4,393 matches
-
însă ca navă civilă, folosită de I.R.C.M. (Institutul Român de Cercetări Marine Constanța) până la scoaterea definitivă din uz în anii 1970 și înlocuirea sa cu batiscaful SC-200 construit la Constanța în 1980-1981. Din primul NMS "Delfinul" se mai păstrează doar motorul diesel Krupp la Muzeul Marinei din Constanța și manometrul de adâncime la Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”. Specificații tehnice:
NMS Delfinul () [Corola-website/Science/313535_a_314864]
-
Acest lucru necesita un sistem ciudat de venilație și răcire sub apă. În spatele tancului era camera motorului, care avea în părțile laterale două compartimente inundabile, fiecare conținând câte un rezervor de combustibil, radiatoare și ventilatoare. Germanii nu au avut un motor diesel adecvat și ca înlocuitor au folosit un motor pe benzină. Motorul acționa pinioanele din față, care erau montate destul de jos. Turela de 11 tone avea un motor hidraulic a cărui pompa era acționată de motorul tancului. O rotație completă
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
Panzer IV. Porsche și Henschel au trimis prototipurile la Rastenburg pentru a fi testate și comparate în fața lui Hitler. Designului propus de Henschel s-a dovedit a fi câștigătorul, din cauza problemelor prototipului propus de Porsche. Acesta din urmă folosea un motor hibrid (benzină-electric) și cantități importante de cupru, o resursă strategică în timpul războiului. Firmei Porsche i s-au acordat ulterior mai puțin de trei luni pentru a rezolva problemele legate de prototip. Albert Speer, ministrul armamentului și șeful comisiei de evaluare
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
Frohman este o revistă de benzi desenate online creată de către Christopher C. Livingston ce parodiază jocul video "Half-Life 2". Revista este alcătuită din capturi de ecran ale jocului, personajele fiind controlate folosind Garry's Mod, un program ce facilitează manipularea motorului grafic Source, folosit de "Half-Life 2". Primul număr a fost lansat la data de 1 mai 2005. Revista a fost finalizată pe data de 6 noiembrie 2006, având un total de 205 numere publicate. Spre sfârșitul revistei, Valve Corporation, compania
Concerned () [Corola-website/Science/313684_a_315013]
-
număr din "Concerned" a fost lansat la data de 1 mai 2005, revista fiind finalizată pe 6 noiembrie 2006, având un total de 205 numere. Personajele din joc au fost controlate folosind Garry's Mod, un program ce facilitează manipularea motorului grafic Source, folosit în "Half-Life 2", iar benzile desenate au fost asamblate folosing Photoshop 6. Numele „Concerned” provine de la emisiunile de propagandă ale lui Wallace Breen, difizate în "Half-Life 2", în care acesta citește o scrisoare a unui cetățean din
Concerned () [Corola-website/Science/313684_a_315013]
-
proiectează, în 1830 un nou model având roțile cuplate prin biele iar cazanul de aburi fixat pe un șasiu din bare de oțel. În 1840, Stephenson, condus de aceeași idee, realizează o locomotivă având 6 roți cuplate, toate devenind roți motoare, rezultatul fiind o aderență mai ridicată si posibilitatea de a atinge viteze și forțe de tracțiune mai mari. Ulterior, diverse inovații au imbunătățit calitățile și eficacitatea locomotivelor cu abur. Locomotivele articulate americane de tip "Mallet" au fost adevărați monștri sacri
Istoria tranSportului feroviar () [Corola-website/Science/313702_a_315031]
-
și eficacitatea locomotivelor cu abur. Locomotivele articulate americane de tip "Mallet" au fost adevărați monștri sacri ai tracțiunii cu abur, având dimensiuni și greutăți uriașe. Astfel, celebra "Big-Boy" avea, împreună cu tenderul, 40 m lungime, greutate de 540 tone-forță, diametrul roților motoare de 1,73 m și viteza maximă 128 km/h. Puterea acesteia, în regim experimental depășea 6.000 CP, dar în realitate producea cam 4.000 CP. La 3 iulie 1938, locomotiva cu abur engleză "Pacific-Gresley-A-4" nr. 4468 - "Mallard" a
Istoria tranSportului feroviar () [Corola-website/Science/313702_a_315031]
-
Aceasta constituie una dintre primele utilizări ale unei transmisii electrice la vehiculele feroviare. În 1897, Rudolf Diesel realizează motorul cu ardere internă, la care producerea aprinderii amestecului cu aer și combustibil nu se mai face prin scânteie, ci prin compresie. "Motorul Diesel" avea să revoluționeze tracțiunea feroviară, fiind și astăzi cel mai utilizat motor în acest domeniu. Prima locomotivă Diesel din lume a fost construită în 1912 de firma elvețiană "Sulzer - Winterthur". Aceasta a fost utilizata până în preajma Primului Război Mondial. În 1920
Istoria tranSportului feroviar () [Corola-website/Science/313702_a_315031]
-
