4,850 matches
-
provină din cuvântul”Papierfalten”(hârtie îndoită), folosit în grădinițele germane, și preluat de japonezi în jurul anului 1880, odată cu introducerea sistemului de învățământ preșcolar după modelul european. Scris în traducerea japoneză “origami”, termenul ar fi fost astfel mult mai accesibil micuților decât celelalte denumiri utilizate anterior. Bazată pe diagrame și pe o serie de semne grafice convenționale (puncte, linii continue și punctate, spirale), în 1797 apare prima publicație destinată acestei arte tradiționale, numită “Senbazuru Orikata” (“Moduri de a plia 1000 de
?ABILIT??ILE PRACTICE by LOREDANA ?AR? () [Corola-publishinghouse/Science/83165_a_84490]
-
Howard. Adesea, acest conflict dintre sabie și magie este punctul central al acțiunii. Astfel de cărți fantasy au dat naștere unui sub-gen foarte popular, și anume „sword sorcery”. Un fenomen asemănător cu Stăpânul Inelelor a fost, la noi, Harry Potter. Micuțul personaj al autoarei J. K. Rowling și-a lăsat amprenta asupra percepției despre fantasy, fie că vrem să admitem, fie că nu. Am auzit multe voci considerând Harry Potter ca fiind o serie pentru copii. Din păcate, această concepție s-
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de șoricel” și care, în ciuda dimensiunilor, pare să fie dotată cu o senzualitate ieșită din comun. Fetița, care cântărea patruzeci de kilograme este o funcționară cunoscută în timpul unei călătorii pe munte, iar naratorul se ocupă de educația ei intelectuală, deși micuța doamnă dă dovezi ale „unui uimitor simț de observație și bun gust”, bărbatul nu uită niciodată să o taxeze „drept proastă”, fie că este vorba de autorii de romane franțuzești preferați (Rachilde, Radiguet) fie de preferința ei (Verdi, Pucinni). Uneori
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
era URSS. Dacă nu cumva puciul de la Moscova nu avusese la bază o înțelegere între cele două părți, și eroul zilei nu acceptase de bunăvoie și nesilit de nimeni să iasă din scenă înțelegând că a trecut vremea sa. Oricum, micuța noastră armată - despre care la 22 decembrie am aflat (prin gura de aur a domnului Brateș) că nu ar face față singură și că, prin urmare, pentru ca să-i poată învinge pe teroriști, în fața ei ar trebui să stea încă o dată
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
Mihalache trăiește într-o lume care există deopotrivă în cărți, dar nu ca un univers paralel, ci ca o a patra dimensiune, accesibilă doar inițiaților, marilor, nevindecabililor, pasionaților cititori." Doina Cernica, Crai Nou, 2007 "Carmen Mihalache ne-a întins o micuță capcană. Nu e o carte care să continue un cod al bunelor maniere. E o carte a portretelor vii, portrete de regizori, actori, muzicieni, oameni apropiați de cultură. E un demers nici pe departe frivol, o invitație prietenească la lectura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
latino-americani trăiesc în sărăcie; unul din patru, cu mai puțin de doi dolari pe zi. În special în zonele rurale, condițiile sunt primitive. Copiii sunt aduși pe lume prin metode și tehnici de acum un secol. Serviciile medicale constau în micuțe clinici aprovizionate cu câteva sticluțe de medicamente expirate. Fermierii își cultivă singuri plantele, ajutați, dacă au noroc, de câte un măgar. Nu acestea erau rezultatele promise acum douăzeci de ani, când s-a lansat revoluția democratică din America Latină, înlocuind guvernele
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
Afaceri etc.), caracterizat prin asigurarea serviciilor umanitare și promovarea valorilor etice; primul club de acest gen a fost înființat în orașul Chicago în anul 1905 (n. trad.). §§§§ Termen folosit metonimic cu referire la Bursa americană (n. trad.). ***** Faimosul caz al micuțului cubanez naufragiat în încercarea de emigrare în America împreună cu familia sa a declanșat un conflict politic uriaș între Statele Unite și Cuba (n. trad.). ††††† Abreviere de la grupul de 21 de țări membre ale Forumului de Cooperare Economică Asia-Pacific (n. trad.). În
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
Yoko Prozator, dramaturg și eseist japonez, adept al creștinismului și ulterior critic al învățăturii lui Hristos, Takeo Arishima (1878-1923) s-a remarcat prin publicarea unor romane ca: Această femeie /Yoko, 1911, Urmașii lui Cain, 1917, Durerile facerii, 1918, eseuri ca Micuților mei, 1918, drame ca: Moartea care are loc înainte și după, Moartea bâlbâitului, 1923. Romanul Această femeie, tradus în limba română cu titlul Yoko, publicat în 1911, reflectă epoca de confuzie din primii ani ai secolului XX, cauzată de influența
