4,723 matches
-
ca pe un blestem arhaic, părul brusc albit, femeia care nu-și mai poate aminti numele copilului purtat În brațe În urmă cu o clipă, clipa din urmă, când era deja o minge de sânge, zvârlită spre cerul surd și mut. Cerul senin ca nemărginirea albastră și mut ca hăul de sare din Marea Moartă. Gândiți-vă ce se Întâmplă pe străzile și În casele și În paturile efemerității, În grădinile rodind râsul Îndrăgostiților, În veghea nocturnă, când auzi xilofonul de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
albit, femeia care nu-și mai poate aminti numele copilului purtat În brațe În urmă cu o clipă, clipa din urmă, când era deja o minge de sânge, zvârlită spre cerul surd și mut. Cerul senin ca nemărginirea albastră și mut ca hăul de sare din Marea Moartă. Gândiți-vă ce se Întâmplă pe străzile și În casele și În paturile efemerității, În grădinile rodind râsul Îndrăgostiților, În veghea nocturnă, când auzi xilofonul de fildeș al pustiului. Amintiți-vă pâlnia telefoanelor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe murg de scrum. Dormea al doilea dintre ei Pe sâni și brațe de femei De-acum să uite ochii ei! Ci luna a spoit cu var, în ștreang, pe-al treilea drumar Leagănă-l creangă de arțar. Cu fruntea mută de pământ Cu ochi adânci ca un mormânt întoarce-l lună, bate-l vânt!” în suicidacție, începând cu faza de trecere de la imaginile abstracte ale actului la concretizarea lor, de la ideație la faptul în sine, subiectul își alege modalitatea de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
o întrebare. Ce anume vrei să știi? — Tânăra de la intrare. Cea în costum roz și puțin cam plinuță... — E nepoata mea, spuse bătrânul. E foarte isteață. Deși e încă tânără, mă ajută foarte mult. — Întrebarea mea este... s-a născut mută sau i-ați scos dumneavoastră sunetele din vorbire? — Ah, fir-ar să fie! zise bătrânul plesnindu-se cu palma peste coapsă. Am uitat complet de ea. Da, am desonorizat-o când am făcut experiența. Of, mă duc să-mi repar greșeala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
știe să le-nvețe.” (Mihai Eminescu) ,,O lucrare artistică care nu își are izvorul în emoție nu este artă”. (Paul Cézanne) ,,Veșnicia e fiecare din minutele care trec”. ( Nikos Kazantzakis) ,, Rostul omului creat nu e să aibă în mijlocul lumii senzații mute, emoții informe, ci să dea nume lucrurilor, adică să regăsească, în ele, stratul Cuvântului”. ( Andrei Pleșu ) ,, Arta înseamnă natura văzută prin prisma temperamentului”. ( Émile Zola) ,,Miraculosul nu este nimic altceva decât cotidianul atins de mâna geniului.” (Boris Pasternak) ,, Suferința este
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
știe să le-nvețe.” (Mihai Eminescu) ,,O lucrare artistică care nu își are izvorul în emoție nu este artă”. (Paul Cézanne) ,,Veșnicia e fiecare din minutele care trec”. ( Nikos Kazantzakis) ,, Rostul omului creat nu e să aibă în mijlocul lumii senzații mute, emoții informe, ci să dea nume lucrurilor, adică să regăsească, în ele, stratul Cuvântului”. ( Andrei Pleșu ) ,, Arta înseamnă natura văzută prin prisma temperamentului”. ( Émile Zola) ,,Miraculosul nu este nimic altceva decât cotidianul atins de mâna geniului.” (Boris Pasternak) ,, Suferința este
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
metaforei șlefuite, îndelung căutate, și ale cărui trăiri tind să confere evenimentului, indiferent dacă acesta este unul important sau banal, o aură de ceremonie, de sărbătoare a spiritului. Astfel, prezența iubitei transformă camera într-un „sipet purpuriu”, poetul devenind adoratorul mut al misterelor sacre ale iubirii: „Eram utrenia ta, tu mi-erai umbra/ și-mi arătai statornic dincotro ară și adapă lumina.../ Un sipet purpuriu - odaia,/ o inimă a mea mărturisită/ în care te mișcai foșnind mistere/ O, cum cântau cămările
GAFTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
intensă devin frapante în raport cu întunericul care le delimitează. Între fluxul și refluxul întâmplărilor, ochiul prozatorului pare neutru. Pe scurt, D. nu reacționează în vreun fel, nu jubilează, nu ironizează, nu dezaprobă, nu osândește. Alteori, în situații-limită intervin surpări, traume, reacții mute. Terorizat de către nevastă și fiică (niște Erinii transilvane), un țăran din Priveghiul, „obosit rob al pământului”, se aruncă în fântâna din curte. Ca la Slavici, „gura satului” comentează cu imputări și ocări, făcând casa „de râs”; autenticitatea psihologiei colective e
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