fost repurtat de locomotiva "The Rocket", care, cu un tonaj de 12,75 tf, atinge viteza de 47,4 km/h. Circulând izolată, locomotiva a atins 85 km/h. Având o lungime (inclusiv tenderul) de 6,4 m, diametrul roților motoare de 1,42 m și o putere de peste 20 CP, "The Rocket" reunea un ansamblu de inovații care se regăsesc și la locomotivele moderne cu abur: În deceniul ce a urmat după concursul de la Rainhill (1829), evoluția locomotivelor cu abur
Istoria locomotivei cu abur () [Corola-website/Science/313745_a_315074]
-
succesive: La 15 septembrie 1830, s-a inaugurat linia Liverpool - Manchester, prima cale ferată în adevăratul sens al cuvântului. Pentru aceasta linie, Robert Stephenson realizează tipurile de locomotive "Planet", "Samson" și "Patentee". Dacă primele două modele aveau doar două osii motoare, la "Patentee" s-a adăugat și o a treia, purtătoare, și aceasta pentru a reduce solicitarea asupra șinei (care de multe ori se rupea datorită greutății locomotivelor). Acest tip de locomotivă a avut o largă răspândire în Anglia, unde a
Istoria locomotivei cu abur () [Corola-website/Science/313745_a_315074]
-
turbină de antrenare și carcasa cu turbină suflanta, de unde se derivează și denumirea agregatului în "„turbo”". Gazele de evacuare antrenează turbină care la rîndul iei, antrenează suflanta. Suflanta aspiră aerul curat din filtrul de aer și îl comprima spre cilindrul motor. Ambele turbine șunt poziționate pe un ax comun care este montat într-o bucșa de alunecare uns cu ulei sub presiune, sau și rulmenți speciali. Cînd carcasa turbinei necesită o răcire suplimentară, aceasta prin construcția de canale pentru răcire, este
Grup de turbosupraalimentare () [Corola-website/Science/314063_a_315392]
-
a alinia țevile. La instalarea unui rezervor peste traductoare de sarcină electrică, este necesar ca suprafețele să fie nivelate. În aces scop sunt folosite plăci subțiri de metal ( bailaguri). Bailagurile se folosesc pentru a ajunge la distanță corectă dintre arborele motor, cutia motorului și componetele conectate ale sistemului de transmisie. Byrnes, Joe. "To the Point; A Brief History of the Shim." Informații detaliate despre bailaguri în engleză
Bailag () [Corola-website/Science/313286_a_314615]
-
au fost vândute cu motor cu 6 cilindri, până în 1960, în anii '70 au fost construite (în număr de 76,800 exemplare) cu motor V8. În 1970, servo direcția și servo frânele au devenit accesorii standard, pe când transmisia TurboHydramatică și motorul V8 au devenit standard doar peste un an. Precum Bel Air, Biscayne se putea distinge ușor, datorită celor două stopuri, diferit modelele mai scumpe de Impala și Caprice care aveau trei stopuri. Nu s-au mai folosit pentru exterior la fel de
Chevrolet Biscayne () [Corola-website/Science/313399_a_314728]
-
putere de 70 CP. În 1897, germanul Rudolf Diesel (1858 - 1913) a realizat motorul cu ardere internă, la care producerea aprinderii amestecului de aer și combustibil lichid nu se mai face prin scânteie, ci prin compresie. Denumit - după inventatorul său - motorul Diesel, patentat în 1892, avea să revoluționeze tracțiunea feroviară, el fiind și astăzi cel mai utilizat motor în acest domeniu. Primele încercări de aplicare a acestui motor la tracțiunea feroviară au fost efectuate de firma americană "General Electric". Prima locomotivă
Istoria locomotivei Diesel () [Corola-website/Science/313782_a_315111]
-
utilizat motor în acest domeniu. Primele încercări de aplicare a acestui motor la tracțiunea feroviară au fost efectuate de firma americană "General Electric". Prima locomotivă Diesel de succes din lume a fost construită în 1912 de firma elvețiană "Sulzer-Winterthur". Un motor Diesel, de 1.200 CP și cu patru cilindri dispuși în V, era cuplat, prin intermediul unor biele, direct la osiile motoare ale locomotivei. Locomotiva elvețiană avea o greutate de serviciu de 85 tone-forță și o viteză maximă de circulație de
Istoria locomotivei Diesel () [Corola-website/Science/313782_a_315111]
-
General Electric". Prima locomotivă Diesel de succes din lume a fost construită în 1912 de firma elvețiană "Sulzer-Winterthur". Un motor Diesel, de 1.200 CP și cu patru cilindri dispuși în V, era cuplat, prin intermediul unor biele, direct la osiile motoare ale locomotivei. Locomotiva elvețiană avea o greutate de serviciu de 85 tone-forță și o viteză maximă de circulație de 100 km/h. Ea a fost utilizată, până în preajma Primului Război Mondial, la remorcarea trenurilor de călători în Prusia și în landul Hessen
Istoria locomotivei Diesel () [Corola-website/Science/313782_a_315111]
-
