5,749 matches
-
în primăvară să-l mazilească pe domn, oftă și șopti apropiindu-și puținătatea trupului și mai strâns de pieptul voievodului: — Ți-e mai ușor, măria ta? Împacă-te, sunt și boieri care te iubesc și care te-au așteptat cu nădejde vie. Vodă se desprinse din strânsoarea de iederă a brațelor bătrânului și se aplecă să-i sărute mâna, dar mitropolitul, cu mâinile-i neobișnuit de subțiri, îi prinse ușor capul și-l sărută cu dragoste de nenumărate ori pe frunte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cele scrise să le socotești toate cu amăruntul, cu judecată dreaptă, că le vei afla adevărate; și scoate din inima măriei tale acel ghimp, că nu sunt precum mă socotești măria ta și precum mă bârfesc împotrivnicii mei și am nădejde pre Dumnezeu că se va descoperi dreptatea mea fără zăbavă; «că eu întru nerăutatea mea am umblat, iar tu Doamne mă miluiește». Știu că vrăjmașii mei «cuvânt fără de lege asupra mea au pus» înaintea făcătorului meu de bine, carele ești
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o fi spus care sunt aceia, - îi cumpără cu aur greu rusesc și brâncovenesc și gata treaba. Țarina îl scoate într-o caleașcă pe țar și pe Cantemir ascuns cică sub fustele ei, și se îndreaptă spre Iași. Tătucul rușilor, nădejdea tuturor creștinilor din împărăția padișahului, fuge ținându-și cuvântul: îl ia cu el pe Toma Cantacuzinul, marele spătar al Valahiei, nepotul meu din partea fratelui Matei, pe Dimitrie Cantemir și pe doamna Casandra, nepoata mea din partea lui Șerban Vodă. Dacă nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
deci din complot ce mai rămăsese: neica Dinu legat de mâini și de picioare cu logofeția lui fiu-său, Toma general la ruși, Casandra bolnavă de lingoare, departe de curtea împărătească, uitată ca o haină veche. Vai de Casandra, toată nădejdea lui frate său, beizadea Gheorghe, la dânsa era! Au mai rămas, din cei care s-au sfătuit în taină astă-vară, mitropolitul Antim și cu mine. Dar ce o fi cu sfinția sa, că mă face să aștept atât? Trecând un călugăr
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
învierea cea cu trup, în Judecata de Apoi, și mă rog mereu Domnului nostru Iisus Hristos să-mi călăuzească pașii pe drumul cel drept al mântuirii. Ce să însemne oare moartea după ce a fost biruită prin Învierea lui Hristos, decât nădejdea că prin credință și iubire vom merita judecată miloasă. Păcatele însă încearcă mereu sufletele noastre și le depărtează de pacea cea veșnică și doar mărturisirea lor învie în noi dragostea ce i datorăm lui Hristos. De aceea mi-e frică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gonească viermii și șerpii, gușterii și lăcustele, gândacii și omizile? „E semn rău”, hotărâră babele, ca molima asta care a răpus-o și pe doamna Stanca, fata lui vodă Constandin, să vină tocmai de Alexie omul lui Dumnezeu - Alexa Caldu, nădejdea celor cărora li se terminaseră vreascurile în șopron înainte de ieșirea în primăvară. Băteau clopotele într-o dungă pentru doamna Stanca a lui Radu Vodă Iliaș, cel răpus de darul beției... Să fie semn rău? Aș, de unde, c-a răposat săraca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
schingiuitului. Îi era groază de ce urma să audă, știa că unii oameni își pierd somnul când revolta pune stăpânire pe sufletul lor în așa măsură încât ajung să-și piardă credința. Văzuse că alții nu pot adormi când își pierd nădejdea, când disperarea nu-i lasă să întrezărească limanul mântuirii și aceștia sunt cei care-și pun capăt zilelor. — M-am bucurat atunci, crezând că o să am mai mult timp pentru rugăciune. Și m-am rugat cu ardoare, dar după două
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dorurile și năzuințele mele va rămâne una singură, aceea de a mă împărtăși din marea Lui iubire, aducându-i prinos sângele meu. Îți mulțumesc că m-ai așteptat ca pe o izbăvire din zidurile Stambulului și m-ai socotit întruchiparea nădejdilor tale. Așa grija mea lumească devine strălucitoare ca argintul razelor de lună, pentru că este dragostea ce-ți port și ea dă un rost scurtei mele vieți, cum iubirea pentru Domnul Iisus Hristos va da înțeles morții mele. Părinții noștri ne-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de condamnare, sunt executați prin strangulare în marea piață din centrul orașului. Împreună cu ei a fost ucis și Radu Dudescu, capuchehaia Țării Românești, care trebuise să asiste la stingerea