de poeți ai nevrozei. Motivul putea fi împrumutat de la „decadenți sau simboliști”, însă a găsit un ecou real în sensibilitatea rafinată, ascuțită de boală și adesea ultragiată a visătorului, idealistului D. Poezia concentrează în mici tablouri o atmosferă de disperare mută, de teamă și pustiu lăuntric. Confesiunea capătă tonul unei romanțe monotone, sfâșietoare. Peisajul - satul pustiu înecat într-o ninsoare-lințoliu, cimitirul cu corbi „în pâlc de doliu” - devine metafora unor stări depresive. Obsesia morții, sentimentalismul lugubru, filosofia deprimantă, unele imagini (plânsul
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
monografia Ernest Renan (1923), romanul Conservator & C-ia (1924), culegerea de nuvele Crima din Strada Nopții (1925) și îngrijește volumul Poeme al lui Ștefan Petică. Spre sfârșitul decadei tipărește Iudeea (1927), prima parte a poemului ciclic Cântecul Omului, romanul Vioara mută (1928) și Leagăn de cântece (1929). Ales vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români și premiat, scriitorul este deosebit de activ și în deceniul al patrulea. Redactor la „Facla” (1932-1934), el iscălește frecvent și în „Propilee literare”, „Ramuri”, „Universul literar”, „Bilete de papagal
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
impresia de cerebralitate excesivă, de uscăciune. Totuși, interioritatea personajelor se conturează clar, conferindu-le viabilitate. Conservator & C-ia, reprezintă o treaptă superioară în evoluția scriitorului, ca și în aceea a genului în literatura română. Cel de-al doilea roman, Vioara mută, amplificare a povestirii Biserica din Slatina, este preponderent unul de analiză psihologică, mai ales datorită protagonistului, „popa” Luca Stroici, care ascunde înlăuntrul său un adevărat „labirint sufletesc”. Luca Stroici se simte un intrus în familia Postelnicilor (soția sa, Lucreția, copiii
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
1922; Aspecte și direcții literare, I-II, București, 1921-1924; ed. îngr. și pref. Margareta Feraru, București, 1975; Ernest Renan, București, 1923; Conservator & C-ia, București, 1924; Crima din Strada Nopții, București, 1925; Cântecul Omului, partea I: Iudeea, Craiova, 1927; Vioara mută, București, 1928; Leagăn de cântece, București, 1929; Fântâna cu chipuri, București, 1933; Helada, București, 1935; Roma, București, 1936; Evul Mediu, București, 1937; Naționalismul în presă, București, 1938; Primejdia iudaică, București, 1939; Apocalips profan, București, 1941; Renașterea, București, 1942; Țara Românească
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
mei și tac. / Știu, ați venit pe drumuri cristaline / Cerșind din târg în târg, până la mine, / Reptile oarbe din care mă trag / (Ca să-mi dați toate tainele-n vileag).” O artă poetică de semn minus, parodică, o dulce zeflemea. „Strămoșii”, muți, dar foarte insistenți, îl urmăresc pe urmaș până la sastisire; în plus, pe „traseu”, nu pregetă să dea pe gât „balerce de poșirci” și să încerce „prin cuhnie, bucate.” Sunt vicleni (dar fără „mânia bunilor mei” din poemul lui Arghezi), răbdători
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
adevărul spus, scris de altul, chiar dacă nu-i este cu totul favorabil acel adevăr. A fi scriitor înseamnă a nu minți.” Prin atitudinea sa, ca și prin luciditatea necruțătoare cu care a denunțat ipocrizia colegilor de breaslă, profitori sau victime mute ale unui regim dictatorial menținut la putere prin crimă și delațiune, G. a devenit un „personaj” incomod pentru toată lumea, un autoexilat căruia, după revoluția din 1989, nu i-a rămas decât să constate cu amărăciune imposibilitatea întoarcerii într-o patrie
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
situația de a-și putea asuma un singur rol: acela de arheolog al ideii de literatură: nu istoric, pentru că nu doar cel care consemnează ce s-a spus despre literatură de-a lungul timpului, ci cel care extrage, din vestigii mute, un sens al Literaturii și al Europei Republicii Literelor. III. Interludiu. Despre romanul francez al secolului al XX-lea Istoria literaturii se traduce prin istoria unei priviri. Asta, desigur, după ce vor fi fost rezolvate problemele legate de definiția literaturii. Mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
adevărului că aceasta era o practicantă a amorului liber este trăită cu înfrigurare de personaj și cu evidentă satisfacție a persiflării de narator. Capacitatea de a fixa o psihologie și de a reface discursul interior al personajului, care conține comentarii mute ale întâmplărilor vizibile, umorul inteligent și proaspăt, alimentat cu observații și calificative proprii registrului comic, produc o narațiune modernă, alertă, cu fraze scurte și adecvate, care mențin textul viu. Meditația asupra forței (oarbe, nocive) a iubirii este continuată în romanul
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
