5,344 matches
-
de militarii turci mai înainte de semnarea tratatului. Aproximativ 500.000 de musulmani au fost expulzați din Grecia, în special turci, dar și alți musulmani: Albanezi geamizi, Dănmei (evrei trecuți la islam, ziși și Avdeți), Meglenoromâni, Pomaci (bulgari musulmani) și Țigani musulmani. Turcii și alți musulmani din Tracia Apuseană au fost execeptați de la acest transfer, precum și grecii din Istanbul și insulele Mării Egee Imbros (Gökçeada) și Tenedos (Bozcaada). Datorită măsurilor discriminatorii luate în Turcia împotriva grecilor, așa cum a fost legea din 1932 care
Schimburile de populație dintre Grecia și Turcia () [Corola-website/Science/320737_a_322066]
-
2.500 în 2006. În Grecia, situația este diferită. Comunitatea turcă din Tracia Apuseană a crescut la 100.000 de persoane după semnarea Tratatului de la Lausanne, la creșterea comunității turce contribuind și emigrarea mai multor zeci de mii de emigranți musulmani fugiți din Bulgaria comunistă. Compoziția etnică a populației insulei Creta s-a modificat deasemenea în mod semnificativ. Turcii și grecii musulmani din Creta au emigrat în principal în Anatolia, dar și în Siria, Liban sau Egipt. În schimb, greci din
Schimburile de populație dintre Grecia și Turcia () [Corola-website/Science/320737_a_322066]
-
după semnarea Tratatului de la Lausanne, la creșterea comunității turce contribuind și emigrarea mai multor zeci de mii de emigranți musulmani fugiți din Bulgaria comunistă. Compoziția etnică a populației insulei Creta s-a modificat deasemenea în mod semnificativ. Turcii și grecii musulmani din Creta au emigrat în principal în Anatolia, dar și în Siria, Liban sau Egipt. În schimb, greci din Asia Mică, în principal cei din Smirna, au emigrat în Creta, aducând cu ei dialectele, obiceiurile și bucătăria specifice. Deși persoanele
Schimburile de populație dintre Grecia și Turcia () [Corola-website/Science/320737_a_322066]
-
Constantinopolului, împreună cu Ocuparea Izmirului a mobilizat fortele naționaliste turce și a dus la declanșarea Războiului de Independentă al Turciei Populația estimată a Istanbulului în 1920 era de 1.000.000 - 1.200.000 de locuitori. Dintre aceștia, 560.434 erau musulmani, 384689 greci fanarioți ,118.000 armeni și 44. 795 evrei Armistițiul de la Mudros, care a pus capăt participării Imperiului Otoman la luptele Primului Război Mondial, menționa dreptul Aliaților să ocupe forturile Bosfor și Dardanele. Pe 30 octombrie 1918, Somerset Arthur Gough-Calthorpe, semnatarul
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
principii, pretinzând dreptul la autodeterminare, securitatea Constantinopolului, libertatea de circulație prin strâmtorile Mării Egee și abolirea capitulațiilor Imperiului Otoman. Mișcarea Khilafat din India a încercat să influențeze guvernul britanic să protejeze califatul Imperiului Otoman. Deși Mișcarea Khilafat era o mișcare religioasă musulmană, lupta ei se integra tot mai profund în Mișcarea de Independență a Indiei. Ambele mișcări (Misak-ı Milli și Khilafat) împărtășeau la nivel ideologic numeroase noțiuni, asupra cărora Aliații au încercat să se concentreze în timpul Conferinței de la Londra. După ce Imperiul Otoman
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
au primit ordinul să întreprindă toate acțiunile necesare. Din punct de vedere politic, negocierile pentru Tratatul de la Sèvres au presupus formarea unor zone de ocupației grecești, franco-armeană, italiană și lărgirea statului armean și păstrarea formală a integrității Imperiului Otoman. Cetățenii musulmani ai Imperiului Otoman au considerat că aceste planuri echivalau cu o pierdere a suveranității. Serviciile britanice de informații percepuseră Mișcarea Națională Turcă ca o mișcare a cetățenilor musulmani din Anatolia. Revolta musulmanilor din toată Anatolia a adus două argumente britanicilor
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
și lărgirea statului armean și păstrarea formală a integrității Imperiului Otoman. Cetățenii musulmani ai Imperiului Otoman au considerat că aceste planuri echivalau cu o pierdere a suveranității. Serviciile britanice de informații percepuseră Mișcarea Națională Turcă ca o mișcare a cetățenilor musulmani din Anatolia. Revolta musulmanilor din toată Anatolia a adus două argumente britanicilor cu privire la noile aranjamente: administrația musulmană (Imperiul Otoman) nu era sigură pentru creștini și Tratatul de la Sèvres era singura posibilitate prin care se putea asigura securitatea creștinilor. Punerea în
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
