4,697 matches
-
soldați examinați, cum rezultă din tabelul anexat. Total (ostași) examinați: 151 Din care: Amigdalită acută (ilizibil) Conjunctivită 12 boln. Pneumonie 16 boln. Tuberculoză pulmonară 13 boln. Diaree epidemică 21 boln. Colici biliare 1 boln. Fractură deschisă os tibian 1 boln. Melancolie cu intenția de autospânzurare. 1 boln. Bronșită cronică 7 boln. Febră tifoidă 1 boln. Malarie 37 boln. Reumatism acut 12 boln. Nefrită 2 boln. Scarlatină 3 boln. Stomatită 15 boln. Epilepsie 2 boln. Simulanți 22 Alte tabele, provenind din aceleași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
58 figurau cu "manie". Rezultă, de asemenea, o inadvertență între menționata cameră a II-a care are 11 epileptici și tabelul anexat procesului verbal care precizează existența doar a șapte epileptici. În continuare, repartiția pe diagnostice conține: Demenția 6 bolnavi; Melancolia 2 bolnavi; Paralizia 1 bolnav; Hipocondria 1 bolnav; Halucinațiuni 3 bolnavi; Idiotism 4 bolnavi; Observație 3 bolnavi. Considerând global, nosografia aceasta este corespunzătoare timpului, la cele mai renumite ospicii, case de sănătate sau sanatorii psihiatrice, raporturile de diagnoze fiind, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Dobrescu, reputatul dermatolog. Era o zi cenușie de iarnă ce nu mai pleacă și era duminică, zi care mi se pare cea mai tristă din săptămână. În sala de conferințe, sclipitoare ca un interior olandez, venea din grădina Copou o melancolie întunecată. Când au început să se lege câteva vorbe despre doctorul Dobrescu (Tinel), printr-un miraculos proces suprarealist s-a presimțit deodată o ciudată senzație de lumină; una dintre fețele neînțelese ale eternului mister care este lumina. Era acolo un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de la Filologie: anchetări la Securitate, arestări, scoateri din facultate. Una dintre victime a fost și Sorin Titel, exmatriculat înainte de încheierea anului IV, un adevărat dezastru pe care nu îndrăznise încă să-l mărturisească părinților, după cum povestește și în romanul neterminat Melancolie, construit pe aspecte biografice abia voalate. Se ivise totuși șansa unei reînmatriculări la Cluj, chiar cu pierderea unui an, dar trebuia să fie sprijinit pentru asta de cineva cu autoritate. Decanul, un renumit lingvist, ajuns în anii târzii senator F.S.N.
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în schimb, va cons titui, în reprezentările sale apăsat maniheiste, o țintă a imprecațiilor, a sarcasmelor, văzut ca un sediu al răului agresor și al imposturii, al poleielilor coclite: Invizibile porți de orient în amurgul călit coclit-poleit distanța dus-întors în melancolie Urbe inspiratoare! Norocul nostru să ne naștem aici să fim cetățenii prafului-pulberei să nu zicem că nu am trăit că nu am fost fericiți. S-ar putea spune că poeta reeditează, la sfârșitul veacului nostru, o temă care, la începutul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
sunt un șir de poezii, cele mai multe lirice, de regulă descrieri, câteva idile, toate însuflețite de o simțire așa de curată și de puternică a naturei” (Critice, p.174). ...Pastelul modern surprinde o imagine subiectivă, o stare sufletească de incertitudine, de melancolie, de nevroză. Au scris pasteluri: I. Pillat, V. Voiculescu, A. Maniu, D. Botez, L. Blaga, G. Bacovia ș.a. (p. 276). Personificare Procedeu literar bazat pe similitudine și analogie prin care forme ale complexei dinamici umane se proiectează asupra celorlalte determinări
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
trebuind a fi considerate ca "două imagini într-un sistem specular". Călin Teutișan vorbește apoi despre "cronicile umbrei", când Eminescu utilizează o "scenografie crepusculară", imaginarul tinzând a comunica "un prezent etern al morții". În acest cadru sunt discutate poezii ca Melancolie, în care se face o dublă refracție "a "vârstei de aur" în "vârsta ruinei" și a acesteia din urmă în conștiință". Într-o altă categorie a imaginarului, aceea a capcanelor speculare, este plasată postuma Cum negustorii din Constantinopol, datând din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
general. "Comentariul lui Iosif Vulcan spune doamna Ioana Vasiloiu, referindu-se la articolul Epilog la primele poezii ale lui Eminescu este realmente modern", criticul intuind "însemnătatea poeziilor de debut pentru creația de maturitate", observând că la originile lirismului acestuia stă melancolia și nu pesimismul, teză dezvoltată într-o demonstrație recentă de George Gană, în Melancolia lui Eminescu (2002). Desigur, intervențiile lui T. Maiorescu sunt cele hotărâtoare într-o primă receptare a operei eminesciene, în epocă și nu numai, iar exegeta are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