timpuriu, ceea ce arată energia și inventivitatea de excepție a acestei școli. Dacă în 1925 încep campaniile monografice, deja la 1929 se face primul film sociologic la Drăguș, în 1931 la Cornova, în 1936 la Șanț. Dacă primele două au fost mute, cel de la Șanț a avut deja bandă sonoră cu muzică din colecția de etnomuzicologie a lui C-tin Brăiloiu. În 1936 a mai fost realizat un film pentru Muzeul Satului, în 1937 un film făcut de Stahl și Brăiloiu iar
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
mân, mânare, a mâna înainte, a amâna, / mâna dreaptă care aruncă mântuire, -/ Să mân, să rămân peste noaptea făpturii mele, / să mai rămân, până vine spargerea definitivă, / ță, dimineață, strungăreață, măreață, / nu mai răbda să mâie, să mân...” (Între clopote mute). De un subtil efect literar sunt câteva mici persiflări blânde, operate prin parafrazarea și reproducerea, surprinzătoare, a unor versuri celebre: „Apoi vom coborî-mpreună / pentru o zi ori pentr-un an / Unde cocoșii se-mpreună / Cu găinușile sub lună / Într-
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
urzind peisaje postapocaliptice, prin care poetul rătăcește ca un strigoi: „Noapte cu bube. Stătută ca o baltă. / Mă-ntorc de pe lumea cealaltă. Dracul mână caii. Surugiul doarme. Luna atârnă de pe cer ca o tenie. / Orb și fără părinți, ca o mută vedenie, / între cranii și arme. Vin de pe vremea când sângele picura din panoplie. Cine știe, gândule, cine știe... / Apocalipsul a fost și s-a dus. / E ca-n lepădarea de Petru a lui Iisus. / Spunându-i că-l va părăsi
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
ițește, sub același cearcăn al reverberărilor, plăsmuirea extravagantă. Dând brânci banalului și scoțându-l din cadru, fantasmagoricul nu este doar un capriciu ațâțător, ci, în climatul difuz al incertitudinii, provoacă inexplicabile înfiorări. Hălăduielile în lucoarea incertă a asfințitului - o elocvență mută are, în descrieri, magia ca și impresionistă a luminii - tind să fie ori să apară ca o inițiere în necunoscut. De veghe, luciditatea propune în aceeași, continuă, pendulare soluția „deriziunii”. Melancolia, efect al reveriei, se împrăștie printr-un, nu rareori
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
a responsabilității pe care o incumbă parentalitatea. Cert este că, viitorii părinți amprentează copilul deopotrivă pe filieră conștientă și inconștientă, concomitent prin prezentul și trecutul lor. O ilustrare memorabilă în acest sens se poate găsi în cartea întitulată Strigătul copiilor muți, semnată de Ilany Kogan (2001). Prin intermediul unui număr de opt cazuri care au beneficiat de măiestria psihoterapeutică a renumitei psihanaliste, lucrarea ne plasează într-un orizont problematic sumbru, cel al copiilor născuți din părinți care au supraviețuit Holocaustului. Ideea forță
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
bătuți încât cred că le-au scos și dinții din gură. Și după ce i-au introdus în celulă a întrebat din nou caraliul: "Mai este cineva care are probleme cu dantura?" Am rămas uimiți acolo, ce pot să spun? Rămâi mut, nici nu mai poți judeca: te cheamă să vezi ce probleme ai cu dantura și vii înapoi plin de sânge, bătut și umflat. În perioada când am făcut eu închisoare a fost Antihristul. Nu mai erau oameni atunci. C. I.
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
solicitat sprijinul deoarece guvernanții, veroșii politicieni locali, nu le dădea nici-un ban. Gesturi ca acestea de mare filantropie făcea Costică Tănase mai ales la Vaslui, orașul său de baștină, dar și peste tot pe unde trecea cu trupa, spre disperarea mută dar blândă a coanei Virginica, soția sa, care era și casiera trupei și care vedea cum, din toate încasările de la spectacole, nu se alegea aproape cu nimic. Dar Costică Tănase, era Costică Tănase! A doua zi, în cursul dimineții, vagoanele
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pus la cale o întâlnire de zile mari între două filme: Independența României și Restul e tăcere. Proiectate la diferență de vreo oră jumătate, filmele au dialogat foarte relaxat unul cu celălalt - primul dintre ele e chiar cel dintâi film mut românesc (stângace și amuzant - de exemplu, niciodată un soldat nu murea pe câmpul de luptă înainte să se zvârcolească de vreo câteva ori pe toate părțile), proiectat la Cluj cu o coloană sonoră a lui DJ DuBase, ceea ce îl face
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
care se întâlnește cu un străin trebuie să se ocupe de el și să-l însoțească. Cum să înțelegem altfel că Ulise, după ce își spune rugămintea, rămâne multă vreme așezat în cenușă timp în care toți locuitorii rămân tăcuți și muți. Eheneu, cel mai bătrân dintre feacieni, este nevoit să-l admonesteze pe rege: "Alcinou, nu-i bine și nici nu-ți șade să lași un oaspete pe cenușa vetrei; nerăbdători, îți așteptăm răspunsul" (7.159-162)124*. Ce înseamnă că Alcinou
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]