neamului Brâncovenilor în urmă cu doi ani. Așa s-a spulberat nădejdea creștinilor din Balcani de a fi eliberați, așa a pierit partida Cantacuzinilor, boieri valahi care luptaseră pentru domnii pământene. Se vede că încă nu sosise vremea prăbușirii otomanilor. Cu drept cuvânt zicea vodă Brâncoveanu despre închipuirile atâtora: „Ce spun astrologii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de suferinți La lin liman din nou Îl scoate. Recitator 2: Ajută-1 Doamne, că e bun Și Înțelept, poet și faur, Sub crusta lui de aspre griji El are-o inimă de aur Recitator 3: Ajută-1 Doamne, căci, din veac, Nădejdea lui e doar la Tine, Istoria I-a răstignit Și i-a răspuns cu rău la bine. Cor vorbit: Ajută-I Doamne, pe român, Ia-i tu povara grea din spate, Din veacuri lungi de suferinți La lin liman din
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
cântece văzute la televizor sau în filme, folosirea drogurilor nu te face "cool". Confruntă-te cu problemele! Consumul de droguri nu te va ajuta să scapi de probleme tale, ci îți va creea și mai multe. Fii un prieten de nădejde! Dacă cunoști pe cineva care consumă droguri, încearcă să îl ajuți. Convinge-ți prietenul să accepte sprijinul unei persoane competente. PRINCIPALELE DROGURI În cadrul unor lecții la dirigenție, am primit vizita reprezentanților Agenției Antidrog Pitești, care ne-au vorbit despre câteva
DROGURILE îţi opresc zborul. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Brătulescu Adelina Ana-Maria, Petreanu Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2035]
-
ale acestei încrederi înseamnă să vorbim o limbă necunoscută. E de-nțeles; soldatul nu e decât un țăran, iar țăranul e aproximativ un sclav. Totuși acest biet soldat are calități prețioase; e supus, inteligent, sobru, răbdător, solid și mărșăluitor de nădejde. Regiunile montane dau bărbați foarte frumoși. Înălțimea medie a armatei e mai mare decât cea a armatei franceze. Bine conduși, acești oameni vor prețui cât cei mai buni soldați europeni. Să adăugăm că soldatul român, precum toți cei din poporul
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
brânceau unii pe alții în smârcuri, în troiene, în fața săgeților și a sulițelor moldovene. Parcă abia acum vedeau în ce capcană strâmtă au intrat aici, între dealuri, păduri, râpi, mlaștină, copaci și potrivnici iviți de pretutindeni. Pierzându-și dintr-o dată nădejdea în victoria pe care, până atunci, o crezuse cu desăvârșire a lui, Soliman Pașa a sunat ruperea luptei și grabnica retragere spre miazăzi. Așa cum se întâmplă adesea cu marile trufii totul s-a năruit dintr-o dată. Nici un otoman nu mai
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
nu gândeai, acolo îl aflai.La lucru de războaie meșter, unde era nevoie, însuși se vâra, ca, văzându-l ai săi, să nu dea înapoi; și pentru aceea, rar război de nu biruia, și unde l biruiau alții, nu pierdea nădejdea, că știindu-se căzut jos, se ridica deasupra biruitorilor”. (Grigore Ureche, cronicar din Moldova) „Bărbat demn de admirat între principii lumii, este cel mai vrednic să i se încredințeze conducerea și stăpânirea lumii...” (După un cronicar polonez al vremii) „A
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
mic și rece. Adoua zi Grațiani, se prezentă grofului: -Domnule eu mi-am terminat treaba. Mai ai vre-o poruncă? -Ești sigur că stafiile n-or mai veni? -N-au să mai vină. Ți-am lăsat pe-aici, niște ajutoare de nădejde care te vor apăra. -Care vrei să-ți fie plata? -Nici-o grijă îmi voi lua plata la scadență. -De fapt cine ești tu Grațiani, de unde vii? -Din altă dimensiune, conte. -spuse astrologul magician înghițit de neant. Groful Racoși se mai
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
sine, să nu te superi că rânjește de tine, e și el vesel din când în când... M-a întrebat dacă acum văd mai bine. Văd perfect, i-am răspuns și i-am mulțumit pentru bani, altfel, am adăugat, în nădejdea tatei puteam să stau așa mult și bine... Atunci m-am dus la primul film. Neverosimil! Felii de viață din lumea reală, inși fotografiați stând îndelung de vorbă, deschizând și închizînd uși, femei frumoase cucerite și apoi părăsite, pistoale care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