considerat că aceste planuri echivalau cu o pierdere a suveranității. Serviciile britanice de informații percepuseră Mișcarea Națională Turcă ca o mișcare a cetățenilor musulmani din Anatolia. Revolta musulmanilor din toată Anatolia a adus două argumente britanicilor cu privire la noile aranjamente: administrația musulmană (Imperiul Otoman) nu era sigură pentru creștini și Tratatul de la Sèvres era singura posibilitate prin care se putea asigura securitatea creștinilor. Punerea în aplicare a Tratatului de la Sèvres era imposibilă însă fără înăbușirea mișcării conduse de Mustafa Kemal. Din punct
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
asigure îndeplinirea acestui obiectiv. Responsabili britanici au gândit un plan asemănător cu cel care îl folosiseră în timpul Revoltei Arabe. Planul era să șubrezească autoritatea sultanului prin separarea lui de guvern și să învrăjbească milleturile unul împotriva celuilalt, în principal milleturile musulmani împotriva celor creștine, ceea ce ar fi fost soluția optimă pentru britanici, cu folosirea unui minim de resurse. Forțele britanice au trecut la operațiuni de forță. Pe 14 martie, britanicii au ocupat clădirea Poștei centrale. A doua zi, britanicii au început
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
Dacă unele dintre ele, precum cele britanice, consideră că grecii formau o minoritate importantă , altele apreciază că formau dimpotrivă majoritatea populației , iar turcii s-ar fi aflat în minoritate. Recensămintele oficiale otomane ale vremii demonstrează că populația orașului era majoritar musulmană și turcă. Majoritatea grecilor din oraș a întâmpinant cu entuziasm trupele elene, considerate eliberatoare, în vreme ce turcii au socotit că este vorba de forțe invadatoare, ceea ce a făcut să renască sentimentele conflictuale generată de o istorie de sute de ani de
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
există un plan de distrugere sistematică a satelor turcești din regiunile Yalova și Gemlik, dus la îndeplinire de grupuri organizate de localnici greci și armeni, sprijiniți de armata elenă. Mai departe, Comisia Aliată considera că distrugerea satelor și dispariția populației musulmane din zonă poate să aibă ca obiecti crearea unei situații favorabile unirii regiunii cu Grecia. M. Gehri, reprezentantul Crucii Roșii pe lângă Comisia Aliată, scria în raportul său că armata greacă de ocupație a fost implicată în exterminarea populației musulmane din
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
populației musulmane din zonă poate să aibă ca obiecti crearea unei situații favorabile unirii regiunii cu Grecia. M. Gehri, reprezentantul Crucii Roșii pe lângă Comisia Aliată, scria în raportul său că armata greacă de ocupație a fost implicată în exterminarea populației musulmane din peninsula Yalova-Gemlik. M. Gehri remarca de asemenea că existau suficiente mărturii și dovezi materiale că atacurile puse la cale de forțele neregulate creștine nu numai că nu erau împiedicate de armata elenă, dar se bucurau de sprijinul direct al
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
în cazul orașului Manisa, aproape întreaga localitate a fost distrusă prin incendiere, adică 10.300 de case, 15 moschei, 2 băi, 2.278 de magazine, 19 hoteluri, 26 de vile. În cazul orașului Cassaba, din cei 37.000 de locuitori musulmani, au mai fost găsiți în viață doar 6.000. Dintre cei morți, despre 1.000 de turci existau mărturii clare că au fost executați sumar sau au ars de vii. Incendiul din Cassaba a distrus 1.800 dintre cel 2
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
de origine elenă-anatoliană nu au primit permisiunea să se reîntoarcă în Turcia după anul 1923 și semnarea Tratatului de la Lausanne. Prin semnarea tratatului pentru schimbul de populației dintre Grecia și Turcia, cetățenii turci cretini de etnie greacă și cetățenii greci musulmani de etnie turcă erau subiect al schimbului de populație dintre cele două țări. M. Norman Naimark afirmă că acest schimb de populație a fost ultima parte a campaniei de purificare etnică a lui Kemal. Liderul turc ar fi urmărit crearea
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
În religia musulmană, o fatwă (în ; plural fatăwă în ) este o opinie pe teme religioase privind legea islamică emisă de un Ulema. În islamul sunnit, o fatwă nu este obligatorie pentru nimeni, pe când în islamul șiit poate fi considerată de un individ ca
Fatwā () [Corola-website/Science/320766_a_322095]
-
grupul, suniții, creștinii și druzii care se opuneau acestuia. Un sondaj de opinie din iulie 2006 a ajuns la concluzia că 80% din cetățenii libanezi de religie creștină, 80% dintre druzi și 89% dintre suniți au sprijinit Hezbollah, un grup musulman șiit . Pe 27 august 2006, Nasrallah a declarat că „Dacă știam că luarea de prizonieri va duce la război, cu siguranță nu am fi făcut asta”. Această declarație a fost făcută cu o zi înainte de vizita secretarului general ONU Kofi
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