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
băiatul/acest băiat" (T5) sau Un bărba >> francezul/acest francez (T29). Urmarea [UN N1 (hiponim) + UL/ACEST N2 (hiperonim)] corespunde unei înlănțuiri cît se poate de admise. Același lucru se întîmplă și în această depeșă de Fénéon: T30 Potrivit mamei micuțului Moureau din Maubeauge, o bonă de 16 ani, Marthe Delvaux, a încercat să-l otrăvească pe ACEST copil idiot. (Fénéon) Totuși, așa cum a arătat M.-J. Reichler, redenumirea prin hiponim anaforă specificatoare se justifică discursiv prin schimbarea punctului de vedere
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
În capitolul 3 (§ 3) am abordat pe larg problema atribuirii unei porțiuni de text unui punct de vedere (PdV) cu exemplele T5, T15 și T16. În T30, ziaristul scriitor își situează depeșa sub dependența PdV al mamei: T30 POTRIVIT mamei micuțului Moureau din Maubeauge, o bonă de 16 ani, Marthe Delvaux, a încercat să-l otrăvească pe acest copil idiot. (Fénéon) În T53, întîmplarea descrisă în P1 este interpretată din două PdV divergente: cel al protagoniștilor, și cel al lui "se
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
firea poetică, sensibilitatea, sufletul cald, neasemuit. Și vocea auctorială intervine de câte ori este nevoie, în limbajul atât de cunoscut al basmelor de altădată. Tonul, când liric, când sfătos, când melancolic, te introduce în starea, nu numai a autoarei, dar și a micuțului personaj, care nu s-a desprins încă de copilărie: fetița orfană de șase ani, care bate sfios la ușa bunicuței Dobrița. Ușurința portretizării narative este un element al stilului Verei Crăciun, alături de cel al descrierilor riguroase, cu ajutorul închipuirii, a cadrului
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
stins fără de veste. S-au stins unul după altul, lăsând în urma lor lacrimi încă de lapte, lacrimi încă dulci de copil. Nici acele lacrimi și nici copilăria lor ucisă nu știau cum va urma viața lor. Nu credeau că, așa micuți fiind, nimeni din cei din jur nu le va mai întinde o mână, nimeni nu-i va mai alinta, nimeni nu-i va mai mângâia sau chema la masă. Zâmbetul lor copilăresc, fără doar și poate, nu era decât o
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
pe care o cunoșteau... Veche, căptușită pe alocuri cu piei de oaie împotriva vântului, cu lemnul de acum mâncat de carii, cu un ivăr prins în câteva cuie ruginite și scârțâind parcă a jale, ușa se deschide cu greu în fața micuților. ... doi băieți și o fetiță: 12, 8 și 6 ani... ... și o bătrână micuță, îmbrăcată în negru, cu broboada acoperindu-i parcă toată fața duioasă, slabă și tristă. Era bunica! Bunica din partea tatălui. Singura rudă în viață, singura speranță, singurul
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
cu lemnul de acum mâncat de carii, cu un ivăr prins în câteva cuie ruginite și scârțâind parcă a jale, ușa se deschide cu greu în fața micuților. ... doi băieți și o fetiță: 12, 8 și 6 ani... ... și o bătrână micuță, îmbrăcată în negru, cu broboada acoperindu-i parcă toată fața duioasă, slabă și tristă. Era bunica! Bunica din partea tatălui. Singura rudă în viață, singura speranță, singurul sprijin, singura inimă care mai putea cuprinde viața celor trei copii orfani. Degetele lor
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
ci doar mimată de fețele candide ale copiilor! Rugă și acea chemare a sângelui, care face minuni, cum de altfel, minuni sunt aceste trăiri pe pământ! Bătrâna își pleacă trupul chinuit de muncile de peste zi, sărută obrajii fierbinți ai micuților și, ca într-o vrajă, se pierde în inima fiecăruia. Și acolo a rămas multă vreme, de altfel, până când s-a transformat într-o strălucitoare steluță pe cer, mult mai departe de noi. Chiar dacă viața lor a fost săracă
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
a transformat într-o strălucitoare steluță pe cer, mult mai departe de noi. Chiar dacă viața lor a fost săracă și plină, precum ulița satului, de praf..., de praful sărăciei, nu a dorit niciodată să se despartă de cei trei copii micuți, orfani și frumoși! Au rămas copiii ei. MURA Arșița verii pârjolea totul în calea ei. Din depărtare, valuri de căldură păreau că se apropie legănându-se în fuioare plutitoare. Chiar și vântul, copleșit de căldura acelei zile, era ascuns undeva
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
importanți acolo, sus, decât aici, pe pământ. Ținută strâns de mâna puternică a bărbatului, Mura se trezi în fața unei clădiri înalte, cu ferestre mari, vopsită în alb și roșu. - Ce frumusețe! șopti ea aproape de neauzit. Casa bunicii era atât de micuță. Cu urcatul scărilor a fost mai greu. Nu putea înțelege de ce sunt atât de multe trepte și cum pot oamenii să locuiască sus, și nu așa cum știa ea. Ușa bunicii, fără trepte în fața ei, dădea aproape direct în grădinița cu