la primele poezii ale lui Eminescu este realmente modern", criticul intuind "însemnătatea poeziilor de debut pentru creația de maturitate", observând că la originile lirismului acestuia stă melancolia și nu pesimismul, teză dezvoltată într-o demonstrație recentă de George Gană, în Melancolia lui Eminescu (2002). Desigur, intervențiile lui T. Maiorescu sunt cele hotărâtoare într-o primă receptare a operei eminesciene, în epocă și nu numai, iar exegeta are în atenție, în întregul său demers, poziția fondatorului criticii literare estetice la noi, apreciind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
primește la Eminescu "sensul simbolic al înălțării și căderii, prin imaginea răzvrătirii". Eminescu este conștient de această criză a limbajului, a neputinței omului de a verbaliza gândurile "care cutreeră lumea", decât într-o mică măsură și de aici starea de melancolie care la el "nu este doar o stare a poeziei, ci are o dimensiune în ființare". Prin gând poetul "se confundă, într-o altă perioadă a cunoașterii, cu indeterminarea, chiar dacă gândul înseamnă încă o resemantizare a echilibrului. Gândul este însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
un comic-grotesc ireductibil". Pe această linie, apare și transformarea lui Făt-Frumos în floare "o păcăleală, o farsă jucată Genarului, dar aici metamorfoza nu mai are nici o atingere cu grotescul ori cu mecanismul farsei, ci doar o undă de umor iluminează melancolia acestui episod al morții lui Făt-Frumos, care este de două ori semnificativ: transcendentul se degradează în realul convenției basmului, mitul devine poveste, umanizarea transcendentului nefiind altceva decât o demitizare. Subliniem această transformare, întrucât ea funcționează constant în opera lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
poezie în care își află loc "metafizica negației absolute". Un al patrulea mit este cel "erotic", cel din "micile poeme bucolice" dar și din "poezia filosofică" a Luceafărului. Expresia lui este variată, într-un loc "sugerează voluptatea adormirii", în altul "melancolia incompatibilității dintre bărbat și femeie, nostalgia neîmplinirii, chinul dulce, oximoronic". Mitul "oniric" stă la baza unor poeme și proze ce "imaginează lumile posibile, spațiile cosmice, tărâmurile în care stăpânește o altă ordine și crește o altă floră", totul într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
perspectivă proprie miturile romantismului în pragul modernității și le îmbogățește ca experiență culturală a altei lumi (răsăritene). Fără a mai vorbi de propria experiență și propriile fantasme, care negreșit fac din el un mare creator care vede lumea prin fereastra melancoliilor și reveriilor sale", continuând: "Eminescu silește limba română să primească marile viziuni, miturile, conceptele esențiale și să le traducă într-o figurație lirică formidabilă chiar și în poemele lui demonstrative, didactice (Memento mori, Gemenii, Scrisori)". Capitolul acesta este unul dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în mod justificat memorialistica lui Nicolae Gane nu numai ca o biografie literară, ci și ca un document de epocă, datorat talentului incontestabil al unui prozator notabil din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, chiar dacă un aer de melancolie și regret "inundă", cum e și firesc, unele din rândurile celor trei volume. La un secol de la apariție, Păcate mărturisite capătă valoarea unui testament etic, civic și estetic, al unui patriot iubitor al binelui și al frumosului, așa cum ar trebui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
babă, unde sub un tei frumos ne răcoream bând vin cu borviz. Câte și câte vorbeam noi atunci la umbra teiului, vorbe ieșite din inimă care ne scurtau ceasurile, de ne se păreau minute. Eram sub un adevărat farmec în fața melancoliei dulci și visătoare a lui Eminescu și a gălăgioasei veselii a lui Creangă de a cărui hohote de râs tresărea grădina Spravale babă. S-au dus amândoi acești scriitori fruntași atât de strâns legați prin prietinie, dar atât de deosebiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se ocupa serios cu această artă. Dar el, după un lung, foarte lung period de întrerupere, n-a reînceput a lucra decât în urma impulsului ce i-am dat noi prin înființarea atelierului din strada Săulescu. Dânsul avea un fond de melancolie, care-i dădea un aer de mizantrop. Când își punea pe ochi pălăria cea cu margini largi à la Rembrandt și pășea tăcut și gânditor pe trotuarele orașului, ai fi zis că-i paraponisit 164 pe universu-ntreg. Și, cu toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nu știu să se ferească rămân fără grai sau înnebunesc. Situațiile în care esufii devin periculoși sunt cele în care domnește tăcerea. Un om cade pradă unui esuf atunci când este singur, departe de ai săi, cuprins de tristețe sau de melancolia unui loc pustiu (David Le Breton, Despre tăcere) 1. Rugină Eram internat în spital de vreo două săptămâni. Și de atunci eram aproape surd. Mă rog, dintotdeauna am avut probleme cu auzul, dar acum, problemele astea, așa ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