au fost construite, pentru liniile ferate ruse, mai multe locomotive Diesel - prototip în Germania, Elveția, și Rusia. Printre primele locomotive experimentale (proiecte Lomonosov) a figurat și cea construită în 1926 în Germania de uzinele Düsseldorf-Grafenberg. Aceasta era echipată cu un motor Diesel cu șase cilindri dispuși în linie, dezvoltă o putere de 1.050 CP. Avea o greutate în serviciu de 131 tf și viteză maximă de 48 km/h. În 1925 este introdusă tracțiunea Diesel și în SUA, mai întâi
Istoria locomotivei Diesel () [Corola-website/Science/313782_a_315111]
-
locomotiva Diesel-electrică V.M. tip "2-D-1 + 1-D-2", care aveau o greutate de serviciu de 246 tf, o putere de 2.100 CP și o viteză maximă de 72 km/h. O astfel de locomotivă avea 14 osii, din care 8 erau motoare. O alta inovație o constituie aplicarea convertizorului mecanic de cuplu, inventat de savantul român George Constantinescu. Primul vehicul feroviar cu o astfel de dotare a fost construit în 1925 în Anglia. Primele demonstrații publice au avut loc la 30 iunie
Istoria locomotivei Diesel () [Corola-website/Science/313782_a_315111]
-
manetoane. La capete este prevăzut cu găuri de centrare, cu ajutorul cărora poete fi montat între vârfuri pentru prelucrare. Arborele cotit este prevăzut cu fusuri manetoane coaxiale, și cu fusuri paliere prin intermediul cărora arborele se sprijină pe lagărele paliere în blocul motor sau carcasă. La cel puțin unul dintre aceste lagăre paliere, arborele cotit este prevăzut perpendicular pe axa lui cu o suprafață prelucrată pentru cuzineți axial. Legătura dintre fusuri paliere și fusuri manetoane este făcută de brațele manetoane în prelungirea cărora
Arbore cotit () [Corola-website/Science/313833_a_315162]
-
Alpilor. Aceasta a fost dată în exploatare la 15 octombrie 1902. Alimentarea se realiza prin două fire aeriene, a treia fază fiind cuplată la calea de rulare. Tensiunea era de 3,4 kV iar frecvența de 15 Hz. Materialul rulant motor se compunea din locomotive electrice și automotoare electrice. Locomotivele electrice, construite in 1902, erau prevăzute cu patru motoare cu o putere de 440 kW si atingeau 35 km/h. Automotoarele aveau aceeași putere, în schimb puteau atinge 60 km/h.
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
Hz). Pentru aceasta se folosește, în afară de transformator coborâtor de tensiune, și un agregat rotativ: motor trifazat + generator sincron monofazat. Primele experiențe au fost efectuate în Germania, în 1905, prin construirea, de către firma "Siemens-Schuckert-Werke" (SSW), a unei locomotive cu două osii motoare, alimentată la 5,5 kV și 15 Hz și care a fost utilizată pe linia Murnau - Oberammergau. Aceeași firmă construiește un al doilea tip de locomotivă în 1907 care a funcționat pe linia prusacă din zona Oranienburg (6 kV și
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
furnizat de firmele SSW și AEG. Dar prima electrificare mai importantă pe teritoriul Germaniei a fost cea a tronsonului Magdeburg - Halle din perioada 1910 - 1922. S-a utilizat alimentarea cu curent monofazat de 10 kV si 15 Hz. Materialul rulant motor consta din locomotive-prototip construite de firmele germane "AEG", "SSW" și "Bergmann EW". Tipurile de locomotive utilizate: În perioada 1912 - 1913, se încheie diverse convenții între administrațiile de cale ferată ale statelor germane (Prusia, Bavaria, Baden) și ale altor țări ca
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
kV și 50 Hz. O a doua linie electrificată cu curent monofazat în Austria este Mariazeller-Bahn, situată în zona înalta alpină și având ecartament îngust. Locomotivele utilizate erau de tip C-C, adică aveau două boghiuri a câte trei osii motoare. În 1912 se efectuează electrificarea liniei Pressburger - Bahn, care lega orașele Viena și Bratislava. Pentru trenuri de marfă se utilizau locomotive de tip 1-C, iar pentru cele de călători de tip 1-B-1. La construcția acestor locomotive și-au adus aportul
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
este de 220. Puterea calorifică inferioară este de 43,1 MJ/kg, iar cea superioară de 46,2 MJ/kg. ul nu este miscibil cu apa, dar este miscibil cu solvenți petrolieri. Principala utilizare a kerosenului este drept combustibil pentru motoarele reactoare din aviație. De asemenea, este folosit ca insecticid, și în medicină. Este utilizat și pentru iluminat (lămpi pentru camping) dar mai ales pentru încălzire mobilă, provizorie sau permanentă a caselor, în , în special în zone geografice cu ierni blânde
Kerosen () [Corola-website/Science/318470_a_319799]
-
Motorul outboard sau motorul de barcă este un motor exterior cu ardere internă montat la pupă și folosit ca sistem de propulsie pentru ambarcațiuni. Acesta conține, într-un singur bloc, motorul cu combustie internă, transmisia și elicea. Motoarele outboard pot fi
Motor outboard () [Corola-website/Science/322954_a_324283]