modelului de custodie comună, situația de fapt în majoritatea țărilor europene era acea că minorii erau încredințați spre creștere și educare părintelui de sex feminin, perceput ca fiind mai capabil de a crește minorii. În același timp, în majoritatea țărilor musulmane (unde drepturile femeilor în societate sunt mai reduse) custodia unică revenea majoritar părinților de sex masculin. Ambele situații au fost și sunt încă, în țările unde custodia comună nu este o realitate juridică, situații discriminatorii ce contravin Declarației Universale a
Custodie unică () [Corola-website/Science/321755_a_323084]
-
istoricilor al-Waqidi și al-Tabari. În Regatul Unit, cartea a primit recenzii pozitive. În 1988 a fost finalist la Premiul Booker (pierzând în fața romanului lui Peter Carey, "Oscar și Lucinda") și a câștigat Premiul Whitbread pentru romanul anului 1988. În comunitatea musulmană, romanul a declanșat numeroase controverse, din cauza a ceea ce mulți musulmani considerau a fi blasfemii din carte. Romanul a fost interzis în India, a fost ars la unele demonstrații din Regatul Unit și a fost cauza unor revolte violente în Pakistan
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
interzis în India, a fost ars la unele demonstrații din Regatul Unit și a fost cauza unor revolte violente în Pakistan. În februarie 1989, Conducătorul Suprem al Iranului, Ayatollahul Ruhollah Khomeini, a emis o "fatwa" prin care cerea tuturor bunilor musulmani să-l ucidă sau să ajute la uciderea lui Rushdie și a editorilor săi. După "fatwa", Rushdie a fost pus de guvernul britanic sub protecția poliției. Până în 2010, nu a fost rănit fizic, dar 38 de alte persoane au fost
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
narate sub formă de viziuni și vise ale unui protagonist sau ale altuia. Narațiunea principală, ca și multe alte opere ale lui Rushdie, implică indieni care trăiesc în Anglia contemporană. Cei doi protagoniști, Gibreel Farishta și Saladin Chamcha, sunt actori musulmani de origine indiană. Farishta este o mare vedetă a Bollywoodului specializată în roluri de zeități Hindu. (personajul se bazează în parte pe vedetele indiene de film Amitabh Bachchan și Rama Rao.) Chamcha este un emigrant care a rupt legătura cu
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
a invoca legături conotative. În carte, el a făcut referiri de la mitologie până la „fraze scurte ce invocă cultura populară recentă” uneori de mai multe ori într-o singură pagină. Capitolul VII este unul unde aceste referiri apar pregnant. În comunitatea musulmană, romanul a declanșat mari controverse, pentru ceea ce musulmanii au considerat a fi referiri blasfemice. După răspândirea acestor controverse, cartea a fost interzisă în India și arsă la demonstrații din Regatul Unit. La jumătatea lui februarie 1989, după o revoltă violentă
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
fi referiri blasfemice. După răspândirea acestor controverse, cartea a fost interzisă în India și arsă la demonstrații din Regatul Unit. La jumătatea lui februarie 1989, după o revoltă violentă în Pakistan, Ayatollahul Ruhollah Khomeini, Conducătorul Suprem al Iranului și teolog musulman șiit, a emis o fatwa prin care cerea tuturor bunilor musulmani să-l ucidă pe Rushdie și pe editorii săi, sau să-i ajute pe cei ce-l pot ucide dacă nu o pot face ei înșiși. După fatwa, Rushdie
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
în India și arsă la demonstrații din Regatul Unit. La jumătatea lui februarie 1989, după o revoltă violentă în Pakistan, Ayatollahul Ruhollah Khomeini, Conducătorul Suprem al Iranului și teolog musulman șiit, a emis o fatwa prin care cerea tuturor bunilor musulmani să-l ucidă pe Rushdie și pe editorii săi, sau să-i ajute pe cei ce-l pot ucide dacă nu o pot face ei înșiși. După fatwa, Rushdie a fost pus de către guvernul britanic sub protecția poliției. În ciuda unei
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
octombrie 1993, iar Aziz Nesin, translatorul de limbă turcă, a fost ținta unor evenimente ce au dus la masacrul din 2 iulie 1993 din Sivas, care s-a soldat cu moartea a 37 de oameni. Turcia este singura țară predominant musulmană unde cartea nu a fost cenzurată politic.
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
nouă ani, a fost declarat împărat. În 1277, când și Fuzhou a căzut în mâinile mongolilor, dinastia exilată a fugit la Quanzhou, unde Zhang Shijie, marele general al dinastiei Song, spera să obțină corăbii cu care să continue fuga. Negustorul musulman Fu Shougeng, însă, i-a refuzat, iar Zhang a confiscat proprietățile lui Fu și a fugit cu corăbiile furate împreună cu restul curții. Furios, Fu a masacrat clanul imperial și unii oficiali din Quanzhou după care s-a predat dinastiei Yuan
Bătălia de la Yamen () [Corola-website/Science/320975_a_322304]