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
a lunii își face simțită prezența în camera mică, curată, mirosind a flori de lămâiță. Doarme Mura! Doarme îngerașul bunicii! Cine a spus că îngerii, în sfințenia lor, poartă cosițele mereu aurii? Cu mâinile împreunate a rugă, cu piciorușele ei micuțe îndoite și aduse până aproape de abdomen, ochișorii ei negri își liniștesc anevoios toate frământările. Somnul spală și curăță ochii de tot ce nu place privirilor de peste zi, într-o ușoară legănare a uitării și a iertării. Din acest motiv sunt
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
cer, șoptesc: astăzi toate lacrimile se duc odată cu roua, se pierd într-o infinită stare de nou, de bine, într-o nouă zi! O nouă zi pentru Mura. Ea știa că, împreună cu frățiorii ei, va pleca astăzi la câmp. Așa micuță cum este ea, va fi de ajutor... așa îi spunea mătușa ei, femeia aceea zgârcită și rea, care o trimitea mereu să aducă apă de la fântână. Locuia lângă casa bunicii. Era una din nurorile ei. Voia bunica uneori să o
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
toți! Dar, oare va ajunge brânza, la câtă foame avea fiecare dintre ei, după atâta prășit? Se auzea continuu: - Haideți, băieții mamii!... Și, timid, încerca fiecare să întingă cu boțul de mămăligă în minunea oferită de mătușa Ftenia. Degetele lor micuțe și muncite, aveau un tremur aparte...sfială, nerăbdare, teamă de a nu părea prea lacomi... Dar..., uimire! Întingeau și atât... Brânza nu voia în niciun chip să se prindă de mămăligă! Oricum, de furculițe nu putea fi vorba... - Haideți, băieți
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
bomboane. (Acum cei care se plâng sunt cofetarii.) Am observat un fenomen destul de îngrijorător, prin intermediul unui studiu făcut acum câțiva ani: un număr mare de părinți se țin departe de rafturile cu prăjiturele și biscuiți, ca să evite reacția predictibilă a micuțului care va face zarvă mare și va plânge cu sughițuri. Pentru a contracara manevra părinților, comercianții au început să folosească metoda amplasării strategice - expunând produse pentru copii pe rafturi alăturate (prăjiturele de o parte a rafturilor și mâncare pentru copii
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
din dreptul standurilor pentru femei, pentru ca mamele să se poată uita la cărțile care le interesează și să aibă grijă de copii în același timp. La supermagazinul Barnes & Noble de lângă biroul meu este amenajat un loc în care sunt scăunele micuțe pentru copii, ceea ce este foarte bine, dar cei care au planificat acest loc nu și-au dat seama că mulți copii sunt obișnuiți să li se citească, atunci când stau în brațe la unul din părinți. Când trec pe acolo sunt
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
americani sunt paranoici în privința copiilor. În Statele Unite magazinul Ikea a fost nevoit să instituie un sistem riguros de control al actelor de identitate ale părinților care își recuperau copiii din spațiul de joacă. Mulți părinți refuză să-i lase pe micuți într-un loc de joacă de unde nu-i pot vedea din magazin. Acum câțiva ani Blockbuster a creat un fel de cinematograf cu mașinuțe pentru copii, astfel încât cei mici puteau sta în ele și privi desenele animate. Din nefericire, spațiul
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
faci decât ce poți". 62 "Se uita la ea, o deschidea și chiar îi sorbea mireasma căptușelii, amestec de verbină și tutun. A cui să fi fost?... A vicontelui. Era poate un cadou de la amanta lui. O brodase pe un micuț gherghef de palisandru, instrument pe care îl putea ascunde ca să nu îl vadă nimeni, și deasupra căruia trebuie să fi stat aplecate multe ceasuri în șir buclele mătăsoase ale visătoarei ce o lucrase. O adiere de dragoste trecuse prin ochiurile
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
înălțime; altele se înfundă în solul etajului al treilea subteran. Cronologic, ele se succed, fără întrerupere, de la începutul mileniului al II-lea până la sfârșitul perioadei romane"61. Sacralitatea grotei s-a menținut până în zilele noastre. Foarte aproape se ridică o micuță capela albă dedicată Sfintei Paraschevi. La intrarea în grotă, la 26 iulie, se strânge "toată populația văii Aposelemi și din regiunea Kersonnesosului: se dansează pe două suprafețe, sub o boltă, se bea, se cântă cântece de dragoste tot atât de ritualic cum
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]