcă se prelungea nepermis. Până a venit peste noi, printre coloanele de marmură și peste velurul distinselor doamne săsoaice, un vag miros de carne friptă și mititei. Deh, o fi vreo terasă prin apropiere sau o mustărie, ne-am zis, cumva intrigați de mirosul insinuant ca un vals de Chopin. În sfârșit, am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
era deloc imposibil să nu aibă bani la dânsul. Își aprinsese o altă țigară, degetele de la ambele mâini aveau, de la atâta fum, o culoare galben-arămie, la fel și buza de sus și nările, încrâncenarea săpase în el ca într-o marmură. Ședeau unul în fața altuia pe terasa cafenelei, ea mesteca mecanic în ceașca cu smalțul albastru, privea în gol, lichidul maroniu se rotea alene, împins de căușul linguriței. Vântul mâna pe asfalt câteva frunze. Cafeaua avea un gust sălciu, Carmina împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-și potolea foamea. Cât de simplu pare a fi totul, de fapt, exclamă și urmări șirul de mașini ce treceau una după alta într-un du-te-vino necontenit. La o masă alăturată, sprijinită de stâlpul de beton acoperit cu pătrățele de marmură negru și roz, o femeie bătrână, sulemenită, cu părul încrețit foarte mărunt pe frunte ședea parcă odihnindu-se după un prânz copios. Din când în când își ștergea fața încărcată de grăsime cu un șervețel având mare grijă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
există șaizeci și cinci de camere În toată clădirea. În partea care i-a aparținut prințului Radziwill, subsolul adăpostește bucătăria, birourile și apartamentele angajaților. Parterul include recepția și un hol cu suveniruri prăfuite. Cu un etaj mai sus, pe scările late din marmură - cu stucaturi Într-o parte și un candelabru suspendat Într-un punct Înalt În spațiu, ca un fulg de nea uriaș - muzeul Împarte același spațiu cu apartamentele private ale Cancelarului Sănătății, Martin Froehlich. Într-o clădire adiacentă, donată de către fostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
era Îmbrăcat impecabil. Totuși, avea ceva rigid și prea corect, de parcă ar fi fost decupat din carton. Observându-ne, Își Întoarse palmele În afară și grăbi pașii. Dora Îl Întâmpină În capul scărilor, rotindu-se cu el pe podeaua de marmură. Fiind Îmbrăcată În pantaloni și cu jacheta din Berchtesgaden, câteva secunde era să nu-i mai deosebesc. — Și acesta este Însoțitorul tău? — Anton, răspunse Dora, radiind. — Încântat de cunoștință. Felix, Felix Karp. Doctorul Îmi strânse mâna cu afecțiune nesimulată. Șoptindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
niciodată, iar pietrele de pavaj cunoșteau multe secrete, sub razele soarelui reflectate de ferestrele clădirilor dărăpănate și printre țipetele pescărușilor, Asya Kazanci stătea goală și nemișcată, ca o statuetă ce sorbea talentul artistului care o sculpta dintr-un bloc de marmură. Așa cum mintea ei bântuia tărâmul fanteziei, la fel se Încolăcea și fumul gros pe care-l inhalase În trupul ei, arzându-i plămânii, exaltându-i spiritul până când, În cele din urmă, l-a dat afară Încet, fără prea mare tragere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se așezau toate pe covor și Își Întindeau substanța aceea fierbinte, lipicioasă pe picioare, pălăvrăgind tot timpul. Când ceara se Întărea, o Îndepărtau. Uneori mergeau toate la hamam-ul din zonă și se epilau acolo pe picioare, pe podeaua uriașă de marmură de sub aburi. Zeliha ura hamam-ul, spațiul acela al tuturor femeilor, la fel cum ura și ritualul epilatului. Prefera să se radă cu aparatul; era ceva rapid, simplu și intim. Zeliha și-a bălăbănit picioarele deasupra patului și s-a privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]