una din premisele teoriei și practicii medicale: bolile infecțioase sunt transmisibile, fiind provocate de înmulțirea unor microbi patogeni, care tind să invadeze alte organisme; îndatorirea principală a medicilor este de aceea ca, pe lângă tratarea celor infestați, să pună stavile de nădejde propagării bolii prin împiedicarea intrării în contact a celor sănătoși cu cei contaminați, cu excrețiile acestora și cu obiectele atinse de ei, precum și cu toate materiile purtătoare de agenți infecțioși (mai ales apa și alimentele). Cu toate că asistaseră la propagarea impetuoasă
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
însă, era atat de beat încât a bătut-o, iar a doua zi când i-a văzut vânătăile nu-și mai aducea aminte nimic. Apoi, ele au continuat și puține au fost nopțile de liniște. A sperat Viorica, a tras nădejde că odată cu venirea Polixeniei bărbatul ei va fi iar bărbat, se va opri, dar nu a fost să fie așa. Făptura nou venită nu l-a înduioșat. Viorica stătea în picioare lângă masă. Ion înfuleca lacom. - Ai zis ceva? - Nu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
parcă au văzut soarele. Un soare cam palid, ce-i drept, de vină e băutura, au băut vin acru și copiii lor au dinții putrezi, bum, bum, să-l ucizi pe taică-tău, asta ar trebui să faci, dar nici o nădejde să vină aici ca misionar, e mort de când hăul, vinul acru i-a găurit mațele, mulțumește-te să-i faci de petrecanie misionarului. Am o răfuială cu el și cu stăpânii lui, cu stăpânii mei care m-au înșelat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
-ți las prizonierul, și ți-l las. Semnează-mi hârtia asta. - Nu-i nevoie. N-o să tăgăduiesc că mi l-ai adus aici. - Ești nedrept cu mine. Știu că vei spune adevărul. Te-ai născut aici, ești un om de nădejde. Dar trebuie să semnezi; ăsta-i regulamentul. Daru deschise sertarul, scoase o sticluță cu cerneală violetă, tocul de lemn roșu cu peniță specială, cu care făcea literele model pe caietele de caligrafie ale elevilor săi, și semnă. Jandarmul împături cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
singur, Apostol fu cuprins de o spaimă dureroasă. Se simți părăsit, izgonit, străin și neputincios. Și nici măcar nu putea plânge, de teamă să nu-l ia în râs copiii gazdei. În clipa însă când îi era sufletul mai stors de nădejde, a văzut în peretele odăiței o icoană cu Isus Hristos răstignit pe cruce. Și atunci toată întristarea i-a dispărut ca prin farmec. Nu mai era singur. Dumnezeu îi alina inima... Parva fiind aproape de Năsăud, doamna Bologa venea în fiecare lună
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
l-au ridicat și l-au închis, iar comuna a rămas numai cu diaconul, să facă slujba și la biserica cea mare, și peste apă, în bisericuța din Ierusalim... Eu mă tot rog fierbinte bunului Dumnezeu și tare mi-e nădejdea că rugăciunile noastre vor găsi milă și îndurare în ceruri! De multe ori mă gândesc și mă cutremur, ce-ar fi dacă ar trăi bietul tatăl tău? Cum era el de inimos, vai, Doamne, poate că nici tu n-ai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sprijin. Dar nu-i nimic, va trece și furtuna, și Dumnezeu va plăti tuturora după dreptate. Până va veni ceasul mântuirii, eu în scrisorile tale caut mângâiere și le aștept și tremur când nu sosesc. Că tu ești mângâierea și nădejdea mea pe lume, și credința în Dumnezeu. Rămâi cu bine și scrie-mi degrabă. Dumnezeu să te aibă în paza lui cea bună. A ta Mamă". Apostol îndoi iar scrisoarea, o vîrî încetișor în buzunar și oftă, zâmbind amar și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lașitatea, Bologa! Nu mai pot! Am crezut că, tăinuind-o, voi scăpa de ea, și acuma mă gâtuie... Ai văzut privirea lui Svoboda sub ștreang?... Nu se poate să n-o fi remarcat, toată lumea a văzut disprețul și mândria și nădejdea... Asta-i moartea noastră eroică! Pe frontul italian, un român a fost spânzurat pentru aceeași vină... Am văzut bine, a avut aceeași privire în fața funiei... Atunci însă n-am priceput nimic. Tocmai peste câteva luni mi-am dat seama, în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
deodată și pe același copac, un fag bătrân, cu tulpina scorburoasă. Când le-au pus ștreangul de gât, m-am uitat bine în ochii lor... Străluceau cumplit, ca niște luceferi prevestitori de soare, și atât de măreț și cu atâta nădejde, că toată fața lor părea scăldată într-o lumină de glorie. Atunci m-am simțit mândru că sunt frate cu cei strălucitori de sub ștreang și am dorit moartea cu o însetare uriașă! Dar numai o clipă, o singură clipă! Pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]