În grozește și azi amintirea dureroasă și rușinată; și după amin tirea, și mai urâtă, a gimnaziului, al cărui director, altă bestie pedagogică, ne Învăța aritmetica „rațională“ bătându-ne cu capul de tablă - mai bucuros [sunt] să cujet acum, cu melancolia anilor mai ajunși, la altă școală a copilăriei mele, la mahalaua noastră din Bucureștii, mult mai colorați și plini de farmec, ai ultimei decade din secolul trecut. Când liniștea provincială a bulevardului, pe Înserat de iarnă, era parcă tăiată, ca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de brocart, brodate pe poale cu vulturi bicefali În fir de aur; iar În „cabine tul secret“, numai pentru domni și doamne, și În care mă strecu ram pe furiș, m-am inițiat În tainele organelor sexuale cu abnormitățile și melancoliile respective, reproduse cu fidelitate În ceara sanguinolentă și tumefiată, de-ți treceau toate poftele Închipuirii; așa cum, tot În acea vreme, aveam să descopăr, În Lumea Nouă Ilustrată, ziarul de duminică al partidului socia list, la care era abonat tata, tainele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Însemna, pentru Urmuz, unt, ci acel prisos de cocă subțire care se scurge după ce lipitorul de afișe netezește cu palma afișul aplicat pe gard. Într-o dimineață, Urmuz fu găsit Împușcat pe o bancă la șosea. Dar deunăzi, plimbându-mi melancolia acestui În ceput de primăvară prin Cimitirul Bellu, ca În tinerețile noas tre romanțioase, cu decoruri adecvate de cavouri mucede, cruci gârbove de bătrâneți și sălcii plângătoare, după ce privisem la resturile cochetăriei, câțiva piepteni și mărgele, ale unei cu coane
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nedumerire, firma Caselor Naționale, cu indicația pre cisă că cisterna servește pentru transportul țuicii și altor bău turi spirtoase, atât de dragi poporului român. Asta zic și eu progres, civilizație și cultură, mi-am spus În sinea mea, gândind cu melancolie la strămoșul moș Ghiță Beldie, cu butoiașul lui de țuică, În căruța cu boi și fără „hier“ la roate, de la Stroeștii Argeșului și până la București, de Târ gul Moșilor [și] semnalând Întâmplarea cu cisterna În revista Ideea Europeană, unde, sub
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dintr-o sută cincizeci ale expoziției Iser de acum cinci sprezece ani. Tabloul se afla În prima boxă pe stânga, iar dru mul, Înadins ocolitor ca să-i derutez femeii iubite ghicitul, a fost cel din dreapta. Tabloul Înfățișa un arlechin cu melancoliile lui din dosul cortinei și are Încă o valoare de pinacotecă, iar nu de colecție particulară, și nu găsise cumpărător până la mine În această expoziție de mare succes totuși, fiindcă, Îmi explica Zambaccian, este „prea tare“, nesuferind nici astăzi vecinătatea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ar putea scrie la fel sub buricul lor, fiindcă ignorează (și nu din pricină că le lipsesc inteligența și sensibilitatea necesare) acele prime și esențiale elemente ale Amorului: uimirile și surprizele lui, temerile, reticențele și pudorile lui, spontaneitățile, bucuriile, capriciile, veseliile și melancoliile lui, cu rost sau fără rost, cum și imensa mulțime de imponderabili Încă necunoscuți și abia descoperiți Într-o rară și unică aventură de dragoste, singura În stare să Împru mute actului sexual acea coloratură de apoteoză pe care o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pare că economia e chintesența «Reformei Sociale» și a tuturor reformelor) și tot atât de ideala ordine a conta bi lității, beneficiul net pe 1923 a fost de două mii de lei! Acesta e scopul industriei, reflectează stoicul Beldie (deși Îi bănui oarecare melancolie sau seninătate): să dea de lucru și să Între țină pe muncitor, reducând la minim câștigul capitalului. Dar pagubele? Dar uzura mașinilor? Dar gândul și frământarea care veghează asupra tuturor? Patronul? «Patronul nu e decât depozitarul unei mici flăcări de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dură, Îți poți da seama de greutățile din viața unui miner. Coșurile sale Înalte aruncă În aer un fum negru, acoperind totul cu funingine; am văzut fețele minerilor, În timp ce treceau pe străzile din oraș, Îmbibate și ele de o străveche melancolie a fumului, care uniformiza totul cu griul său monoton, asortîndu-se perfect cu zilele gri, cenușii, de munte. Am trecut de cel mai Înalt punct de pe drum, aflat la 4 853 de metri, pe cînd Încă mai era lumină afară. Deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]